Cine mai tine post negru?!

În prealabil postat de Daniel_7

Avand in vedere ca pocainta este la baza vietii crestinului,putem presupune ca plansul este mult mai folositor decat rasul.Dupa cum stim ,Mantuitorul nu a ras niciodata,iar lacrimile sunt definite de Sfintii Parinti ca un al doilea botez,care ne curata de pacate...

Bucuria in crestinism este paradoxala,nu vine prin ras,ci izvoraste din suferinta,din purtarea crucii.Atunci cand suferim ,ne curatam de pacate si sufletul se apropie mai mult de Dumnezeu si se bucura.

Lacrimile care izvorasc din "bucuria reusitei" nu sunt manatuitoare,ci doar acele lacrimi care le varsam pentru neputintele noastre,din osandirea de sine etc

Postul ,negru sau cu anumite constrangeri cantitative,urmareste smerirea trupului .E adevarat ca smerind trupul ,poate aparea ca ispita mandria sufletului,insa ,prin lecturi si sfaturi duhovnicesti putem invinge aceasta mandrie si sa ne continuam postul.

Dupa opinia mea,oprirea din exercitiul postului datorita acestui fapt ,este o infrangere,pentru ca la ispita vicleanului noi am cedat si am renuntat la lupta.

cine a spus:rideti cu cei ce rid, plingeti cu cei ce pling?.
Dumnezeu a lasat risul ca prilej de veselie,doar nu suntem statui nevorbitoare, insa nu risul nebunesc,care strica pe om.sa nu fi prea sigur caci Dl.IIsus nu a ris niciodata,fiind-ca avea si firea umana,pe linga cea Dumnezeiasca,si din cite stim a fost in cana galileei,invitat la nunta,prilej de bucurie jidoveasca.eu unul,cind va aud ca datorita postului poate sa apara mindria,ma par-ca imi vine sa rid,de unde o mai scoserati si pe asta?.poate ca apare la o vistra cind omul paseste in viata,si i-se pare ca este un calusel zburdalnic,dar la omul mai copt,parca nu as crede ca apare acea mindrie,fiind-ca constientizeaza,ca nu si-a facut decit datoria,de slujitor al Domnului.fa-te si tu putin mai batrin si poate ai sa vezi,acest lucru.
alta ideie:Postul nu se opreste,deoare-ce chear noi am picat de acord sa il tinem,doar nu ne forteaza nimeni.si il tinem cu bucurie,si veselie duhovniceasca,nu cu fata zmolita,si cu tristetea intiparita pe chip.alta cale nu e.

[CelMandru]

În prealabil postat de mihaila_alin

cind va aud ca datorita postului poate sa apara mindria,ma par-ca imi vine sa rid,de unde o mai scoserati si pe asta?

Omul, în mândria sa, poate ajunge "să se poarte obraznic cu Dumnezeu, îndrăznind să se laude cu faptele sale bune, nesocotind că, pe de o parte, tot ceea ce face, datorează harului lui Dumnezeu fără de care nu poate face nimic, iar, pe de altă parte, orice faptă bună care nu izvorăşte dintr-o intenţie curată, adică din smerenie şi din iubirea faţă de Dumnezeu, nu are nici o valoare în faţa Lui." (Pr. Gheorghe Neamţiu)

Nu numai postul, ci toate faptele bune pe care încercăm să le facem sunt supuse ispitei de a ne mândri. Căci de-ar fi aşa uşor de înfăpuit, fără luptă, cu toţii am fi sfinţi. Aşadar orice faptă bună necesită o smerită cugetare, şi aşa cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, o luptă cât de mică de a nu cugeta lucruri înalte despre sine, chiar dacă cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune.

Într-adevăr ţinem post pentru a înnăbuşi mândria, dar oare chiar reuşim să nu ne abatem de la acest scop? Căci aici e adevărata luptă a noastră cu sinele...pervertirea motivaţiei. Şi chiar de-am reuşi să păstrăm scopul, înseamnă că nu ne putem mândri în orice moment? Eu zic că este nevoie de trezvie ...rugăciunea trebuie să lucreze neîncetat, căci ispita-i nelipsită, chit că e vorba de o faptă bună.

