Importanta RUGACIUNII

[cristiboss56]

A fi crestin presupune sa-ti asumi un anumit mod de viata , avand constiinta ca Dumnezeu te calauzeste in toate caile vietii si ca numai in comuniune cu ceilalti putem ajunge la desavarsire. Pentru a ajunge la aceasta convingere este nevoie doar sa pasim pe acest drum : " Fa tu primul pas , si Dumnezeu va face apoi zece impreuna cu tine ! " ( Sfantul Isaac Sirul ) . Nu este suficient sa te declari crestin ORTODOX , caci identitatea de crestin nu este data numai de marturisirea credintei . Parintele Paraian Teofil ne asigura : " Cand ai credinta in Dumnezeu , Dumnezeu este pe primul plan in viata si in inima . Si apoi celelalte decurg din asta . " Rugaciunea este vorbirea ( tainica ) continua cu Dumnezeu , a relatiei noastre sincere , dezinteresate , prietenesti cu Dumnezeu . Spunea cineva pe un topic , mi se pare pe la " Generalitati ", ca de ce Dumnezeu nu vorbeste cu noi . Adica userul respectiv simtea rugaciunea ca un simplu monolog . Inclin sa-i dau dreptate , pentru ca aceasta nemultumire , ca sa-i spun astfel , apare atunci cand rugaciunea este facuta doar cu gura , din obligatie , dintr-o frica copilareasca , cand mintea se afla complet in alta parte , si nu in ultimul rand cand rugaciunea , programul de rugaciune , este facut haotic , lipsind indrumarea Duhovnicului . Rugaciunea ocazionala , facuta doar la necaz , la boala sau pentru obtinerea unor rezultate bune la examene sau mai stiu eu ce , este pierdere de timp si denota o lipsa de respect ce trebuie sa-l avem fata de Creatorul nostru , fata de Cel ce ne-a daruit Viata . Teofil Paraian , aminte intr o conferinta de a sa cam asa : "Rugaciunea este indispensabila oricarei vieti crestine . Asta ca te pune in raport direct cu insusi Dumnezeu , te poti privi ca intr-o oglinda la lumina lui Dumnezeu " . Sa vorbim cu DUMNEZEU ! Rugaciunea este un aspect extrem de vital al unei umblari sanatoase cu Dumnezeu . Daca e sa ma refer la relatia mea cu Dumnezeu , rugaciunea este elementul care imi aduce cea mai mare satisfactie si bucurie . Putem vorbi cu Dumnezeu , oricand , oriunde , in orice stare am fi , fie ca trecem prin ispita , fie ca suntem coplesiti de bucurie . Psaltmistul ne indeamna sa ne " varsam inimile " inaintea lui Dumnezeu . Sa folosim intreaga paleta de rugaciuni daruite de ORTODOXIE ( de adorare , de marturisire , de multumire , de cerere ) , dar atunci cand ne rugam sa o facem cu incredere , dragoste si ( repet ) sa o facem sub indrumarea Duhovnicului . In cele viitoare ma voi opri putin asupra acelor categori de rugaciuni enumerate ceva mai sus : de adorare , marturisire , multumire si de crerere ) . Hristos a Inviat !

[mihailt]

PS Varsanufie a zis intr-o predica ca si o simpla fapta buna e o rugaciune.

[cristiboss56]

În prealabil postat de mihailt

PS Varsanufie a zis intr-o predica ca si o simpla fapta buna e o rugaciune.

Rugaciunea va fi cu siguranta mai repede ascultata si implinita cand ea , rugaciunea , este insotita de post , de milostenie si de viata fare prihana . Milostenia si postul sunt cele doua aripi ale RUGACIUNII .

[iustin10]

Daca simti neputinta,si sfintii au simtit-o inaintea ta!Si s-au rugat lui Dumnezeu sa ne ajute pe noi,cei cu totul neputinciosi.Deci citeste rugaciunile compuse de ei,si iti vei regasi propria neputinta in ele .
Daca te simti strivit de pacatele tale, si sfintii s-au simtit la fel inaintea ta. Deci acelasi indemn,citeste rugaciunile de pocainta pentru pacate,si vei invata cum trebuie sa te pocaiesti .
Deci rugaciunile sunt doar un ajutor,gata scris,pentru stari ale noastre,care le-au avut si altii inainte,dar care prin transmitere prin intermediul traditiei,au avut si harul de a fixa in scris ,pentru noi,aceste rugaciuni
Iar despre rugaciunile spuse din inima fiecaruia ,cu sinceritate si recunoastere deplina a starii noastre ,acestea cred eu sunt cele mai puternice.
Pentru ambele feluri de rugaciune:citita sau compusa din inima,e nevoie de sinceritate absoluta cu tine insuti si in fata lui Dumnezeu,ca Dumnezeu sa nu vada nici un gand ascuns in tine.
Doar asa,prin rugaciune,prin vorbirea fata catre fata cu Dumnezeu (spiritual vorbind), putem sa miscam corabia intepenita de pacate,de tristete si de deznadejde a sufletului nostru,si rugaciunea este vantul care o face sa mearga inainte.

