Au protestantii si neoprotestantii o Traditie proprie?

[AlinB]

În prealabil postat de ucenic

Atunci s-a intrezarit ca fiind absolut necesar ca toti cei ce au primit acelasi Principiu sa marturiseasca, evident, acelasi crez. Asa s-a nascut Crezul. Din nevoia legitima, fireasca de a-i uni pe toti cei ce marturisesc invatatura Cuvantului – de acum deja strans intr-un canon, si sa fie pazita constiinta comuna ce rezida din exploatarea si trairea Lui prin acceptarea univoca si marturisirea acestui unic Crez.

Pentru mine, Sf.Scriptura si Crezul reprezinta marturia mea de credinta, fundamentul credintei mele, Principiul.

Restul? Restul este Incredintare. Personal cred ca inaintea Scaunului de Judecata vom fi judecati pentru acceptarea, respectarea, si trairea corepunzatoare a Principiului, nu a Incredintarii.
Dupa cum l-am inteles pe Sf.Ap. Pavel in Epistola catre Romani, cap.14, tot ceea ce facem, chiar si din incredintare sa facem pentru Domnul. Si aceasta nu ni se va socoti greseala, chiar daca incredintarea mea este total diferita de a altuia.

Acum, evident ca fiecare credincios, mai erudit sau mai putin, mai influent sau mai putin si-au pus amprenta in isoria crestinismului. Si vad normal si bine sa fie asa. Eu, ca si crestin penticostal, am citit si am spicuit din scrierile lui Origen, Sf.Antonie, Sf. Vasile cel Mare, Sf.Ioan Gura de Aur precum si insemnarile, scrierile autorilor contemporani ca Galeriu, Bartolomeu Anania etc. Si am primit multe din invataturile lor ca bune si de folos pentru mine. Dar niciodata nu m-am aplecat asupra lor asa cum fac asupra Sf.Scripturi, pe care o cred neconditionat.
Iudeii din Tesalonic din diaspora, au verificat cu Sripturile -V.T.- pe Sf.Ap. Pavel sa vada daca ceea ce le spune el este intocmai (cu privirile la proorociile despre Mesia). Si numai atunci multi dintre ei au primit cuvantul lui. Pavel intareste aceasta: „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.” (1Tes.5:21)

Intocmai si eu, avand ca fundament, ca etalon Sf.Scriptura compar cu ea scrierile inaintasilor crestini, oameni ai lui Dumnezeu si pastrez pentru mine, pentru bagajul meu, ceea ce gasesc de folos in dreptul meu - nu oricum, ci totdeauna comparand cu Cuvantul.

"Cuvantul" de care spui tu, n-ar fi avut autoritate fara Biserica.
Sa pui "Cuvantul" peste Biserica denota o acuta lipsa de viziune duhovniceasca, in ciua tuturor clasificarilor si impartirilor teologice pe care le faci intre esentia si ne-esential.

O fi "Santa simplicita" buna, dar poate fi corupta, la fel cum poate fi si a fost corupta adevarata utilitate a Scripturii de catre Luther si multi altii, rupandu-o dintr-un context si amplasand-o in cel al ambitiilor personale.

De altfel de asta ai sa vezi oameni care se cred spirituali si au o afinitate mult mai mare fata de Scriptura decat fata de Biserica. Scriptura lasa suficient loc egoului personal, de la Lucifer mostenire, pe cand Biserica, NU.

Iertare pentru stilul concis si la obiect.

P.S.
Da, au traditia lor. Doar ca nu e Sfanta Traditie. Si nici sfanta macar. Ba chiar dimpotriva.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de iuliu46

Cum ar fi cea cu judecata de cercetare, arhanghelul , atacul satanei asupra noului Ierusalim ,moartea sufletului ?
Pai Ellen White e biblia voastra .

