Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Ca nebunul orb si inconstient iti faci rau in tot felul de moduri:
-faci rau lui Dumnezeu ca sa-ti faci rau
-faci rau sfintilor, dreptilor, mai marilor si mai micilor ca sa-ti faci rau
-faci rau invataturii de credinta, ascultarilor, credintelor, lucrarilor
-iti faci rau direct tie ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fiind numai trup ce vrea sa se uneasca cu propriul trup sau cu alte trupuri ”sa formeze un singur trup lasand pe Tatal si pe mama sa” si pe Duhul, ingrijindu-se doar de trup pentru trup ca sa-si strice astfel trupul caci asa se stica trupul si apoi avand trupul stricat iti faci mereu raul din stricaciunile relei functionari si din grija asta pagana pentru trup caci deraind de la credinta proDumnezeu la voirea protine insuti si protrup asa iti strici trupul si iata asa iti faci rau mereu inchipuindu-ti ca-ti porti grija si de trup si de suflet si de mantuire, defapt e teapa, defapt asa iti faci rau ca oalele goale perfecte ce se ingrijesc numai de ele si stricandu-se tot ingrijindu-se de perfectiunea lor pamanteasca se strica si crapa si ajung ciob-ciorb si vor sa se unesca apoi toate ciorburile si sa taie din razbunare nepricepand ca unitatea asta de oale si ulcele sparte cu grija doar de oale goale strica defapt oalele,
-iti faci rau cu duhurile rele oculte stand de vorba cu mortii, cu ingerii cazuti, cu demonii si lasandu-te tzepuit si corupt, revoltat, nemultumit, lingusit, desfranat... primind cupola ispisericii lor, apeland la ajutorul lor blestemat, implinid hule si blesteme, rautati, razbunari, chinuri, ispitiri, tradari, punand capcane si minand si otravind locul... tie iti faci rau,
-iti faci rau uitand, retardandu-te si degenerand, te prostesti, joci tetru, te distrezi cu naivitate ca prostul lacum, inselator si nepasator
-iti faci rau facand rau prin interpusi ca un papusar ce unelteste avnd scop viclenie si profitul murdar, doar ca sa-ti faci rau pentru fascinatia suspansului si drogului frccii indulcite cu minciuna si desfranare
-iti faci rau luandu-ti drogul ipocrit al placerii fricii interioare fatzarnice, ascunzand, calci Cuvantul, ascultarea, indatoriile, trufesti, abuzezi, inseli, te bagi in jocuri periculoase, te joci cu focul si cu ghiata infrigurand sau cu caldicismul imoral si lingusitor al comoditatilor, ajungi sa-ti permiti sa calci drepturile, granitele, sentimentele altora pana si pe cele ale Lui Dumnezeu, barfesti, judeci, minti, profiti de altii, denigrezi si te erijezi la putere si judeci si faci morala pentru ipocriznie si fatarnicie periculoasa care-ti declanseaza pe interior drogul viclean al fricii sinistre ce te ”albeste” ca pe justitiarii ce-si acopera pradaciunile si faradelegile lor cu tupeul de a sustine ca nu repeta raul ci acuma fac dreptate, judeca si condamna pe altii invinovatindu-i si pradandu-i de drept, cica, drog murdar si pervers cu care te hranesti si te lauzi de parca ai avea curajul cel bun al ascultarii sau al justitiarului cinstit , al dreptului umil si curat, cand defapt tu nu crezi si nu asculti ci-ti iei mereu si-ti iei tot mai mult crezand ca-i bine sa-ti iei fara sa-ti fi dat cineva proprietar voie si asa ajungi sa-ti iei sfintenii si pacate tot timpul fara