Un subiect mai delicat. AJUTOR!

[AdisAdina]

Nu mai stiu ce sa fac. Cum ne comportam cu cei ce ne dispretuiesc pe fata si-l dispretuiesc pe Dumnezeu? Tatal meu ma detesta, este intr-o continua competitie cu mine, vrea sa ascult doar de el,sa ma inchin lui, ii e ciuda ca sunt credincioasa. Face gesturi necugetate (ma scuipa, ma injura, imi doreste sa ma trazneasca Dumnezeu, niciodata nu mi-a zis sa ma binecuvinteze Dumnezeu). Ma ameninta cu moartea sau ca ma distruge, m-a agresat fizic in Saptamana Mare pana mi s-a facut rau. Isi bate joc de mine si de tot ce stie cu privire la mine (in prezent nu mai stie absolut nimic pentru ca am ales sa nu ii mai dau ocazii sa stearga pe jos cu tot ce stie). Efectiv nu ma respecta. Ii spun ca-l vede Dumnezeu, Maica Domnului nu-i pasa. O injura si o blasfemeaza si pe Maica Domnului si pe sfinti. La el nu exista Sfanta Evanghelie, doar legea lui. Mama mea nu-i aproba desi spune ca e vina mea (oare intotdeauna e vina mea ca el se comporta asa?). Ieri mi-a zis ca isi doreste sa mor. De cand m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, am invatat sa nu mai pun atat la suflet, sa nu ma mai enervez, dar nu se mai poate asa. Traiesc in stres. Lucrurile astea se intampla din anul 2011 si face mai mereu aceleasi gesturi insa devin tot mai grave si parca pierde tot mai des controlul.
Ii punem lumanari, pomelnice, am pus chiar si la manastire. El nu a mai calcat in sfanta biserica de ani de zile.
Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa ma port? Am invatat sa il iert, insa e gresit daca il iert dar rup orice legatura cu el? Ori de cate ori l-am iertat tot la aceste lucruri s-a ajuns.
Multumesc. O zi binecuvantata cu liniste si bucurii tuturor. Amin.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AdisAdina

Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa ma port? Am invatat sa il iert, insa e gresit daca il iert dar rup orice legatura cu el? Ori de cate ori l-am iertat tot la aceste lucruri s-a ajuns.

Iata ce spune, despre acest lucru, Domnul nostru:
"Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa."

Inteleptii cad de acord ca sabia despre care vorbeste, aici, Domnul este Sfanta Evanghelie (intelegem asta imediat in contextul capitolului 10 din Ev dupa Matei).

Desigur, este bine sa il iertati. Este, insa, bine sa "rupeti orice legatura cu el" ? Raspunsul depinde de varsta dv (daca sunteti majora sau nu) si de ce intelegeti exact prin "a rupe".

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AdisAdina

Nu mai stiu ce sa fac. Cum ne comportam cu cei ce ne dispretuiesc pe fata si-l dispretuiesc pe Dumnezeu? Tatal meu ma detesta, este intr-o continua competitie cu mine, vrea sa ascult doar de el,sa ma inchin lui, ii e ciuda ca sunt credincioasa. Face gesturi necugetate (ma scuipa, ma injura, imi doreste sa ma trazneasca Dumnezeu, niciodata nu mi-a zis sa ma binecuvinteze Dumnezeu). Ma ameninta cu moartea sau ca ma distruge, m-a agresat fizic in Saptamana Mare pana mi s-a facut rau. Isi bate joc de mine si de tot ce stie cu privire la mine (in prezent nu mai stie absolut nimic pentru ca am ales sa nu ii mai dau ocazii sa stearga pe jos cu tot ce stie). Efectiv nu ma respecta. Ii spun ca-l vede Dumnezeu, Maica Domnului nu-i pasa. O injura si o blasfemeaza si pe Maica Domnului si pe sfinti. La el nu exista Sfanta Evanghelie, doar legea lui. Mama mea nu-i aproba desi spune ca e vina mea (oare intotdeauna e vina mea ca el se comporta asa?). Ieri mi-a zis ca isi doreste sa mor. De cand m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, am invatat sa nu mai pun atat la suflet, sa nu ma mai enervez, dar nu se mai poate asa. Traiesc in stres. Lucrurile astea se intampla din anul 2011 si face mai mereu aceleasi gesturi insa devin tot mai grave si parca pierde tot mai des controlul.
Ii punem lumanari, pomelnice, am pus chiar si la manastire. El nu a mai calcat in sfanta biserica de ani de zile.
Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa ma port? Am invatat sa il iert, insa e gresit daca il iert dar rup orice legatura cu el? Ori de cate ori l-am iertat tot la aceste lucruri s-a ajuns.
Multumesc. O zi binecuvantata cu liniste si bucurii tuturor. Amin.