Toate acele subiecte le întâlneşti în Scriptură, nu neapărat în "tradiţia" adventistă. În contrapartidă, reflectează puţin la anumite subiecte ale Tradiţiei ortodoxe cam din aceeaşi arie şi vezi dacă acestea se mai oglindesc în Scriptură au ba... Nu cred că-ţi va mai arde să te tăvăleşti pe jos de râs!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de TunsDiana

Din moment ce interpretati Biblia ad-litteram

N-aş zice că interpretarea Scripturii este ad litteram peste tot, şi mă gândesc în special la pasajele simbolice, la cele poetice, ori la cele profetice.

În prealabil postat de TunsDiana

si aceasta este singura care asigura norma de credinta pentru ce mai aveti nevoie de aceste carti?

Pur şi simplu pentru faptul că nu urâm literatura şi nu considerăm teologia o anexă inutilă. Facem totuşi o distincţie între aceste alte cărţi şi Cartea.

În prealabil postat de TunsDiana

Sa inteleg ca biserica d-voastra nu are traditii dupa care isi desfasoara activitatea?

În sensul acesta (organizarea internă a Bisericii şi serviciile ei divine) puteţi spune că există tradiţii şi în biserica noastră, însă nu văd cum acestea ar impieta rolului primordial acordat Scripturii... Vedeţi pe undeva o neconcordanţă?

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nici la noi scrierile teologice nu au pretenţia de a se ridica deasupra Sfintelor Scripturi.

Mi se pare potrivită această atitudine.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sfînta Scriptură la noi este considerată ca parte a Tradiţiei Sfinte.

Dacă ar fi parte din "întregul" Sfintei Tradiţii, ar fi logic ca să mărturisească despre aceasta. Îmi poţi da vreun pasaj biblic care să spună că e parte din Sfânta Tradiţie, ori măcar să confirme valabilitatea şi sfinţenia acestei Tradiţii? Aici s-ar mai ridica o problemă delicată: Biblia ar trebui să confirme şi existenţa unei anumite Biserici Ortodoxe (respectiv Catolice) păstrătoare a acestei Sfinte Tradiţii. Ceea ce bineînţeles nu e cazul...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Există texte biblice care mărturisesc că există şi alte învăţături ale apostolilor sau ale evangheliştilor care nu au fost cuprinse în Biblie.

Nu există aceste texte! Înainte să te repezi cu textele, gândeşte-te bine dacă acestea se încadrează în categoria "învăţături" şi mai ales "alte învăţături"! Nu cred că ai vrea să încadrezi Sf. Tradiţie la categoria "o altă Evanghelie"...

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Este o întrebare inevitabilă. Mai are sens expresia Sola Scriptura, din moment ce mai există şi alte cărţi creştine în biblioteca unui neoprotestant?

Întrebarea aceasta porneşte de la greşita înţelegere a expresiei Sola Scriptura. Principiul acesta creştin (în definitiv chiar biblic) nu presupune eliminarea celorlalte cărţi din bibliotecă. Nici măcar a celor extra-confesionale.

[ucenic]

<<Am inteles ca multora dintre frati nu le plac citatele; ei vad astfel raspunsurile ca fiind reci, nepersonalizate. In continuare, fara a cita din Cuvant, voi incerca sa lamuresc cate ceva.>>

În prealabil postat de AlinB

"Cuvantul" de care spui tu, n-ar fi avut autoritate fara Biserica.

Cuvantul lui Dumnezeu are autoritate si fara biserica (adunarea celor chemati) dar nu are aplicabilitate pe Pamant. Asta este altceva. Principiul acesta, Cuvantul lui Dumnezeu este expresia voii lui Dumnezeu pentru om. Astfel Dumnezeu se face revelat inaintea omului prin Cuvant -dar nu numai- (vezi mai jos).

În prealabil postat de AlinB

Sa pui "Cuvantul" peste Biserica denota o acuta lipsa de viziune duhovniceasca

Incurci termenii. Biserica se sfinteste prin Cuvant, nu invers. Acum raspunde tu. Cine este mai mare? Biserica sau Cuvantul care sfinteste biserica?
----------------------------------------------------------------------------

Dar El nu este singur. A doua calauza, care sa deschida Cuvantul si care poate deschide inima omului pentru a-L primi este Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant. El ne-a fost dat fiecaruia dintre noi ca sa ne mangaie inimile, sa ne calauzeasca vietile si sa ne descopere Tainele lui Dumnezeu.