sa fii constient, cu ochii, cu gura, cu simturile, cu analizele mentale, cu mainile, cu urechile si lundu-ti mereu tot mai mult te droghezi si te anesteziezi si te tzepuiesti mintindu-te cu aceasta frica si cu minciuna perversa din ea inchipuindu-te mare si tare, sfant vrednic cand defapt esti decat un arogant mediocru ce se crede Dumnezeu sau jucandu-te pe afara, un mai mare si mai mult ca oricine, ca o putere lacoma si ajungi un nerecunoscator trufash penibil si iata ca si asa iti faci rau dandu-te si apartinand de furnizorii de astfel de droguri viclene si desfranate, de a-luatul asta periculos cu care esti fix in contra Duhului, caci te pleci si altor dumnezei straini si mincinosi sau te pleci si te umilesti si te batjocuresti tie insuti in loc sa-ti faci smerenia si umilinta si toate rusinile neputintei doar fata de adevaratul Dumnezeu care desi te iubeste tu-L inseli din obijnuinta ca-n ”traditia” casnicilor si prea apropiatilor fatarnici doar ca sa te joci cu focool si sa-ti faci mai rau inchipuindu-ti si crezand ca-ti faci bine nepricepand ca te autotzepuiesti ca fraierul cazand in lucrarea satanei si blestemul legii si devenind diavol dependent de drog ca un alcoolic si fumator, ca un drogoman ce prizeaza frici ipocrite si ascunse din a carei simtire interioara ii rezulta ”bucuria” nascultarii cu sfidare si curaj nebun si nesabuit, zambind si razand din nebunia ”fericirii”, placerii cu care te lauzi ca smintisorii ce indraznesc ca fakirii lui Izabela sa se tzepuiasca si sa se creada un fel de asceti carora le-a cazut asc-ul ramanandu-le doar coada de sharpe neastamparat devenind defapt ∈ti adica niste fuckereti fatarnici si ipocriti ce se dau mari si se cred victime nedreptatite si vrednice, razbunandu-se pentru bani si socotindu-se ”drepti”...
-faci rau fetelor, animalelor si mai micilor pangarind totul, vorbind limba pangaritorilor deshantati si destrabalati ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fugind de munca si Harnicie ca dracool de cruce si tamaie
-iti faci rau alegand raul si dandu-te lumii sau sefilor ei diavolii vazuti sau oculti ca sa-ti faci rau tepuindu-te ca-s buni si ca-ti faci bine, ca te eliberezi de ascultare, de insistenta ispitei tradarii, de istov, de munca, slavindu-te in desert ca ai gasit solutia la grijile vietii si pacea prin tradare, coabitare si colaborationism complice, mintindu-te ca desi alegi sa te dai celui rau totusi vrajitorind chimic pe interior simti ca iti e bine, esti bun si-ti va fi bine de parca ai fi vrednic de jertfa sau sa jertfesti,
-iti faci rau tzepuindu-te cu raul, cu faradelegile, cu pacatele cu greselile si cu neascultarea tzepuindu-te mentalist si in simtiri ca tzi-e bine si ca-ti faci bine si-ti va fi bine
-te iei din trecut si drackaplecandu-te si la alti ”dumnezeidoli” lingushtind ”fericit” in promisscuitate dansand cu lupii moralisti justitiari ai sanepidului descarcerat te dai din viitor in prezent in obijnuinta ca o traditie temporala si simti ca ti-e bine, ca esti bun si-ti va fi bine nepricepand ca iti dai o ”sfintenie” veche, un trecut, o istorie in care te-ai simtit bine neascultand si tradand, inseland, pangarind, marindu-te si grozavindu-te in puteri urlatoare criminale deasupritoare de afara uitand de Dumnezeu.

