Cuviosul Arhim. Sofronie Saharov

[Yasmina]

"Este esențial să citim Evanghelia, cu care nu se poate compara nicio alta carte. Apoi, viața noastră va fi construita pe Cuvântul lui Dumnezeu. Și, vom începe să ne gândim și să luam decizii în spiritul poruncilor divine. Cât este de frumos, atunci când cineva începe să gândească asemenea Creatorului acestei lumi!."


Părintele Sofronie Saharov

[Yasmina]

"Mândria încearcă să-și închipuie o lume și să trăiască în ea. Smerenia primește lumea așa cum a zidit-o Dumnezeu."

"Plânsul duhovnicesc, prin firea sa, este cu totul altul decât plânsul sufletesc. El ține de o neîntreruptă gândire la Dumnezeu și de o dureroasă întristare pentru despărțirea de El. [...] Plânsul duhovnicesc este un fenomen de ordin ceresc."

"Într-o societate unde fiecare se imaginează fiind primul, nimeni nu progresează. În schimb, dacă se consideră întotdeauna ultimul, întâlnirea cu aproapele devine de fiecare dată prilejul unui folos și a unui spor duhovnicesc. Astfel, e preferabil să fii ultimul. Dacă sunt primul, e o plictiseală groaznică. Dacă sunt ultimul, e o bucurie continuă, pentru că învăț mereu ceva util."

Un cuvânt despre pr. Sofronie: http://www.youtube.com/watch?v=d_6cn1O8aqA

[forever...]

Aţi citit "Vom vedea pe Dumnezeu precum este" a arhimandritului Sofronie? O caut, dar observ că nu se mai găseşte pe piaţă... aşa că m-aş bucura de o sugestie din partea dvs referitor la această carte, cum aş putea-o găsi...

Mulţumesc!

[Ioan_Cezar]

@ forever - până la obţinerea cărţii întregi, iată o pagină (351)

Dragostea lui Hristos, biruitoare în veşnicie,
în planul Pământului se supune celor mai grele încercări.
Nimeni a suferit vreodinioară ca El.
Adâncul chinului este în strânsă legătură cu măsura subţirimii fiecăruia.
Între oameni este cu putinţă diferenţa ce o vedem între rinocer şi vierme: loveşte pe primul puternic cu pumnul şi el nici nu va simţi lovitura; însă de-abia te atingi de viermişor şi el se şi zvârcoleşte cu tot trupul de durere.
Auzul subţire al unui muzician se tulbură dureros la o disonanţă imperceptibilă altora; ochiul pictorului observă diferenţa de ton acolo unde alţii, oricât le-ai explica, rămân fără a deosebi nimic.
Cel subţire duhovniceşte, în apropierea cuiva vede starea sa morală atunci când foarte mulţi nimic nu simt.
Şi dacă cu oamenii este astfel,
atunci cine va putea înţelege pe Hristos, Făcătorul cosmosului?
Cela ce a făcut Dumnezeiasca armonie a lumii nu putea să nu sufere adânc, întâlnind pretutindenea nesuferita sluţire a frumuseţii întâi-zidite, de către faptele josnice şi nelegiuite ale oamenilor.
Toţi ştim că pe cât mai adânc iubim, pe atât mai dureros resimţim până şi cea mai mică împotrivire. Ce, dar, resimţea El, dragostea cea mai înainte de veci, când cu atâta ură oamenii respingeau mărturia Sa pentru Tatăl?

[Ioan_Cezar]

Din "Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul" - pag. 8

Cine a învăţat să pătrundă în inima sa, va şti să aprecieze cum se cuvine
cuvântul proorocului David: "Inima omului e un adânc" (Ps. 63,7)
Adevărata viaţă creştină se petrece aici, în adâncul inimii,
în acest abis
ascuns nu numai de privirile străine dar, în deplinătatea lui, ascuns şi omului însuşi.

Cel care, cu o minte curăţită s-a dedicat unei intense contemplaţii a "omului său lăuntric"
va înţelege că a observa în totalitate, chiar şi numai pentru scurt timp, desfăşurarea propriei sale vieţi - este cu neputinţă.
Va recunoaşte deopotrivă şi neputinţa de a surprinde pe viu procesele vieţii duhovniceşti ale inimii sale care, în profunzimea ei ultimă, atinge Fiinţa cea mai presus de mişcare şi proces.