În prealabil postat de CelMandru

Omul, în mândria sa, poate ajunge "să se poarte obraznic cu Dumnezeu, îndrăznind să se laude cu faptele sale bune, nesocotind că, pe de o parte, tot ceea ce face, datorează harului lui Dumnezeu fără de care nu poate face nimic, iar, pe de altă parte, orice faptă bună care nu izvorăşte dintr-o intenţie curată, adică din smerenie şi din iubirea faţă de Dumnezeu, nu are nici o valoare în faţa Lui." (Pr. Gheorghe Neamţiu)

Nu numai postul, ci toate faptele bune pe care încercăm să le facem sunt supuse ispitei de a ne mândri. Căci de-ar fi aşa uşor de înfăpuit, fără luptă, cu toţii am fi sfinţi. Aşadar orice faptă bună necesită o smerită cugetare, şi aşa cum spune şi Sfântul Ioan Gură de Aur, o luptă cât de mică de a nu cugeta lucruri înalte despre sine, chiar dacă cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari fapte bune.

Într-adevăr ţinem post pentru a înnăbuşi mândria, dar oare chiar reuşim să nu ne abatem de la acest scop? Căci aici e adevărata luptă a noastră cu sinele...pervertirea motivaţiei. Şi chiar de-am reuşi să păstrăm scopul, înseamnă că nu ne putem mândri în orice moment? Eu zic că este nevoie de trezvie ...rugăciunea trebuie să lucreze neîncetat, căci ispita-i nelipsită, chit că e vorba de o faptă bună.

auzi mindrule eu zic sa nu ne mai laudam cu ce facem,ca dam prilej de ispita aproapelui, ce nu e pus in fata implinirii, unor fapte, straine de viata lui.daca eu zic un lucru,putini cunosc sensul,adica,doar cei ce l-au trait aievea,restu sunt interpretari de N la puterea19.
sa ma ierti ca nu vreau sa intru: in zmida[hatisul] expresiilor tale.

[LittleSparrow]

În prealabil postat de Daniel_7

Doresc sa pun aceasta intrebare,daca exista cineva care sa tina post de o zi,fara sa manance sau sa bea ceva.

E greu de raspuns la aceasta intrebare fara a ajunge a te mandri.

[korinna]

Cu postul de la mancare iti lucrezi vointa. Si nu e putin lucru.

[vsovivi]

Păi nu există alt fel de post decât postul negru sau voi credeţi că vei căpăta haina cea albă a credinţei şi a Cuvântului dacă n-o îmbraci în prealabil pe cea a postului negru?

Dar nu de ochii gLumii ca smolindu-ţi faţa şi dregându-ţi vocea să duci în ispită pe cei ce te văd pe la răspântii îmbrăcat în sac plin de găuri şi petice... că doar nu poţi pune petic nou la burduf vechi, ştiţi voi de ce, şi nici nu se lasă din mână pasărea paradisului pentru cioara de pe gard, chiar dacă ea îţi promite libertatea aplaudată.

E vorba în părimul rând să nu ai tu pretenţii, că dacă pătimăşia îşi face plinul, imediat ''păcatul mai mic'', şerpişorul, se dezvinopvăţeşte învinovăţind cu ironii ca musai să se răzbune până la urmă căzând în judecată.

Şi dacă ai osândit gata. De atunci încolo vin dracii să le faci dreptate, să le împarţi iadul, să le dai lecţii, şi te batjocuresc cu mângâieli şi linguşiri ajutându-te să nu mai suporţi pe nimeni pe teritoriul tău, din pismă, ca numai tu să te arăţi frumuşel în zonă... aşa ca lumina orbitoare a înţelepciunii care are pe corneea transparentă o gaură a cheii pe unde studiază noi modalităţi de cojoacă luminoasă a goliciunilor aleatroare care abea aşteaptă.