Dacă tu continui să îl vezi pe tatăl tău atât de supărat şi pierdut cu firea dar te crezi în continuare iubitoare de Dumnezeu şi bun creştin...
Eu zic să mai cugeţi şi să vorbeşti mai mult cu tatăl tău, să îţi arăţi iubirea faţă de el, să îţi ceri iertare că l-ai supărat, să îi explici ce înseamnă că eşti creştină, să îl mângâi pentru că l-ai ispitit (da!) prin conduita ta poate ciudată în ochii lui şi l-ai împins cumva să se piardă cu firea.
Când vei fi părinte vei înţelege, poate, mai bine ce simte tatăl tău acum.
Mă tem că uneori ne trufim cu faptul că suntem creştini, precum fariseul acela de lângă vameş, Iar aceasta îi face să sufere pe cei care ne iubesc, în felul lor şi după puterile lor.
Apartenenţa la Biserică nu trebuie să fie prilej de înfumurare şi răceală faţă de cei mai puţin sau deloc credincioşi, ci sporire a jertfei de sine spre bucuria aproapelui. Ce, suntem creştini ca să ne dăm mari? Nu mai degrabă pentru a ne micşora? - şi astfel, permiţînd sprijinul/lucrarea Domnului în slăbiciunea noastră, să Îi facem Lui loc în viaţa noastră şi a semenilor.

De când nu l-ai mai odihnit sufleteşte pe tatăl tău? De când nu l-ai mai mângâiat? Şi de ce îl pârăşti pe forum? De ce îi dezvălui comportamentele în public? Oare te-a părăsit ruşinea de când ai devenit creştină?
Nu-l chinui pe tata, oricum ar fi el de nepriceput cu tine şi nu-l face de râs în public, pe motiv că tu eşti creştină evlavioasă şi credincioasă iar el e nu ştiu cum... Mă tem că de nu iei aminte la ispita asta vei pierde harul. Îţi pasă de Har? Ţine-te la smerenie şi lasă spălarea rufelor din familie pe Forum!

Hai, îmbunează-te şi smereşte-ţi mintea. Iubeşte pe tatăl tău aşa cum îl iubeai când erai mititică şi el te fericea când se juca cu tine, îţi aducea cadouri, te îmbrăţişa etc.
Domnul ne învaţă să fim buni şi milostivi, mai ales cu cei necăjiţi şi săraci. Ai milă de tatăl tău, dacă prea multă admiraţie nu mai poţi să ai!

Curaj, Doamne ajută!

P.S. Cum ne comportăm cu cei care ne dispreţuiesc? Le mulţumim, întrucât ne fac un mare bine.
P.P.S. Nu tata e în competiţie cu tine, micuţo. Ci tu, de înfumurată ce ai ajuns, eşti în competiţie ruşinoasă cu tata. Dă-ţi seama, spre binele tău şi spre liniştea şi bucuria părintelui tău. În loc să strigi tuturor că nu te respectă, s-ar cuveni să arăţi tu mai întâi că îţi respecţi părintele. Adică să nu îţi mai bălăcăreşti tatăl pe Forum.

[iustin10]

Cred ca trebuie imbinate cele 2 atitudini spuse pina acum :

-Trebuie sa eviti pe cat poti sa ii dai ocazia sa se manifeste, sa nu iti mai expui ostentativ,fatis,credinta fata de el,daca asta il infurie . Credinta nu trebuie sa fie prilej de mandrie sau cearta ,ci de iubire. Te-ai putea gandi ca putin timp te va mai chinui asa,ca vei ajunge mare si independenta, si iti va fi dor de el .Asa ca stapinirea lui asupra ta este scurta,deci incearca sa fii ingaduitoare cu el . Vei avea apoi tot timpul sa fii asa cum iti dicteaza inima .