[Mosh-Neagu]

Duminica dimineata, m-am trezoit cu un gand la care n-am putut sa rezist. Stiam ca n-o sa pot vota, chiar daca as vrea. Sf. Liturghie se termina dupa 12.00, iar cozile la vot... imense. Asa ca am decis sa las votul meu lui Dumnezeu, nu oriunde ci la manastirea din Essex. Dupa slujba, am mers din nou la mormantul Parintelui Sofronie si l-am rugat sa puna o vorba buna pentru poporul roman. Daca m-o fi ascultat sau nu, Dumnezeu stie, dar eu sunt bucuros ca lucrurile au mers in directia in care gandeam si eu!

[Ioan_Cezar]

Mai întâi să vedem roadele, Moshule, roadele! Vorbim peste un an, doi, dacă ne-o ajuta Bunul Dumnezeu să ajungem acolo.
Deocamdată mulţi români se bucură ca şi cum am mai fi luat, parcă, o gură de aer... Era absolut necesar, speranţa trebuie întreţinută!
Dar vom şti să înnotăm ceva mai bine de-acum înainte? Vom vedea. Să ne concentrăm pe ţintă!

[Ioan_Cezar]

Harul pocăinţei se dă celor ce cu deplină credinţă primesc cuvântul lui Hristos,
că de nu vom crede în Dumnezeirea Lui şi în adevărul absolut al tuturor celor poruncite de El, atunci taina păcatului nu ni se va dezvălui în adâncul ei fiinţial
iar noi "vom muri în păcatele noastre" (Io. 8, 21 şi 24)

"Vom vedea pe Dumnezeu precum Este" - pag. 23

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Mai întâi să vedem roadele, Moshule, roadele! Vorbim peste un an, doi, dacă ne-o ajuta Bunul Dumnezeu să ajungem acolo.
Deocamdată mulţi români se bucură ca şi cum am mai fi luat, parcă, o gură de aer... Era absolut necesar, speranţa trebuie întreţinută!
Dar vom şti să înnotăm ceva mai bine de-acum înainte? Vom vedea. Să ne concentrăm pe ţintă!

Roadele? Pai toate stau in mila lui Dumnezeu. Se intampla uneori sa sadim un pom despre care avem toate informatiile ca face roade gustoase si multe, dar la noi, din anumite motive, sa nu se intample astfel. Nu pentru ca pomul e rau, ci... daunatorii sunt prea multi, iar asteptarile noastre prea timpurii si prea... goale. Ce tine de el, probabil va face, ce tine de noi... oare cum vom reactiona? Multi poate s-au complacut in acel "Las-o, bai, ca merge-asa!" Iar daca vor simti ca risca sa nu mai mearga, se vor razvrati ca si cum ar avea si dreptate. N-as vrea sa mai vorbim de sacrificiile celor care sunt deja satui de sacrificii, ci de cei care au ajuns sa creada ca a fi lenes e o calitate si ea tine de fler! Nu. Eu cred ca pana nu depasim aceasta stare de fapt si nu vorbim la concret de randament si eficienta, in toate ale noastre, vom merge tot in viteza melcului. Cat despre spagi si plocoane pentru absolut orice, catre cei platiti sa-si faca meseria in virtutea bunului-simt, sper sa ajunga Dumnezeu si la capitolul asta, ca prea e umilit bietul roman. Iohannis e si el un om cu limite si mari lacune, mai ales acum la inceput. Prin ce va trece, incepand chiar din aceste zile, cand coruptii din imediata apropiere vor incerca sa revina la vechea matca, e greu de presupus. Eu chiar cred ca e pus pe deratizare totala, dar avand in vedere ca cineva trebuie totusi sa-l sprijine si sa-l familiarizeze cu noua sarcina (care nu-i deloc usoara), nu stiu ce compromis va trebui sa faca si care va fi riscul. Simt totusi ca nu-i deloc naiv.
Acum, daca s-a intamplat sa fie ales el si nu celalalt, noi toti, oricare am fi, sa lasam orice vrajba si rautate, ca oricum nu ne-ajuta la nimic, si sa ii oferim sprijinul nostru, fiecare dupa puteri si... constiinta. In cazul in care nu dispunem de asa ceva, sa nu indraznim sa ne intrebam msi tarziu, de ce nu merge sau de ce n-a mers. Stiu, exista si posibilitatea sa ne dorim sa nu mearga, dar atunci chiar ca slujim la alt... domn!...