Restul? Experientele, marturisirile si vietile oamenilor lui Dumnezeu vin sa "coloreze" si sa "nuanteze" in vietile credinciosilor Cuvantul revelat lor prin puterea Duhului Sfant.

În prealabil postat de ucenic

Incurci termenii. Biserica se sfinteste prin Cuvant, nu invers. Acum raspunde tu. Cine este mai mare? Biserica sau Cuvantul care sfinteste biserica

Dacă prin Cuvântul te referi la Dumnezeu-Cuvântul, Fiul lui Dumnezeu (Logosul), atunci El precede şi întemeiază, în Duhul Sfânt, Biserica. Toate încep şi toate se termină în El.
Dacă, însă, ai în vedere cuvântul revelat, adică Evanghelia, atunci ştii că ea s-a născut în Biserică, scrierea ei fiind precedată deja de o tradiţie apostolică. Ea însăşi, fiind, de fapt, rodul unei tradiţii, a unor istorisiri şi învăţături transmise din gură în gură. Importanţa ei este covârşitoare, însă a te limita la ea înseamnă să o scoţi din contextul în care s-a născut, să o desparţi de mama ei, Biserica.

[ucenic]

Daca tot ce sustin este de la mine atunci in mine nu este adevar.

Priviti insa ce le spune Hristos ucenicilor, intaistatatorii bisericii:

"Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este Adevarul." (Ioan 17:17)

Si mai priviti inca un adevar revelat de Hristos:

"Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin Adevar. (Ioan 17:19)

Pricepeti fratilor ca Biblia ca si Cuvant inspirat in om de Dumnezeu nu poate fi pusa pe picior de egalitate cu cea careia este data ca sa o sfinteasca, biserica. Domnul Hristos, cat a fost intre noi, a biruit ispitele diavolului prin Cuvant, spunandu-i: "Este scris!... Autoritatea nu este a slovei (care ucide) ci a Duhului care da viata. Asadar Cuvantul si Duhul merg numai impreuna. Duhul si Adevarul.

Cat despre noi... noi sa ne ducem mantuirea pana la capat. In Duh si in Adevar.
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin.

În prealabil postat de ucenic

Autoritatea nu este a slovei (care ucide) ci a Duhului care da viata. Asadar Cuvantul si Duhul merg numai impreuna. Duhul si Adevarul.

Adevărat. Iar Biserica, sper că eşti de acord, a fost întemeiată prin pogorârea Duhului Sfânt, la Cincizecime. Apostolii, „îmbătaţi” de Duhul au început să predice, predicile au fost consemnate de ucenici; au început să scrie epistole (tot de la Duhul Sfânt, nu?). Iar dacă litera ucide, de ce vreţi voi să vă mulţumiţi doar cu litera extrasă din sânul Bisericii, şi să o interpretaţi într-un duh din afara ei?

[ioanna]

De ce ne luati intotdeauna "de sus"? :) Cred ca d-voastra n-ati inteles rolul Bisericii, nu noi. Pentru noi biserica sunt oamenii care se straduiesc sa traieasca conform adevarului, pentru d-voastra e o institutie. Prin Scriptura ajungem la Biserica si prin Biserica la Scriptura deoarece Biserica a identificat Scriptura , care s-a nascut din unitatea credintei ei. Spuneti "Daca tot ce sustin este de la mine atunci in mine nu este adevar". Tot ceea ce sustinem e mijlocit de intelegerea noastra, deci e perceptia noastra asupra Adevarului revelat. Pana sa ajungeti sa fiti un om centrat in Dumnezeu-Cuvant, asemeni lui Iisus Hristos e cale lunga, pana atunci sunteti centrat in d-voastra, tot ce sustineti e de la d-voastra.