Pedeapsa pentru pacate

[cristiboss56]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Deci morala este ca pacatele noastre vor fi pedepsite. Vom primi ceea ce meritam, de preferinta inainte de moarte. De rabdat toate cu stoicism si fara sa cartim, cu ajutorul Celui care cunoscut suferinta extrema.

Exact Florin ! Este greu , dar nu imposibil, atâta timp cât crezi cu adevărat în El şi-n viaţa veşnică. O astfel de discuţie am purtat azi cu mama mea, mai mult un monolog, ea find foarte deznădajduită de boală. Da, să avem multă, multă nădejde !

[cristiboss56]

Sfântul Ioan Gură de Aur, spunea că necazurile întăresc prieteniile şi îndepărtează ura, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbeşte despre sensul încercărilor, ca mijloc de probare şi întărire a credinţei. Privind astfel, nu ne mai poate revolta cuvântul Sfântului Pavel că "suntem puşi spre necazuri". Acest cuvânt îl spune Apostolul care a suferit şi a răbdat mult, dar şi Apostolul care a căutat să cunoască raţiunea pătimirii sale. Totuşi, este greu să spui unei persoane că necazul face parte din firescul vieţii, deoarce caracteristica vieţii umane este fuga de durere si căutarea plăcerii. În această fugă omul uită de Dumnezeu şi de semeni, calcă totul în picioare pentru a obţine o clipă de bucurie egoistă. În aceste momente intervine Dumnezeu, spunându-ne, prin încercările vieţii, că nu suntem singuri, ci depindem şi de alţii, nu putem face nimic durabil fără Dumnezeu. În necazurile vieţii găsim cale către vecin, iar el găseşte umanul din el şi îl face dumnezeiesc prin simplul gest al oferirii ajutorului. Necazurile ne trezesc şi ne sensibilizează, dar ele nu sunt un scop al vieţii , ci le putem privi şi ca un accident în drumul istoriei. Biserica, în rugăciunile ei, nu caută necazurile, ci , dimpotrivă , se roagă mult pentru îndreptarea lor, dar prin acest gest al rugăciunii în vremea încercărilor arătăm că nu suntem nemulţumitori, ci suntem răbdători. Răbdarea este şi ea o virtute ce se învaţă în timp, despre care am vorbit la un alt topic dedicat acestei virtuţi.

[Florin-Ionut]

"Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel nelegiuit şi păcătos!"
Pilde 11, 31

[cristiboss56]

"Necazul pe care îl rabzi cu bună înţelegere te va face să-i afi rodul în vremea rugăciunii". << Evagrie Ponticul>>
"Inima învârtoşată este poarta de fier zăvorâtă înaintea cetăţii ; iar celui ce pătimeşte răul şi este strâmtorat i se deschide de la sine, ca şi lui Petru". <<Marcu Ascetul>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"Necazul pe care îl rabzi cu bună înţelegere te va face să-i afi rodul în vremea rugăciunii". << Evagrie Ponticul>>
"Inima învârtoşată este poarta de fier zăvorâtă înaintea cetăţii ; iar celui ce pătimeşte răul şi este strâmtorat i se deschide de la sine, ca şi lui Petru". <<Marcu Ascetul>>

Tot aşa : nu socoti că orice necaz vine peste oameni din pricina păcatelor, pentru că sunt unii bine plăcuţi şi totuşi încercaţi.
E drept că s-a scris "Necuvioşii şi nelegiuiţii vor fi prigoniţi". Dar tot aşa s-a scris : "Cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos, prigoniţi vor fi".

[giovaninnaa]

Eu inteleg asa: pacatele marturisite sunt iertate. Dar voi avea totusi de platit pentru ele? Eu in viata aceasta sau copiii mei?

[cristiboss56]

În prealabil postat de giovaninnaa

Eu inteleg asa: pacatele marturisite sunt iertate. Dar voi avea totusi de platit pentru ele? Eu in viata aceasta sau copiii mei?

Atenţie , păcatele mărturisite şi-ndreptate, căci moartea de ne va găsi fără îndreptare , nu-i în regulă şi apoi Sf. Spovedanie să fie cât mai deasă cu putinţă. Orice carte, îndrumar de Spovedanie ce-l găseşti la orice Biserică , are în partea introductivă, despre păcate, de câte feluri sunt, repercusiuni , etc. Să ţinem mai mult legătura cu Biserica şi în primul rând cu Duhovnicul , iar în particular hrană să ne fie cele lăsate de Sf. Părinţi. Un cuvânt luat de ici de colo, mai mult la rătăcire duce. . .

[giovaninnaa]

Da, ma refeream la Spovedania cat mai deasa, la pacate cat mai indreptate ( se stie ca de cate ori cadem, de atitea ori sa ne ridicam, si sa cadem din ce in ce mai rar, si sa ne luptam din rasputeri si sa ne rugam sa nu mai facem acele pacate) . Deci pina la urma tot mai platim totusi pentru ele? ( intreb ca sa stiu sa fiu pregatita, nu de alta. Platesc "bucuroasa" - daca pot sa ma exprim asa - numai sa am cat de cat sanse sa nu ajung in iad, si mai cu seama sa nu fie copiii mei pusi in situatia de a plati pentru pacatele mele... )

Multumesc frate Cristi!

[cristiboss56]

"Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu îmi întorc ochii în altă parte, şi când inmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge ; spălaţi-vă, curăţiţi-vă ! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată !" ( Isaia 1 , 15-16 )
Deci El ne cere categoric : "Încetaţi odată !" Important cum ne va găsi clipa morţii, o clipă ce nimeni n-o ştie, decât Tatăl. Amânarea îndreptării este cea mai periculoasă, precum şi repetarea la infinit a păcatelor chiar şi a celor spovedite , uitând ce zice Sfânta Scriptură: "Nebune, în noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tău, şi : în ce te va găsi moartea , în aceea vei fi judecat".

[cristiboss56]

Dragă Giovanina, cele spovedite şi îndreptate pentru totdeauna, sunt şterse pentru totdeauna.