Dar frumuseţea sexy=păcat! şi ea e cea mai xenofobă îndeletnicire bărbătească a credinţei frumosochiulului necredincios.

Aşa că spală-ţi faţa şi piaptănă-te şi unge capul tău când posteşti ca să se vadă Cui posteşti... că dacă te vede gLumita Sulimenita precis te fură şi te ia de bărbătuş... acuş acuş. Mintenaş.

Şi apoi o să plângi ca greierele şi furnica:

''Cri cri cri, toamnă gri, nu credeam c-o să mai viiiii, zise el cu glas dogit ridicând un picioruş, negru mic muiat în tuş: tare-s mic şi necăjit... dar de-acuş s-a isprăvit.''

E greu că mândria vine tocmai de la post, iar dacă nu posteşti cazi în ispită prin pofte... deci trebe o cale de mijloc între ele... adică să şi ţii post negru la răutate şi vorbe spurcate şi urâcioase şi răzbunător răzvrătite, şi să nu mânci nimic altceva decât pe Iisus Hristos, dar şi la pofte ca nu cumva să te ademeneşti întărâtându-te la tot felul de curiozităţi ''luminoase'' ce răsar din frumuseţile goliciunilor... adică nici îngheţată nici dezgheţată, nici fructe, nici plăcinte sau gogoşi, nici papanaşi, nici mămăliguţă, nici paste, nici orez, nici pituţă bună şi moale, nici verdeţuri, nici peşte, nici vinişor, nici pastramă, şi nici cremvurşti sau grătărele sau pulpiţe de pui sau supe sau bere, că nici berea şi nici pălincă nu e voie... dar dintre toate cea mai nerecomandată e necredinţa, că eroul dracului se îmbracă în piei de oi şi vicleneşte şi degustă toate păcatele ca să ştie el cum e... păi nu aşa trebuie să ştii păcatul făcându-l pe el, pe asemenitorul cel trufaş, ci păzindu-te mai înainte ca nu cumva să-l faci, nici prin gând să nu-ţi treacă născoceala mişto a unui adulterojochi că gata, ai înscenat, ai luat rolul în serios şi te-ai batjocurit neştiind că jocul ăsta e murdar chiar dacă ai interpretat foarte frumos asemănarea cu baalauraşul... aş, aş, aş ce i-aş face dac-aş părinde-o... Ce? Nu vezi că eşti curios şi obraznic? Şi dacă nu-ţi pasă crezi că devi erou ca să-ţi dea cineva diplomă de bou şi să-ţi puie medalie de putoare care îmbracă postul în culoare?

Deci e vorba de post negru orice post ar fi... restul sunt copilării... un fel de scuze triste de păcălici... arici pogogonici, adică e gogonată rău.

...Că exagerarea drăcească are trei căderi, dintre care cea mai mare e aia din miloc de unde eşti hrănit cu caldoare, şi îţi zice cu gura ta că cică ''extrama aia din mijloc nu e extremă ci e un păcat mai mic, şi ca atare e neglijabil aşa că veseleşte-te suflete: mâncă, bea, distrează-te, vezi, şi dă-ţi seama că ai strânse în hambar destule pentru multă vreme... numai gogonele şi făinuţă bună de tot, aşa că te poţi crede chiar erou...'' (dar că o să fii eroul dracului acoperit cu piei de oi asta nu-ţi mai spune nimeni, dar îţi spun eu, acolo o să ajungi, că io-s păţit. Dar cine te pune să te iei după mine? Ia-te după sfinţii Domnului!)

PS: io ţin post alb.

[Daniel_7]

În prealabil postat de LittleSparrow

E greu de raspuns la aceasta intrebare fara a ajunge a te mandri.

Se poate spune si invers,nu prea avem cu cine ne mandri..!!!