[cristiboss56]

Paul Evdokimov ( 1901-1970 ) spunea intr o carte de a sa ca icoana cea mai raspandita in catacombe este cea a unei femei rugandu-se . Ea reprezinta adevarata atitudine de rugaciune a sufletului omenesc . nu este de ajuns sa posedam arta rugaciunii , trebuie sa devenim rugaciune , rugaciune intrupata . Nu este de ajuns consacrarea unui timp pentru rugaciune , caci fiecare act , fiecare gest , chiar si un suras , trebuie sa devina un imn de adorare , o ofranda , o rugaciune . Trebuie sa oferim nu ceea ce avem , ci ceea ce suntem . Lumea are cea mai mare nevoie nu de oameni care spun rugaciuni cu o mai multa sau mai putina regularitate , ci de oameni ce sunt ei insusi " rugaciune " . In Biserica ORTODOXA , ca si in alte traditii crestine se poate vorbi in general de trei categorii ce trebuie considerate nu atat ca etape succesive , ci ca moduri de rugaciune intrebuintate in diferite circumstante : rugaciunea buzelor ( orala ) , rugaciunea mintii ( mintala ) si rugaciunea inimii ( rugaciunea mintii coborate in inima ) , despre care am mai avut ocazia de a discuta aici pe forum cu ceva timp in urma . Invocarea numelui lui Iisus incepe , ca de altfel orice rugaciune , prin rostirea orala a cuvintelor , printr un efort deliberat al vointei . In acelasi timp , si tot ca un efort de vointa , mintea se concentreaza asupra sensului cuvintelor rostite . Cu timpul si cu ajutorul lui Dumnezeu , rugaciunea devine din ce in ce mai launtrica . Un sfant parinte , bine remarca ca un om nu este definit numai prin mintea sa . In afara creerului si a capacitatii de ratiune , omul este caracterizat si prin emotiile si afectiunile sale , prin sensibilitatea sa estetica , precum si prin latura instinctiva a personalitatii sale . Toate acestea au importanta lor in rugaciune , caci omul este chemat sa participe in toata fiinta sa la actul adorarii lui Dumnezeu . << Ca o picatura de cerneala cazuta pe o hartie permeabila , actul rugaciunii trebuie sa se raspandeasca din centrul constiintei si al ratiunii in fiecare parte a fiintei , impregnand-o cu puterea sa >>( Paul Evdokimov )

[cristiboss56]

In ispite , sufletul omului este slab si neputincios fara arma de pret care este rugaciunea . Rugaciunea da sufletului ajutorul ceresc , dupa cum graia si David : " Voi chema pe Domnul meu in ajutor si voi fi mantuit de toti vrajmasii mei " ( Ps. 17 , 4 ) . Sfantul Ioan Gura de Aur ne spune si el ca : " Rugaciunea e o arma gata sa invinga orice asalt al duhurilor rele ; este fortareata care rezista la orice primejdie ; e portul care ne scapa de furtuna ; este comoara care ne procura toate bunatatile " . Multi oameni nu indraznesc sa se mai apropie de Dumnezeu din pricina pacatelor , crezand ca nu au dreptul sa mai ceara ceva de la Milostivul , uitand ceea ce Insusi ne spune prin Isaia proorocul : " O , oameni , veniti la Mine si cu toate ca sufletele voastre sunt patate , indrazniti . Eu le voi face sa albeasca intocmai ca zapada " ( Is. 1 , 18 ) . Ca sa vedem cat de importanta este rugaciunea , trebuie doar sa ascultam glasul Scripturii . Iata cateva dintre multele indemnuri la rugaciune : " Indata ce am deschis gura la rugaciune , am primit ajutor de la Dumnezeu " ( Ps. 118 . 131 ) . " Striga-Ma si iti voi raspunde " ( Ier. 33, 3 ) . " Cheama-Ma si Eu te voi scapa "( Ps. 49 , 15 ) . " Cereti si vi se va da voua ; cautati si veti gasi ; bateti si vi se vadeschide " ( Mt. 7 , 7 ) . " Caci tot cel ce cere , capata , si cel ce cauta , gaseste " ( Lc. 11 , 10 ) . " Toate cate le veti cere prin rugaciune , sa credeti ca le veti primi , si vi se vor intampla voua " ( Mc. 11 , 24 ) . " Adevar , adevar zic voua : De veti cere ceva de la Tatal in numele Meu , va va da voua " ( Ioan 16 , 23 ) . " Sa nu va impovarati cu nici o grija ,ci in toate lucrurile , cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu prin rugaciune si inchinaciuni unite cu multumiri " . ( Filip. 4 , 6 )

[cristiboss56]