De la atat rau cat iti faci necontenit cu constiinta smintita aparandu-ti banii, minciuna si satanismul in toate felurile, stracandu-te si invartosandu-ti-se mereu pe interior mecanismul procontra gresitor ca la ultrasii nebuni fara sa fi constient de repercursiuni si avand nepasarea si lipsa asta de constiinta, deci facandu-ti rau pentru EUri-”dumnezeu” cu insistenta, ambitie si incapatanare continuanta la nesfarsit te apuca in mod firesc niste simtiri rele, te ia bolile, lumea, raul, dracii, moartea, toate chinurile, sau cum altfel???... dupa formula corecta care zice ca daca-ti faci rau atunci sigur iti va fi rau si ajungi in rau pana la urma adica in iad.

Desi e maxima prostie si rusine sa persisti, si cu toate astea tu nu te opresti, nu te linistesti, nu te umilesti, nu te smeresti, nu te rusinezi ci mai bine te dai mare si tare si te mandresti sa nu se vada rusinea si te lauzi si te grozaversti dandu-te tot mai viteaz si curajos-nesabuit in timp ce continui sa-ti faci rau ca sa nu se vada si sa nu se stie prostia maxima in care te scufunzi caci prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul.

Ajuns in durerile cele mai rele de la raul pe care ti-l faci mereu din necredinta, de frica mortii si grijilor arunci vina pe altii si generalizand aluneci si deraiezi pana acolo de-L invinovatesti mai ales pe Dumnezeu si ramai suparat ca te mustra si nu te mai alinta exagerat ca sa te simti dumnezeu si sa te setezi si sa te crezi dumnezeu, daca nu mai mult vrand mereu doar drogul asta, sa-ti iei si sa te setezi dumnezeu prin orice deductii logice, pareri, vederi, inchipuiri de sine si sa te dai dumnezeu avand pretentia de a fi respectat ca dumnezeuu fiind defapt un pacatos neputincios in mod evident care si-a tzepuit eu socotindu-l dumnezeu(demon) ca sa poti sa-ti permiti sa faci ce vrei tu fara oprelisti punad pretul tau si pretuirea ta deasupra tuturor, nepricepand ca ideea asta prin care te joci de-a dumnezeu e gresita si periculoasa, otravitoare, demonizanta, fiindca nu te lasi indumnezeit de Domnul ci iti iei minciuna din alint parca deducand ca tampitii ca ai fi si tu deja dumnezeu.

Apoi de frica smintita insuflata de furia stapaniilor lumii si de ghinioane si necazuri, de inevitabilul rau care vine si te ia repeti invinovatirea la adresa lui Dumnezeu, lepadandu-L, hulindu-L, defaimandu-L, denigrandu-L, facandu-I rau de frica, de aceasta frica smintita in care te simti rau si-L acuzi, Il tot acuzi in mod reflex reprosandu-I si vrandu-I raul fiind smintit in mecanismul pro-contra, apartenenta-excludere, multumire-nemultumire, suparare-veselie, pace-cearta justitiara razbunatoare.

Pe scurt, ramai cu frica smintita, cu acuzarea in starea rea reprosiativ-revendicativ-repetitiva si mintindu-te ca-ti faci bine ti se pare ca te simti bine si ca ti-e bine si ca-ti va fi bine insa defapt iti faci rau, te tzepuiesti si lovesti in ce ai mai sfant, in Dumnezeu, in ascultarea, in credinta in El, in iubire... amarandu-L.

De ce? Pentru ca in vrere te-ai obijnuit sa iei sfintenia ca merele din copacul cunostiintei sustinand ca ti-e bine, ca-ti va fi bine, ca o sa fie bine desi in mod evident tu iei, adica furi mintindu-te ca faci bine si mintind ca te minte Dumnezeu.

continuarea mai jos

[Moroco]

Deci de frica smintita iti faci rau, dai vina pe altii, generalizezi si ajungi concentrandu-te incruntat, focalizand smintit sa invinovatesti mereu cu ura criminala pe Dumnezeu ca din reflex mintind ca ai fi suparat sau ca ai avea motive sa fi suparat, facandu-ti astfel rau si tot mai rau caci facand ca nebunul rau lui Dumnezeu defapt tie iti faci mai rau dandu-te tu-EU dumnezeu cu pretentii de ”dumnezeu”, si iata cum demonizandu-te prin trufie te-ai autotzepuit, te-ai autoispitit si te-ai autorispit si distrus pierzandu-te intro lucrare reflexa repetitiva, egoista, mincinoasa, ipocrita, credula, pierzatoare ca un naiv care se minte mereu mintind ca-i mintit de Dumnezeu si crezand orbeste propria minciuna autotzepuitoare, sustii in razbunare ca-n vrajitorie interioara gastronomico-mamoniachimica acuzatoare ca desi-ti faci rau iti este bine, esti bun si-ti va fi bine negand evidenta si consecintele suparatoare pe care orice prost le intelege si care ne spun ca nu esti tu dumnezeu si ca daca iti faci rau (cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta) atunci sigur iti va fi rau. Cum altfel? De ce nu crezi?

Dumnezeu-Iubirea curata si jertfelnica in ascultare inseamna cu totul si cu totul altceva!