[Sara I]

Eu am auzit direct de la unii care au tinut post negru, mai multe zile, ca ajuta foarte mult in zidire si inaltare duhovniceasa, in arderea patimilor, in biruinta asupra unor...duhuri necurate..unor obsesii..si a unor grele si indelungate momente de confuzie..duhovniceasca...si ca in postul negru sufletul se dezlipeste de tarana, trupul nemaifiind inbuibat cu mancare..si creste in vigoare..trupul se poata insanatosi daca este bolnav..gandirea se poate limpezi...inima se poate curata..si despatimi...insa..FOARTE IMPORTANT....doar daca e facut sub harul Duhului Sfant, prin indemn si intarire dumnezeiasca...si nu din ambitie...sau pentru ca vrei sa-I "fortezi mana" lui Dumnezeu in vreo dorinta egoista...

Stiu de alt caz in care o persoana a fost indemnata sa posteasca de...televizor...de barfa...de cafea...sau de alte lucruri care-i devenisera foarte obisnuite...si sa se retraga spre inlauntrul sau..spre o apropiere mai mare de Dumnezeu...si in rest...sa manance normal...

Mai este postul mentionat in Scripturi a lui Daniel...care timp de trei saptamani nu a mancat decat fructe si legume..

Si mai este in Isaia...o referire la postul...placut lui Dumnezeu:

"Este oare acesta un post care Imi place, o zi in care omul isi smereste sufletul sau? Sa-si plece capul ca o trestie, sa se culce pe sac si in cenusa, oare acesta se cheama post, zi placuta Domnului?
Nu stiti voi postul care Imi place? - zice Domnul. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti si sfaramati jugul lor.
Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu.
Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau El va zice: Iata-ma! Daca tu indepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mana si cuvantul de cartire. Daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul amarat, lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta va fi ca miezul zilei.
Domnul te va calauzi necontenit si in pustiu va satura sufletul tau. El va da tarie oaselor tale si vei fi ca o gradina adapata, ca un izvor de apa vie, care nu seaca niciodata..."(Is,58:5-11)

[s1c2h3m4i5d6t7]

Mama mea posteste de 3 ori pe saptamana ,cate o zi si jumatate post negru ,doar cu prescure si aghiazma.Bunica ,la fel.Preotul nostru fiind ucenicul parintelui Iustin Parvu se tine de noi din biserica sa tot eliminam din pacate.Acu ne cere sa facem rugaciunea lui Iisus -neincetat si mama a reusit sa se obisnuiasca sa o zica de aprox.12000 de ori pe zi.Eu doar aprox 150-200 pe zi.Nimic nu zic a lauda ci daca foloseste cuiva ,e bine sa caute sa faca cat mai mult pt suflet si sa urmeze exemplul si al altora.Azi face ceva ,altadata faci mai mult si tot asa progresezi.Te mai incurajezi si dupa ce vezi ca fac altii.Pr.a cerut insistent ,ca prArsenie Boca ,femeile sa poarte batic pe strada.La inceput ,mamei nu i-a convenit ,dar a prins curaj vazand ca drept cumatra ei ce e doctorita a inceput a purta batic pe strada.Deja aproape jumate din femeile din biserica noastra poarta batic si sunt din ranguri sociale inalte si nu le e rusine.E o jertfa sa accepti sa fii jignit de cei ce nu cauta cu adevarat mantuirea si daca te gandesti ca altii ,pe nedrept au stat in inchisori ,indurand multe ,atunci e o nimica toata sa induri o jignire fata de ceea ce au indurat altii.Mama si bunica postesc usor si cate 3 zile ,negru.Eu postesc de la 7 ani toate posturile cu foarte mare usurinta.Macar asta sa fac ,daca de alte pacate nu m-am debarasat inca.

[AlinB]

Sigur nu este de aproximativ 123456 ori pe zi?

Si totusi, stiam ca postul negru are alta definitie..

Iar incheierea e o adevarata ironie pentru mesajul care cica ai vrea sa-l transmiti.

Fara suparare, esti sigur ca ai varsta necesara pentru a intra pe forum?