În prealabil postat de iustin10

Daca simti neputinta,si sfintii au simtit-o inaintea ta!Si s-au rugat lui Dumnezeu sa ne ajute pe noi,cei cu totul neputinciosi.Deci citeste rugaciunile compuse de ei,si iti vei regasi propria neputinta in ele .
Daca te simti strivit de pacatele tale, si sfintii s-au simtit la fel inaintea ta. Deci acelasi indemn,citeste rugaciunile de pocainta pentru pacate,si vei invata cum trebuie sa te pocaiesti .
Deci rugaciunile sunt doar un ajutor,gata scris,pentru stari ale noastre,care le-au avut si altii inainte,dar care prin transmitere prin intermediul traditiei,au avut si harul de a fixa in scris ,pentru noi,aceste rugaciuni
Iar despre rugaciunile spuse din inima fiecaruia ,cu sinceritate si recunoastere deplina a starii noastre ,acestea cred eu sunt cele mai puternice.
Pentru ambele feluri de rugaciune:citita sau compusa din inima,e nevoie de sinceritate absoluta cu tine insuti si in fata lui Dumnezeu,ca Dumnezeu sa nu vada nici un gand ascuns in tine.
Doar asa,prin rugaciune,prin vorbirea fata catre fata cu Dumnezeu (spiritual vorbind), putem sa miscam corabia intepenita de pacate,de tristete si de deznadejde a sufletului nostru,si rugaciunea este vantul care o face sa mearga inainte.

Bine spus ca "Dumnezeu să nu vadă nici un gând ascuns în tine" ! Curăţirea minţii de gândurile trufaşe , este extrem de importantă în rostirea rugăciunii. Sinceritatea este de mult preţ în faţa lui Dumnezeu , căci inima înfrântă şi smerită , nici când , Dumnezeu nu o va urgisi ! .

[iustin10]

În prealabil postat de cristiboss56

Bine spus ca "Dumnezeu să nu vadă nici un gând ascuns în tine" ! Curăţirea minţii de gândurile trufaşe , este extrem de importantă în rostirea rugăciunii. Sinceritatea este de mult preţ în faţa lui Dumnezeu , căci inima înfrântă şi smerită , nici când , Dumnezeu nu o va urgisi ! .

Recitind acum ce am scris nu imi vine sa cred ce frumos vorbesc si ce putin fac din ceea ce zic ! Fariseii erau mici copii pe langa mine.
Aceasta e rugaciunea mea : Doamne tu ma vezi si ma stii.Indura-te de neputinta mea.

Necesitatea rugaciunii

A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu. Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusi este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat. Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prin rugaciune. “Fara Mine nimic nu puteti face”.

Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iar viata lui este o permanenta ratacire. Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Dar acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-l iubesc.


Iisus ne indeamna: “Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide” iata calea de a-si insusi harul si mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura si nefalsificata. Iar Iisus adauga: ”Rugati-va neincetat”, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai sa se roage fara intrerupere.”Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerul corupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata al harului lui Dumnezeu”, spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate un peste din apa.

Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne indepartam de frivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra adevaratelor noastre indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii. Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga! Ei se conduc numai dupa pasiunile lor. Nu-si purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si se apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva. Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-a daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeu o daruieste celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si lenea in locul luminii si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate.

“Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine”, spune Sfantul Augustin, iar Sfantul Efrem spune: “Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei, reprimarea orgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor" . “Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui”, ne invata Domnul nostru, iar a rabda ce inseamna decat a ne ruga mereu?


In ziua in care nu ne rugam ne daruim satanei, cu mainile si picioarele legate.”Privegheati si va rugati pentru a nu cadea in ispita”. O clipa de neatentie, de indolenta, de lene in privinta rugaciunii si diavolul pune stapanire pe noi. Numai printr-o permanenta rugaciune il putem deci tine la distanta. Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un gaj, o garantie a imortalitatii, caci cel ce vorbeste cu Dumnezeu cu toata sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reinvia in mod glorios.

Prin rugaciune il iubim pe Dumnezeu, Il adoram, speram la darurile Lui, inima noastra creste in prezenta Lui, ne dam seama de nimicnicia noastra, ne cuprinde o sfanta teama si respect imbinate cu nadejde si cu bucurie nesfarsita. Increderea in Tatal nostru trebuie sa fie nemarginita. El ne-a creat pentru a ne face fericiti, iar nu pentru a ne osindi. Cine Il iubeste, Il recunoaste de Tata si ajunge cu siguranta la fericirea suprema. Este deci ultranecesara rugaciunea. Ea ne aduce fericirea, ea ne arata calea de urmat spre perfectiune, spre Dumnezeu. Indepartarea de Dumnezeu aduce moartea sufletului. Suntem deci obligati sa ne rugam, nu numai prin legea divina, dar chiar prin legea naturii.

Rugaciunea ne este necesara pentru a ne intari in suferinte si slabiciuni, ea este poruncita de Dumnezeu pentru a scapa de ghearele satanei, sa ne mantuie de pacatul stramosesc, ne purifica din nou, ne reda nevinovatia. Ea este ca o armura ce protejeaza pe crestinul ce lupta pentru perfectiune, ea este faclia care imprastie intunericul din calea vietii omului, ea este porumbelul pacii intre om si Dumnezeu, ea este tamaia placuta lui Dumnezeu.

[LittleSparrow]

În prealabil postat de cristiboss56

Rugaciunea va fi cu siguranta mai repede ascultata si implinita cand ea , rugaciunea , este insotita de post , de milostenie si de viata fare prihana . Milostenia si postul sunt cele doua aripi ale RUGACIUNII .

"Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur."