Dreptatea fariseilor

În prealabil postat de Fani71

Drept sa spun, eu nu prea am vazut de ce arunca cu noroi. Doar pentru ca a spus ca unii la unele manastriri mananca carne?

Mie mi s-a părut deplasat cum a subliniat ”...în mod sigur muuuulte altele...” dar mai ales partea cu ”sfârâitul cârnaților”. Dacă nu dădea vreun nume nici mie nu mi se părea a fi o problemă.

[Fani71]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mie mi s-a părut deplasat cum a subliniat ”...în mod sigur muuuulte altele...” dar mai ales partea cu ”sfârâitul cârnaților”. Dacă nu dădea vreun nume nici mie nu mi se părea a fi o problemă.

Ei si ce, sfaraitul carnatilor e pacat sau bataie de joc? Mmmm
Hai sa nu mai fim asa hiperseriosi ;-)

Nu te folosești de un asemenea exemplu pentru a-ți scoate în evidență calitățile de mare postitor, pardon, vegetarian.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ovidiu b.

Și eu te rog să mă ierți.

Doamne ajută în continuare.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Spune Domnul așa:

Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
Matei 5, 20

Mai jos acolo la Matei ne vorbește despre desăvîrșirea Legii Vechi, nu comentăm tot textul.

Apoi:

Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
Luca 18, 11-12

Am înțeles că pe baza acestor versete s-a hotărît ca toți preoții (parcă și monahii) să țină post și în zilele de luni, pe lîngă miercuri și vineri. Așa e?

Dacă am înțelege în acest mod desăvârșirea legii, ar însemna că n-am citit/auzit ceea ce urmează exact după aceste versete (n-am înțeles de ce n-ai vrut să luăm în discuție și acest text), și anume tâlcuirea pe care însuși Mântuitorul o dă. Din ea reiese foarte clar ce înseamnă ca dreptatea noastră să prisosească mai mult decât a fariseilor și a cărturarilor, Domnul făcând o paralelă între Legea Veche și Legea Nouă – a Sa (precedată de cuvintele: „Eu însă vă zic vouă”).
Este evident că „mai mult” nu are un înțeles cantitativ:

„21. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osanda.
22. Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine va zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.
23. Deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta,
24. Lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai si impaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau.
25. Impaca-te cu parasul tau degraba, pana esti cu el pe cale, ca nu cumva parasul sa te dea judecatorului, si judecatorul slujitorului si sa fii aruncat in temnita.
26. Adevarat graiesc tie: Nu vei iesi de acolo, pana ce nu vei fi dat cel din urma ban.
27. Ati auzit ca s-a zis celor de demult: “Sa nu savarsesti adulter”.
28. Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui.
29. Iar daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul sa fie aruncat in gheena.
30. Si daca mana ta cea dreapta te sminteste pe tine, taie-o si o arunca de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul tau sa fie aruncat in gheena.
31. S-a zis iarasi: “Cine va lasa pe femeia sa, sa-i dea carte de despartire”.
32. Eu insa va spun voua: Ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter.
33. Ati auzit ce s-a zis celor de demult: “Sa nu juri stramb, ci sa tii inaintea Domnului juramintele tale”.
34. Eu insa va spun voua: Sa nu va jurati nicidecum nici pe cer, fiindca este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pamant, fiindca este asternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindca este cetate a marelui Imparat,
36. Nici pe capul tau sa nu te juri, fiindca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru,
37. Ci cuvantul vostru sa fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decat acestea, de la cel rau este.
38. Ati auzit ca s-a zis: “Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte”.
39. Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-i si pe celalalt.
40. Celui ce voieste sa se judece cu tine si sa-ti ia haina, lasa-i si camasa.
41. Iar de te va sili cineva sa mergi o mila, mergi cu el doua.
42. Celui care cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta.
43. Ati auzit ca s-a zis: “Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau”.
44. Iar Eu zic voua: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,
45. Ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti.
46. Caci daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata veti avea? Au nu fac si vamesii acelasi lucru?
47. Si daca imbratisati numai pe fratii vostri, ce faceti mai mult? Au nu fac si neamurile acelasi lucru?
48. Fiti, dar, voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este.”
(Matei 5, 21-48)