Talcuire vis

[Amiel25]

Ma intreb daca poate cineva de aici sa-mi talcuiasca si mie acest vis foarte interesant.

Apropo, numele "Amiel" vine din ebraica si inseamna "Dumnezeul oamenilor mei", l-am auzit in mintea mea intr-un moment de liniste interioara si dupa am cautat mai multe informatii si asa am aflat ce inseamna.

Acum, despre visul meu, inainte de acest lucru, tin sa mentionez ca sunt un om simplu, nu e nimic special la mine, de ceva ani am tot felul de vise interesante.

Ma trezesc mergand pe o bicicleta catre un eveniment important, eram imbracat in haine de preot ( nu sunt in realitate ), precum cele folosite de preotii ortodocsi. De asemenea, ma aflam si in folosoul societii fiind politist ( nu sunt in realitate ). Desi in vis, imi parea ca sunt cunoscut celor din jur, masinile care treceau pe langa mine treceau cu viteza si nu ma respectau. Mai mult decat atat, din cand in cand ma gaseam cu mainile incrucisate pe coarnele bicicletei, ceea ce imi greuna considerabil capacitatea de a merge cu bicicleta. Nu doar o data am fost aproape sa ma lovesc de alte masini dar mereu evitand in ultimul moment.

Cum mergeam eu pe bicicleta, dintr-o data relizez ca ma aflu in satul in care eu si famila mea am locuit pentru cativa ani dar in acelasi timp totul parea atat de strain, cladiri si oameni necunoscuti peste tot. Se pare ca ma indreptam catre un loc unde se aflau zeci si zeci de preoti ortodocsi, foarte multi. In acelasi timp, erau mai multe inmormantari, multi oameni murisera, in drumul meu, am trecut si pe langa rudele indurerate. De asemenea am putut observa o cladire mare de arhive, acolo se aflau lucruri despre trecutul omenirii, asta am simtit.

Ajuns la locul evenimentului, am observat foarte multi oameni stand la gardul unei case, acestia erau oameni simpli care priveau catre evenimentul ce avea loc dincolo de gard. Acolo se aflau zeci de preoti facand pregatiri mari. La inceput acea casa imi parea cunoscuta dar in acelasi timp parea atat de straina. Am intrat inauntru si m-am simtit respectat, fiind si eu unul dintre preoti, apoi am fost invitat intr-o camera unde avea loc evenimentul. Atunci m-am suparat foarte tare, am zis in sinea mea: Eu pentru ca sunt unul dintre voi, ma primiti aici in sanul vostru unde are loc cel mai important lucru, dar oamenii de afara nu au access...; si atunci am decis ca nu mai vreau sa fiu preot, caci mie nu-mi plac privilegiile.

Am plecat acolo si iata ca din nou ma gasesc mergand spre acea casa, si iata ca iar trec pe langa acele rude indurerate. Una dintre acele femei era foarte trista, nu stiu sigur cine, dar cred ca fratele ei murise si nu apucase sa-si ceara iertare pentru toate certurile avute si ca acum ea nu va mai putea niciodata sa-si ceara iertare. Atunci, eu m-am apropiat de ea si i-am spus: Nu fii trista, el este inca aici. In tine insuti, in constiinta ta se gasesc toate momentele traite cu acea persoana, nu este totul pierdut, gaseste acea persoana in tine insuti si cerei iertare si asa veti fi amandoi iertati; auzid aceste cuvinte, acea femeie a ramas surprinsa si fara cuvinte.

Iata-ma ajuns din nou la acel gard unde se afla acea casa. Am intrat din nou in curte si din nou in casa. Si de aceasta data am fost primit in sanul preotilor, momentul era ideal, tocmai ce avea loc acel eveniment foarte important, insa acum si acei oameni simpli se aflau inauntru. Am intrat in camera din dreapta, casa avea doua camere, si intr-o clipa camera s-a schimbat, parea ca acum ne aflam in acea camera in care se aprinde lumina la Ierusalim si apoi se distribuie tuturor bisericilor ortodoxe. In acea camera se gaseau doua banci lungi, pe aceste banci se aflau atat preoti cat si acei oameni simpli, acolo m-am asezat si eu si langa mine un preot. Parea ca sunt 12 oameni in acea camera si preotul in capul celor doua banci care se ocupa de toate cele necesare acestei slujbe. M-am dat in vorba cu preotul de langa mine, incercand sa-i spun de ce m-am decis sa plec. Dupa cateva momente, preotul din capul celor doua banci, cel care se afla in fata unei mese a inceput sa imparta colaci la toti cei din acea camera iar fiecare colac avea o lumanare aprinsa.

Ajuns la mine, acel preot imi inmaneaza si mie un colac si imi spune aceste cuvinte: Tu si cu preotul de langa tine, sa faceti aceasta rugaciune de doua ori; si iata ca acel preot de langa mine ma cuprinde cu mana dreapta, amandoi indreptam capul spre pamant si incepem sa ne rugam. Acel preot spunea o rugaciune destul de lunga dar eu nu intelegeam ce zicea, vorbea prea incet, mormaiam si eu cate ceva.

Dintr-o data, se intampla ceva, simt cum eu cu acel preot ne leganam catre stanga si catre dreapta precum se leagana copacii miscati de vant, de parca am intrat intr-o stare de transa. Vad in mana stanga un bat, nu mai mare decat degetul aratator, dupa cateva momente, acel bat pare ca isi pierde stratul exterior iar in interior ramane ceva negru, ca si cum acel bat, la interior era ars, desi la exterior parea verde. Preotii toti se uita foarte mirati la ce se intampla. Dupa alte cateva momente, vad o biserica foarte mare si aud o voce masculina precum vocea unui tunet: "Biserica trebuie sa continue..."; din nou, preotii vazand si auzind totul, erau foarte mirati si incremeniti de ceea ce se intampla. Se pare ca despre asta era vorba, despre aceasta viziune.

Dintr-o data, un preot deschide usa de la camera, parea ca usa ducea catre un alt loc, catre un oras, acolo vad o masina neagra in care se aflau preoti, in fata, in scaunul pasagerului se afla un preot cu parul alb. Auzind de la acei preoti detaliile despre ceea ce vazuseam, acel pret zambeste larg si apoi pleaca iar usa se inchide. Aveam senzatia ca acel preot era mai mare in rang decat toti cei de langa mine insa el era foarte lumesc, ocupandu-se cu treburile lumesti.

Si asa s-a incheiat visul meu, m-am trezit cu bratele incucisate si stranse foarte tare de piept, nu de teama, ci mai mult datorita intensitatii visului, totul fiind atat de real.