Daca crezi in Iisus Hristos Cuvantul si ai credinta credincioasa nu inseamna ca poti sa-ti pernmiti sa-ti faci rau cu nesabuinta hazardandu-te in indrazneli curajoase periculoase, jucandu-se cu focul ca niste vreEUri ce se dau Dumnezeu.

[Moroco]

Crestinii ortodoxiei cu Duhul crezand in crestinismul daruit de Sfanta Treime in care s-au botezat traind spre mantuire si desavarsire cu Duhul intru Cuvant trebuie sa lupte cu satanismul porcEUrilor rabdand satanistii. E simplu, singurul razboi cu folos, e al crestinilor din crestinism contra satanismului din satanisti care se infiltreaza peste tot si sminteste crestinii ca sa fie si ei k lumea... lupilor moralisti, pradatori fatarnici, vicleni si desfranti, ascunsi si oculti uneltitori, revoltatori care mintind se dau dumnEUzei si chiar mai mari ca ipocritii dandu-ti a-luat mamoniac pangarit sa te drogheze si sa faci frumos si sa le tot ceri numai lor cuvant pangaritor si profanator... ca sa te droghezi cu ipocrism de frica justitiei care te prinde in flagrant ca pe vinovatii recidivisti sa te faca sa minti parand ”adevaruri” istorice sau sa-ti faci rau. Deci e vorba de crestinism interior si exterior contra la satanism corupator si dezbinator, dar se lupta rabdand in Har satanistii pana la sfarsit cand vei primi cununa mantuirii.

Iubirea de vrajmasi si de casnici inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum a le face pe plac lumeste, cedand ispitelor, prosteste. Tuturor le-ar place mantuirea daca ar stii ce inseamna mantuirea si si-ar dori sa le fie bine acum, mereu si in vesnicie, deci a face pe plac cuiva inseamna a te ruga pentru mantuirea lor si nicidecum orice altceva. Iubirea de satanisti inseamna a-i elibera si pe ei si pe tine de satanism... prin rugaciune si rabdare in ascultare.

[Moroco]

”Vegheati ca nu stiti nici ziua si nici ceasul-clipa cand vine” pe neasteptate fericirea (acoperamantul MD) si o luati de nefericire tzepuindu-va sau cand vine pe neasteptate nefericirea (cupola ispisericii sinagogului si magogului tâmplieres plina de demoni travestiti-impoastori) si o luati de fericire... pentru poftaraul mincinos pangaritor de la butoane care va ajuta sa va autotzepuiti pentru putere-avere-placere si odihna, toate pe sfinvers, tzepuindu-va ca smintitii naivi si creduli alegand satanismul nepricepand ca asa iti faci rau daca lepezi crestinismul si alegi satanismul devenind tot mai nebun si neputincios, bun de nimic nu mai piuternic parvenind pe functii, ”bun” doar sa trancaneasca stiinte fara numar si fara niciun folos mantuitor ca sa se laude ascunzand cine este si uneltind mamoniac in ascuns ca un somnampooliluxiferic.

Crestinul are porunca sa vegheze si sa nu se revolte cu furie prosteasca violent-exclusivista fix pe fericirea divina ce vine pe neasteptate, asa ca nu-i treaba sa te tot revolti pe crestin-ortodoxie sau pe Domnul Iisus Hristos Cuvantul lui Dumnezeu, pe ascultare, pe adevar, cand auzi vorbindu-se, cand intri in contact informational. Se zice si este scris ca ferice va fi de cel pe care Domnul, venind pe neasteptate, ca un ”hot”, il gaseste veghind si priveghind intru ascultare si Credinta si nefericit va fi bagabontul betivan-drogoman ce se imbata cu sine ca porcii (Emnezeu-Umnezeu si poftaraul sateu deasupritor impatimit ca o fiara stapanitoare ce nu stie de Dumnezeu facandu-si voiia-voirea) obisnuit sa-si bata apropiatii si mai micii, slugile si fratii pe motiv ca Domnul zaboveste sau ca nu mai vine deloc si ca el trebuie sa aiba toate responsabilitatile parintesti si fratesti, divine, fiind obligat sa faca toate lucrarile cele grele si repetitive care sunt lasate de toti pe umerii lui, razbunandu-se pentru asta pe toti de ciuda, ne-mai-rabdand si tradand ca un purcEUlash vrand sa se infieze la Barul mamoniac al satanismului tzepuitor.