-Trebuie insa,daca tatal tau e prea exagerat ,si se ia de tine fara nici o vina , si e pornit impotriva lui Dumnezeu , sa induri toate acestea ,cu durere si sacrificiu,punind dragostea fata de Dumnezeu,mai presus de ura lumeasca. Esti o mica martira,caci de fapt tu esti prigonita pentru credinta ta . Aceasta nu se intampla insa fara durere in suflet. Mangaierea ta vine insa de la Dumnezeu,care rasplateste pe cei ce sufera pe nedrept pentru El,si ii invata cea mai puternica dragoste, dragostea jertfelnica.

[Monnis]

"Ma ameninta cu moartea sau ca ma distruge, m-a agresat fizic in Saptamana Mare pana mi s-a facut rau"./QUOTE]
Mie aceasta fraza mi se pare foarte ingrijoratoare. Mama dumneavoastra nu intervine in nici un fel? Adica v-a lovit propriul tata pana vi s-a facut rau si mama insista ca e vina dumneavoastra?
Sfatul meu este sa discutati aceasta problema si cu duhovnicul dumneavoastra, sau cu preotul parohiei de care apartineti.
Iar in preajma tatei, daca e violent si pornit impotriva dumneavoastra, evitati pe cat posibil sa va aflati. Nu-l provocati in nici un fel, rugati-va pentru el, rugati-va pentru dumneavoastra, sa va intareasca Dumnezeu in aceasta ispita si sa va apere!

PS: Nu cred ca pot fi catalogate ca"spalatul rufelor in public" descrierea unei situatii disperate si strigatul de ajutor al unui om.
Doamne Ajuta!

Dumnezeu a ingaduit o astfel de ispita pentru a te apropia mai mult de El. Ia legatura cu un duhovnic foarte bun si urmeaza-i sfaturile. Numai Dumnezeu poate sa-i schimbe atitudinea in caz ca doar el e vinovat. Noi nu putem decat sa ne iubim pe aproapele nostru asa cum l-a iubit Hristos Care S-a rastignit si pentru El.

Se poate face sfestanie in casa, se pot trimite pomelnice pentru Sfantul Maslu la mai multe manastiri si biserici. Se poate sa mergi la Sfantul Maslu si sa duci acasa faina sfintita si ulei sfintit. Se poate stropi cu aghiazma prin casa. Se poaate sa te rogi pentru tatal tau simplu si cu cuvintele tale sa-i daruiasca un gand bun pentru tine si tie un gand bun pentru el, astfel incat vrajba sa se stinga. Sa-i binecuvantam pe cei ce ne doresc raul, caci ei ne sunt prieteni severi care ne arunca direct in bratele Mantuitorului.

Citeste si vezi cum s-a comportat mama Sfantului Teofil cel Nebun pentru Hristos.
http://www.doxologia.ro/hramul-sfint...pentru-hristos

Roaga-te si Dumnezeu te va povatui ce sa faci. Poate ca ai o chemare spre asceza la manastire sau in mijlocul multimii. Ai facut bine ca ai spus prin ce treci. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca pe acei copii pe care nu-i iubesc parintii ii iubeste Dumnezeu. Citeste Vietile Sfintilor pentru a te intari duhovniceste, dar si scrierile lor. Spovedanie deasa ( si gandurile) si rugaciune.

Asa cum s-a aratat si in Viata Sfantului Teofil, exista cazuri cand Dumnezeu ingaduie cu un rost sa se raceasca inimile parintilor. Solutia nu este sa uram parintii, ci sa incercam sa vedem ce vrea Dumnezeu de la noi prin aceasta ispita.

Sa ne smerim, asadar. Chiar daca altii gresesc ( sau ni se pare noua acest lucru), noi sa fim primii care sa ne cerem iertare si asa vom fi placuti lui Dumnezeu.

