cand unul din parinti ramane singur

[glykys]

În prealabil postat de Carine

.


Maria draga, noi am luat in calcul si solutia propusa de tine. M-am gandit si eu ca ar putea veni ea in strainatate, dar trebuie sa vedem si anumite aspecte care ar ingreuna acest lucru, ca de exemplu faptul ca trebuie sa traiasca intr-o loc nou, eventual sa vorbeasca o limba straina, etc... Nu cred ca i-ar fi usor sa plece de la casa ei...

Apoi, cand voi fi casatorita, sotul meu o sa accepte sau nu sa stam impreuna cu mama? Si aici nu vorbesc de cazurile cand ar ramane mai mult timp la noi, ma refer la cazul in care ar sta cu noi.

In privinta nepoteilor o sa vina sa ma sprijine, o sa-i fie drag, sunt convinsa.

Poate ca ar trebui sa o intrebi pe mama ta daca si-ar dori asta, acum sau mai tarziu, dar si pe sotul tau, daca ar accepta asa ceva.

[Carine]

În prealabil postat de glykys

Poate ca ar trebui sa o intrebi pe mama ta daca si-ar dori asta, acum sau mai tarziu, dar si pe sotul tau, daca ar accepta asa ceva.

Pai da, ai dreptate, cel mai bine este sa intreb. Nadazduiesc in Dumnezeu ca o sa gaseasca el o solutie buna pentru toata lumea...

[Carine]

În prealabil postat de horatiu.miron

Cel mai bine e sa-ti abandonezi stilul de viata actual si sa te pui la dispozitia unei fiinte egoiste.

Mama mea nu este o fiinta egoista deloc; nu este corect sa se spuna sau si nici macar sa se insinueze ca ar fi egoista. Ea se pune la dispozitia celorlalti, si face tot ce poate ca sa le fie celorlalti bine. Cu toate ca ii este greu singura ma indeamna sa raman in strainatate si spune ca nu vrea sa-mi inchida viitorul, se gandeste numai la binele meu chiar daca o sa-i fie ei mai greu. Munceste pana la epuizare si preia si din munca mea ca sa ma menajeze. Scriu aceste lucruri tarziu, dar de fapt nu e niciodata prea tarziu.

Carine draga mea,eu si fiica mea am trecut in urma cu ceva ani printr-o situatie asemanatoare...a fost greu,teribil de greu pentru amandoua..au fost si .sunt lucruri neterminate,lucruri si decizii pe care trebuie sa le iei de unul singur...nu mai exista,,noi,,dar exista speranta si timpul,da,el timpul si Dumnezeu,de aceea am sa ma rog pentru voi....fie ca Bunul Dumnezeu sa va aline suferintele,sa va intareasca si sa va dea sanatate.Decizia va apartine,iti apartine...insa,zic eu,ar fi bine sa urmati fiecare drumul vostru,mama ta aici,tu acolo...acolo este viata ta,acolo construiesti sau construiti,acolo sunteti voi doi,mentalitati si perceptii diferite..in timp???...cine stie...mama ta este aici ,acasa ...si tot acasa este si bunica,nu?...cu un dor ,o mangaiere mai aproape...mai este si tatal tau ,prezent in toate.Aici este viata ei si ma intreb daca nu este prea mult si prea tarziu sa traiasca in viata altora....stii tu ce spun,nu?.....cu sufletul sunt alaturi de voi si stiu ca o sa luati decizia cea mai inteleapta iar pentru tatal tau/Dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace.

[Carine]

În prealabil postat de silvia55

Carine draga mea,eu si fiica mea am trecut in urma cu ceva ani printr-o situatie asemanatoare...a fost greu,teribil de greu pentru amandoua..au fost si .sunt lucruri neterminate,lucruri si decizii pe care trebuie sa le iei de unul singur...nu mai exista,,noi,,dar exista speranta si timpul,da,el timpul si Dumnezeu,de aceea am sa ma rog pentru voi....fie ca Bunul Dumnezeu sa va aline suferintele,sa va intareasca si sa va dea sanatate.Decizia va apartine,iti apartine...insa,zic eu,ar fi bine sa urmati fiecare drumul vostru,mama ta aici,tu acolo...acolo este viata ta,acolo construiesti sau construiti,acolo sunteti voi doi,mentalitati si perceptii diferite..in timp???...cine stie...mama ta este aici ,acasa ...si tot acasa este si bunica,nu?...cu un dor ,o mangaiere mai aproape...mai este si tatal tau ,prezent in toate.Aici este viata ei si ma intreb daca nu este prea mult si prea tarziu sa traiasca in viata altora....stii tu ce spun,nu?.....cu sufletul sunt alaturi de voi si stiu ca o sa luati decizia cea mai inteleapta iar pentru tatal tau/Dumnezeu sa-l ierte si sa se odihneasca in pace.

imi pare rau sa aud ca ati trecut prin dificultati...
Multumesc pentru rugaciune si pentru gandurile bune. Da, bunica mea nu sta foarte departe de mama, deci isi mai aduc alinare una celeilalte. In privinta mentalitatilor, nu am avea probleme, mama este o fire inteleapta. Iar de trait in viata altora sunt sigura ca nu ar incerca vreodata, insist asupra faptului ca nu este egoista, mi-a aratat lucrul acesta de multe ori. Are o inima de aur!

[Carine]

În prealabil postat de AlinB

Deci toata problema pleaca de la un act de imaginatie?

Intr-adevar totul a plecat din imaginatia mea. Eu m-am intors in strainatate, iar mama, desi a ramas singura, si stiu ca o sa-i fie greu, nu mi-a reprosat ABSOLUT NIMIC. Nu a facut cel mai mic gest care sa ma faca sa ma simt prost. M-a incurajat sa-mi vad de drumus meu si sa fac ce e mai bine pentru viitorul meu. Admir credinta si dragostea ei de mama!