(Nu mi se pare crestina o vorbire istorica visator pangaritoare ca-n filmele cu bagabonzi mafiotizati mari reclamagii.)

[Moroco]

Ti se invarte propozitia-n pofta si-ti implinesti voirea gresita, ispitita mentalist, credula, inversand ca orbii tzinta si razbunandu-te pripit iti permitzi sa lovesti tradand, sa excluzi ”curatind”, sa ucizi ”judecand”, sa distrugi ”mantuind”, sa te ascunzi ”rezolvand”... si sa fatarnicesti ca impostorii ipocriti inghititi de a-luatul trufasilor k lumea ”buna”.

(Adica dupa ce-ti faci numarul, ispidand, tarand si luand, pangarind lipicios si lovind necrutator cu cruzime sa scapi de lipeala ti-se-nvarte ca te ia de-l primesti si te dai tot tu victima vrednica si te razbuni pripit ca ciorbul pe nefericita cazuta in ispita ta de parca tu ai fi fost pagubitul urland cu furie iesita din minti ca un zgarciorb ce sare sa muste calcaiul stapanului ce merge la lucru pentru tine sau mana Domnului care tocmai te hraneste parandu-ti-se ca-ti ia cand in mod evident iar iti da miluindu-te si mangaindu-te ca de fiecare data.)

”Rade ciob de boala sparta pentru ca ciorb la ciorb nu-si scoate ochii ca sa-si fure impreuna caciula”... devenind cupola.

(De frica sarcinii ce iti revine in viitorul inevitabil, stiindu-te neputincios si handicapat, chiar plin de lapsusuri si penibilitati vizibile foarte rusinoase, te dai victima si te revolti pentru silnicie aparand handicapatul mintal, bolnavul inchipuit care ajuns in sarcina disperat de frica se blocheaza si tradeaza in mod repetitiv de parca tu ai fi vinovat ca cica-l arunci direct in foc si-n capcana... defapt e necredinta si lene mascata care isi apara banii nemunciti, pilele, privilegiile si mandrica cu care se lauda ca stie viclenii si fraierii ca sa scape mai uspr lingusind in furie aprinsa-n aprindere ca o reactie violenta dintro suparare foarte suparata si trista, mintind ca nu poate (sa nu tradeze) doar ca sa nu creada si sa nu asculte, iar si iar... ascunzandu-se astfel in intuneric)

[Moroco]