[AdisAdina]

Buna ziua. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Doresc sa clarific ca prin acest mesaj am cerut o opinie obiectiva unor oameni necunoscuti prin simplul fapt ca necunoscandu-ma pe mine sau pe tatal meu pot fi cu adevarat obiectivi si nicidecum sa imi "spal rufele" in public. Apreciez fiecare raspuns pe care mi l-ati dati, caci cu adevarat eu nu mai stiu cum sa ma comport fata de el pentru ca nu este normal sa te impui in fata cuiva prin agresiune sau amenintari si sa il faci "nebun".
Problema lui nu este faptul ca sunt credincioasa eu, acelasi dispret il manifesta spre toti care sunt credinciosi. Din pacate, nu ma pot apropia de el, decat atunci cand imi da el voie.
Pe de alta parte, sunt si eu om cu bune si cu rele si cred ca intr-o familie trebuie sa existe dragoste si respect reciproc chiar daca mai exista conflicte de opinii care nu este cazul sa degenereze in lucruri mai grave. Pe tata nu-l urasc, ma gandesc cat rau isi face si singur prin comportamentul lui si imi este mila de el.
Probabil ca asta e crucea mea si trebuie sa o indur cu un scop.
O zi cu pace si binecuvantare tuturor!

[iustin10]

Daca il accepti cu nebunia lui,si el o sa te accepte cu 'nebunia' ta. O sa fie un status quo intre voi,si aceasta inseamna ca ai reusit sa iti impui personalitatea in familie. Secretul insa e sa il accepti si sa nu il provoci,si va ajunge sa te accepte si el, si se va mai impaca poate putin si cu ceiulalti.
Cu ocazia asta,poate o sa afli ce l-a invrajbit asa impotriva Bisercii
Nu uita nici o clipa pasajul de la Corinteni :
"Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. "

Acest fel de a fi stinge si cele mai aprinse sageti ale urii celorlalti.

[AdisAdina]

În prealabil postat de iustin10

Daca il accepti cu nebunia lui,si el o sa te accepte cu 'nebunia' ta. O sa fie un status quo intre voi,si aceasta inseamna ca ai reusit sa iti impui personalitatea in familie. Secretul insa e sa il accepti si sa nu il provoci,si va ajunge sa te accepte si el, si se va mai impaca poate putin si cu ceiulalti.
Cu ocazia asta,poate o sa afli ce l-a invrajbit asa impotriva Bisercii
Nu uita nici o clipa pasajul de la Corinteni :
"Dragostea toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. "

Acest fel de a fi stinge si cele mai aprinse sageti ale urii celorlalti.

Aveti dreptate. Va multumesc. O zi cu pace si binecuvantare!

În prealabil postat de AdisAdina

Buna ziua. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri. Doresc sa clarific ca prin acest mesaj am cerut o opinie obiectiva unor oameni necunoscuti prin simplul fapt ca necunoscandu-ma pe mine sau pe tatal meu pot fi cu adevarat obiectivi si nicidecum sa imi "spal rufele" in public. Apreciez fiecare raspuns pe care mi l-ati dati, caci cu adevarat eu nu mai stiu cum sa ma comport fata de el pentru ca nu este normal sa te impui in fata cuiva prin agresiune sau amenintari si sa il faci "nebun".
Problema lui nu este faptul ca sunt credincioasa eu, acelasi dispret il manifesta spre toti care sunt credinciosi. Din pacate, nu ma pot apropia de el, decat atunci cand imi da el voie.
Pe de alta parte, sunt si eu om cu bune si cu rele si cred ca intr-o familie trebuie sa existe dragoste si respect reciproc chiar daca mai exista conflicte de opinii care nu este cazul sa degenereze in lucruri mai grave. Pe tata nu-l urasc, ma gandesc cat rau isi face si singur prin comportamentul lui si imi este mila de el.
Probabil ca asta e crucea mea si trebuie sa o indur cu un scop.
O zi cu pace si binecuvantare tuturor!

Nu sunt in masura sa dau sfaturi pentru ca nu am intelepciunea necesara. Pe acest forum se gasesc lucruri utile dar si multe lucruri care smintesc.

Iti recomand sa cauti un duhovnic bun pentru ca lucrul acesta nu se compara nici cu 10000 de forumisti care dau sfaturi, printre care ma numar si eu.

Nu uita de post si rugaciune; nu uita nici ca, cununile se dobandesc greu, prin suferinta aducatoare de smerenie.

Doamne ajuta.