Cand vreunul din sateni are o problema...

[cozia]

Satul barbosilor
12 Noiembrie 2007
Raisa Lozinschi

Intr-un catun din nordul Basarabiei locuit doar de rusi lipoveni, traditia si pamantul reprezinta averea localnicilor.


Un sat cu 1030 de locuitori din nordul Republicii Moldova este singurul care face nota discordanta cu celelalte localitati din imprejurimi, populate de basarabeni. Satul Pocrovca, locuit doar de rusi lipoveni, straluceste de curatenie, traditia mostenita din batrani fiind pastrata cu sfintenie. Astfel, barbatii trecuti de 60 de ani nu-si mai rad barba.

In plus, rusii staroveri, cum li se mai spune, nu-si vand casele si pamantul, de aceea arul de pamant a ajuns sa coste ca la Chisinau, de la 2.000 de dolari in sus. In acelasi timp, ei cumpara teren de la basarabenii din satele apropiate, care nu-si lucreaza pamantul.

Cultiva fructe si legume

Fiecare localnic stie istoria satului, potrivit careia 17 familii de rusi fugari au cumparat, cand s-au refugiat aici in 1820, o bucata de pamant de la un boier basarabean la un pret mult mai mare decat se vindea pamantul atunci.

Acum stiu sa pretuiasca efortul stramosilor lor. Nimeni nu a plecat din Pocrovca sa munceasca peste hotare. Lipovenii spun ca pot face bani si acasa, iar pamantul este cea mai mare bogatie a lor. Ei au livezi cu prune, iar printre randurile de copaci, cultiva zmeura, cea mai importanta sursa din venit. Vara aceasta au vandut cu 25 de lei moldovenesti, adica doi dolari, kilogramul de zmeura.

Rusii lipoveni mai cultiva cartofi si pepeni. „E mai rational asa, vindem un kilogram de pepeni si cumparam doua de grau. Moldovenii ne invidiaza, pentru ca suntem muncitori si uniti“, explica Florii Vetrov, de 71 de ani.

Doar doi oameni vorbesc romaneste

In fiecare zi, lipovencele se aduna in centrul satului la ora 14.00 pentru a bea ceai din samovar si a gusta din dulceturile de zmeura facute de fiecare gospodina. Acest obicei a fost mostenit de la stramosi.

Toate vorbesc limba rusa, desi copiii invata limba romana la scoala. Singura care vorbeste romaneste este Eudochia Zamfir, directorul scolii din sat. De altfel, ea si sotul sunt singurii basarabeni din Pocrovca, stabilindu-se aici in 1975.

Femeia spune ca si-a insusit repede obiceiurile rusilor lipoveni, iar acum nu-si imagineaza traiul in alta parte. Isi aduce aminte ca atunci cand a venit in satul „barbatilor cu barba“, cum ii spune localitatii Pocrovca, avea un copil de doua luni. Avea nevoie de lapte, dar ii era rusine sa ceara. Il trimitea pe sotul ei la fantana sa se intalneasca cu vreun localnic pentru a intra in vorba.

„Multa apa a varsat din fantana pana s-a produs contactul. Intr-o dimineata, cand ne-am trezit, am gasit pe prag mult lapte si paine. Sunt tare saritori la nevoie“, spune profesoara despre rusii lipoveni.

Uniti la bine si la rau

Mai mult, cand vreunul din sateni are o problema, necazul devine al tuturor. In asemenea cazuri, un barbat umbla cu o caciula din casa in casa si aduna bani. Fiecare pune atat cat il lasa inima, iar la o inmormantare participa tot satul. La masa de pomenire se pregatesc obligatoriu 400 de litri de bors de Pocrovca, carne cu castraveti si taitei specifici localitatii.

„Borsul este cu sfecla rosie murata din timp dupa o anumita tehnologie, iar legumele din bors le taiem maruntel de tot“, ne explica aproape intr-un glas gospodinele. Langa biserica din sat, considerata cel mai important obiectiv, au construit o sala de mese. Acolo se face pomana. In plus, localnicii nu lipsesc de la slujbe, unde merg imbracati in haine de sarbatoare.

CONSERVATORI

Guvernati de sfatul inteleptilor

Localitatea din nordul Republicii Moldova este gurvenata de sfatul inteleptilor din care fac parte 20 de batrani cu studii. Ei dau verdictul
pana si intr-o casatorie. Fiind atat de conservatori, in Pocrovca e mare riscul incestului, motiv pentru care batranii intelepti se aduna langa biserica si descos arborele genealogic al mirelui si miresei.

Daca nu exista legaturi pana la a saptea generatie, tinerii isi pot juca nunta, dar numai duminica. De asemenea, cand baiatul e in clasa a doua sau a treia, parintii incep deja sa-i construiasca casa. Parintilor fetei le revine sarcina de a-i asigura zestre, care este expusa in casa mirelui, unde timp de o saptamana dupa nunta vine tot satul s-o vada. „Este o cinste sa vina lumea sa se uite ce zestre i-au pregatit parintii miresei. Este o lege nescrisa“, mai spune Eudochia Zamfir.

[cristina83]

Minunat. Parca am citit o poveste despre timpurile de demult.

[cozia]

Asa este, m-a impresionat povestirea deoarece mi-a amintit de Delta, de Mila 23 unde aveau ,nu stiu si poate mai au, aceleasi obiceiuri desi a intrat si acolo euro-ul..., si unde am participat si eu o data la o claca, la construirea unei case gratis pentru niste tineri casatoriti. Tot satul a terminat-o in doua zile...:)

[urzicuta]

chiar azi am citit si eu articolul in ziar si vorba ta mi-am amintit de lipoveni