Aduni propovaduire multa, medie si mai putina de parca tu ai trambitza si nu-ti dai seama ca repetand rugaciunea si adormind-motzaind in pofte ti se invarte erepetarea, ti se inverseaza, luandu-te treptat intelepciuma acuzarii supararii ”victimei”-”vrednice” si ajungi ca neamul desfranat si viclean sa ceara semne si minuni (acuzand sfintii) ca sa creada... si ei in Dumnezeu, ei acuzarea pacatoasa fiind defapt sursa bolilor si chinurilor iadului, nefericirea nefericirii, moartea adancaca, gunoiul de ars al gheenei, desertaciunea desertaciunilor si nebunia de pe uram a rautatii celei vechi inaltacioasa in ”jertfire”, naivi creduli foarte incantati ca nu mai asculta, ca nu mai cred, ca nu mai trebe sa lucreze, ca scapa la isatis-fractiile putorilor duhovnicesti si trupesti ”libere” incat se multumesc cu lucrarea lor sminticioasa, placandu-le sa repete rugaciuni si propovaduiri ce se inverseaza in placerile motaielii puilor neputinciosi, inversate pe interiorul omului interior, ca li s-a inversat tot stiind si propovaduind indreptarea ca nebunii mamoniaci pe care i-a inghitit belsugul tarinii de si-au dat seama cu mucii-n fasole, ”luminandu”-se ca cica nu mai trebe sa asculte, lasandu-se inghititi de minciuna si vrajmasie pana li se darama si se prabusesc acoperisurile caselor pe ei... caci celui din casa Domnului, din poporul si biserica Lui, imbracat si daruit cu toate ale Sale, daca se pierde in pila si neascultare atunci mare ii va fi avantul-prabusirea, castigandu-si victoria-pierzarii, luandu-si ”fericirea”-”bucuria” nefericirii si chinurilor tuturor bolilor si iadurilor neascultarii si vrajmasiei cu Dumnezeu de care nu sunt constienti, saracii de ei, cu acuzarea si vrajmasia lor cu tot, nu-si dau seama, nu simt, nu le pasa cat timp sunt in cardasie mamoniacala complice, slugarnic amikcala, comunicationala pofticioasa cu satanismul lumii si cu satanismul ocult al mustelor cu nume mare, nume de mare razboinic berou, IsatiS, facand labordelatorie sufleteasca ascunsa pe verticala ca sa trufeasca impreuna sub cupola, cupola lor si a patimilor ce par dulci si mari de parca te-ar creste, te-ar indumnezeii ca sa triumfi in hahalera ca stapanul jocului... cu focul, ghiatza, si impietrirea, prostul prostilor, cel ce se crede tot mai mare si mai tare din parcarea dintre strazile pe unde bagabondestie... sa-si faca rau cu inconstienta avand impresia ca invata, ca rabda, ca lupta... ca se desavarseste... cand defapt el isi risipeste darurile si se pierde... in poftele faradelegilor si pacatelor lumii, in neascultare luandu-se de ∈mneUmnez∈u defapt dmonizandu-se in trufie si-n acuzare smintita pana se autodistruge tot cazand si cazand si erepetand. Apoi, cand se-mpute treaba, de frica ca moare, se ridica si se ”pocaieste” ca sa mearga la o mai mare pierzare si tot asa creste ”crestineste” ca satanismul lumii adancindu-se in mocirla si avand impresia ca urca fiind in mintea lui penibila tot mai bun de jertfa ca smintisorii, laudandu-se si visandu-se curat ca porc∈urile spalate care au prins arimpi de liliac si suflet de arici ce-si ascunde banii murdari in... ”suUflet”.

[Moroco]

Furios si suparat aiurea, mintind, de frica sufocarilor si strangularilor, innecarilor si revenirii bolilor si chinurilor mortii si de frica mortii iminente care este o consecita a pacatuiri si a impatimirii neschimbabile nu are rost ca in disperare sa ”asculti” si sa faci pe plac ”pacatului”=moarte, avand impresia ca te scapa... Practic iti accelerezi moartea devenind complice cu rautatea pacatului care oricat l-ai lingusi te pedepseste cu viclenie ca sa nu mai ai timp sa te pocaiesti si ajungi sa mori ca prostul tzepuit, ca un fraier tradator. NU acuza ci multumeste Domnului pentru chinuri si pentru cosmarul mortii, cerandu-ti iertare pentru o viata irosita si rabda veghind ca sa nu faci pe plac cui nu trebuie, caci nu trebuie sa te lasi pe mana satanismului si chinuitorilor oculti cu fatza ”umana”, din tine, din interior si de afara, care te ”ajuta”... sa te autotzepuiesti. Ramai cinstit pana la capat marturisind si iubind Adevarul, crezand, ascultand... ca sa asculti si dincolo de marea trecere, asa ca Domnul, Iisus Hristos-Cuvantul.

[Moroco]

iu∈Uuuu...u.. (fuuuuui!)



(.uUurmeaza ispis-ceasul mort si lacom, sateist de care te-ai lipit si nu mai poti sa crezi fiindca acolo-i intelepciunea vicleana si desfranata... zmeul cronos care-si manca copiii impreuna cu zmeul uranus vazand cum ei mor ”iesind” din timp. Te isiptesti si nu o sa mai crezi pentru stiintele ce definesc timpul asa cum esti obijnuit, si vei alege sa fii de partea timpului lor, de partea ceasurilor erectice sateiste pagane.)

[Moroco]

Ce bine ar fi sa asculti de cine trebuie si sa folosesti cinstit, drept si corect, fara gresala, fara patimi, fara pacate si faradelegi..... auzirea si neauzirea, credinta si necredinta, ascultarea si neascultarea, ce-ti place si ce nu-ti place, ce doresti si ce nu doresti, ce poftesti si ce nu poftesti, ce poti si ce nu poti, ce vrei si ce nu vrei, ce stii si ce nu vrei sa stii, ce-ti trebe si ce nu-ti trebe (nevoi), ce intelegi si ce nu intelegi, urmarea si neurmarea pentru a ramane in crestinism (pe calea dreapta-neserpuitoare cand urci) si a iesi din satansim-paganism imblanzindu-ti porcEu∈Urile agresive mamoniace si smerindu-ti trufia stiintificarma terorist-justitiara cu care te lauzi furios sustind ca-s responsabile si stapane, pline de morala pretentioasa indreptatita cand defapt sunt decat niste hoti si banditi plini de fatima pedodonti-iei laudandu-te suparat ca ti se ia in timp ce dai tot ce iei ca sa stii si ca sa fi tu laudata de toti insa fara sa ai ascultare si respectare, fix ca o mamona travestita in bunica-bunic. ”Bunica bate toba, bunica bate tare, bunica bate toba in toata casa mare”... dar n-are ascultare ci lepadare fiindca vrea avere si apoi s-o lase mostenire asa ca-n ”traditie”.

[Moroco]

Psalmul timpului

A aparut timpul mort care ti-l poti cumpara cu Blik, primesti codul aleator 666666 din 6 cifre si ai impresia ca timpu-i o eticheta ce ti-o poti stampila pe frunte sau pe mana dreapta ca sa initiezi plata in timp de 2 minute, uitand adevarul ca orice perioada si orice lungime de timp e o persoana vie cu care poti sta de vorba. Chiar si clipele instantanee pot fi niste puisori de timp oricat de mici imortalizandu-se pe pelicula sau in poza impreuna cu tine chiar daca fara har ti se par fixe, moarte, imobile si inghetate dorind sa le animezi.

Ca sa iesi din minciuna incearca sa stai de vorba si cu sfintii astia din Cerul divin: ziua (24 ore) de Luni, de Marti, de Miercuri, de Joi, de Vineri, de Sambata si mai ales cu sfanta zi de Duminica. Asa vei intelege cat de mult ne-au tzepuit sateii prin introducerea timpilor morti, ce aduna lacomind ca sa faca echivalenta si repetare inversoare mintind ca stiu ei ce-i timpul si ca-l stiu ei masura corect cu ceasul si cronometrul. Cu ceasul si cronometrul nu se masoara timpul viu ci copitele potcovite ale lui repetand eroarea mortii pana mor tot mosurand altceva decat timpul care se masoara in credinta si nu in nefiinta, in gol.

Asta-i buba, au inventat timpul sateist si au facut vrajitorie mate-fizico-chimica si isistorica cu el, cu dracool clipei mintind ca suma timpilor morti=clipa mortii. Tzepa!!!

Chiar si Domnul Iisus-Hristos-Cuvantul este Alpha si Omega, Inceputul si Sfarsitul... al literelor si semnelor, al alfabetului, al Cuvantului si al timpului, al unei lucrari proorocite si implinite in Lumina deci este un timp viu, sfant si drept... un timp adevarat. La fel sunt facute cele 7 zile-timp inca din zilele Facerii. Aici este introdusa eroarea in capul oamenilor, prin masurarea timpului ca pe ceva mort si rigid... aici apare desfranarea si se aduna stiinta si intelepciunea de om, socoteala si numerele desarte. Aici am fost fraieriti de sharpe.

Iar vesnicia nu este o suma de timpi morti ci este Dumnezeul de Azi impreuna cu timpii vii sfintiti de EL caci doar El le poate dainui in Har pe toate prin Iisus pana maine si poimaine si asa mereu. Deci nu-ti fa vise si planuri cu timpii morti pe termen lung caci s-ar putea sa ai mari surprize neplacute.

Libertatea e in ascultare impreuna cu timpii vii si nu cu timpii morti care te ia trufind peste tine ca sa le slujesti patimile si poftele rele viclene si desfranate asa ca-n toate calculelele mamoniace al banilor temporali lacomici.

Poti comunica cu timpul caci in el vei gasi informatii duhovnicesti in concordanta cu voia divina si cu adevarul, deci e ca o persoana constienta si comprejensiva cu care poti comunica prin codul numeric simbolic temporal si prin orice alt limbaj specifica in care sa fie implicat timpul.