Cum sa ne purtam si sa comunicam cu Dumnezeu?

[iosif]

Fiecare are un mod propriu de abordare a relatiei cu Dumnezeu. De multe ori suntem deformati in gandirea si perceptia noastra despre Dumnezeu, motiv pentru care si modul nostru de a ne relationa cu El, adesea doar prin forme fixe si tipare (clisee) este afectat, iar legatura noastra cu El imputinata.

Cum e corect sa ne raportam la Dumnezeu? Care trebuie sa fie relatia noastra cu El? Cum sa comunicam si sa ne purtam cu Dumnezeu?

[Marius22]

Mi-a placut aceasta parabola, spusa de IPS Antonie Plamadeala:

"Trei tineri scapati dintr-un naufragiu au reusit sa ajunga intr-o insula nelocuita. Vaporul s-a scufundat si ei si-au organizat viata cum au putut, avand acolo cele de trebuinta. Nu stiau nici o rugaciune. Stiau doar ca Dumnezeu este Treime, asa ca au imaginat o rugaciune simpla: "Trei voi, trei noi, miluiti-ne pe noi".

Toata viata, pana au ajuns ca la 90 de ani, au rostit aceasta rugaciune. La o vreme, a ajuns acolo un vapor, din intamplare caci calea era greu navigabila, si pe ci era si un episcop. Vazand semne ca insula ar fi locuita, in ciuda indicatiilor hartilor ca ar fi pustie, au coborat toti de pe vapor si i-au gasit acolo pe cei trei, ninsi de ani si de asteptare.

Episcopul i-a intrebat ce rugaciuni stiu, si ei i-au raspuns: Stim o rugaciune simpla, compusa de noi, fiindca atunci cand vaporul nostru a naufragiat, nu prea eram dintre cei cu educatie religioasa. Si si-au descoperit textul rugaciunii. Episcopul le-a spus ca nu e de ajuns si ca sunt in primejdie sa-si piarda mantuirea. I-a povatuit sa invete macar rugaciunea domneasca, Tatal nostru. I-a invatat rugaciunea Tatal nostru, iar conducatorul vaporului i-a invitat sa se intoarca inapoi in tarile lor. N-au vrut. Erau prea batrani si se obisnuisera acolo pe insula.

Intr-o zi vaporul a plecat. Dar n-a apucat sa se departeze mai mult de o zi de mal, ca la un moment dat cei de pe vapor i-au vazut cu stupefactie pe cei trei batrani venind spre vapor si umbland pe apa ca pe uscat. Comandantul a oprit vaporul si episcopul i-a intrebat: "Ce-i cu voi? V-ati razgandit? Vreti sa va intoarceti inapoi in tarile voastre?" "Nu, a raspuns unul dintre ei, dar am uitat jumatate din rugaciunea ce ne-ai invatat, si ne temem sa nu ne pierdem mantuirea, asa cum ai spus Prea Sfintia Ta. Pana la jumatate merge, dar mai incolo numai merge".

Episcopul si-a dat seama atunci ca oamenii nu mai aveau nevoie de nici o alta rugaciune, in afara de aceea pe care o stiau ei. Aceea era rugaciunea in duh si in adevar, pentru ca era adresata lui Dumnezeu din suflete curate, cu toata credinta, cu toata forta sufletului lor. Numai asa se putea explica darul ce-l capatasera, de a merge pe apa ca pe uscat. Si atunci le-a spus: "Duceti-va inapoi si ziceti-va mai departe rugaciunea voastra, si mantuiti-va in Domnul, si rugati-va si pentru noi! "

Parabola vorbeste de la sine. Acestia se aflau in inchinare in duh si in adevar. Erau bineinteles in imprejurari speciale."

[costel]

Sa fim firesti. Dumnezeu nu se lasa impresionat de un om fals. El vede in inima omului. Asa ca de multe ori, pentru Dumnezeu un simplu "Doamne ajuta" rostit din inima, inseamna mai mult decat 2 ore petrecute in rugaciune de altii, care sunt departe cu inima.

[Jane Says]

În prealabil postat de costel

Sa fim firesti. Dumnezeu nu se lasa impresionat de un om fals. El vede in inima omului. Asa ca de multe ori, pentru Dumnezeu un simplu "Doamne ajuta" rostit din inima, inseamna mai mult decat 2 ore petrecute in rugaciune de altii, care sunt departe cu inima.

Rugati-va neincetat.
Eu nu m-as culca pe urechea cum ca Doamne ajuta-ma spusa de mine face mai mult decat doua ore de osteneala ale unuia care si cu inima departe, face totusi efortul de vointa sa citeasca. Ca eu zic Doamne ajuta-ma din suflet atunci cand am nevoie pt ceva concret, dar ala care citeste, si cu sufletul sterp, citeste ca o datorie de zi cu zi poate. Si poate Dumnezeu vazandu-l ca insista, o sa-i dea si har candva.

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...zeu-68708.html

[Doriana]

Frumos si deosebit subiectul topicului...felicitari!

[costel]

În prealabil postat de Jane Says

Rugati-va neincetat.
Eu nu m-as culca pe urechea cum ca Doamne ajuta-ma spusa de mine face mai mult decat doua ore de osteneala ale unuia care si cu inima departe, face totusi efortul de vointa sa citeasca. Ca eu zic Doamne ajuta-ma din suflet atunci cand am nevoie pt ceva concret, dar ala care citeste, si cu sufletul sterp, citeste ca o datorie de zi cu zi poate. Si poate Dumnezeu vazandu-l ca insista, o sa-i dea si har candva.

Pentru Dumnezeu e mai importanta calitatea decat cantitatea. O cana cu apa fierbinte turnata pe mine, lasa urme pentru mai multa vreme, poate pentru totdeauna, spre deosebire de cateva galeti cu apa rece. Bineinteles ca e bine sa ne rugam cat mai mult, dar sa fim si constienti ca ne rugam, ca stam de vorba cu Dumnezeu.

Cred ca pana la urma totul tine de cat de mult constientizam ceea ce cerem sau cat de bine reusim sa ne detasam de cele lumesti cand ne rugam. Pentru omul de rand, disperarea este "ingredientul" necesar care il pune pe o frecventa favorabila dialogului. Atunci cand mama se aseaza in genunchi si se roaga cu lacrimi "Preasfanta Fecioara, salveaza-mi copilul!", in mintea ei nici o alta grija nu mai exista. Apoi constientizarea pacatelor trecute, cand stii ca nu mai meriti nici macar o privire din partea Lui Dumnezeu, ca sa nu mai vorbim de ajutor. Cand iti doresti cu toata fiinta ta sa faci orice pentru a fi iertat. Evident si aici este vorba de lacrimi... Multe lacrimi! Acestea sunt doua dintre posibilitatile omului de rand cand poate primi ajutor grabnic si nemijlocit, cand cerul se deschide sub ochii nostri si cand minunile ni se intampla noua si nu altora!
Altfel... dialogul nu se intrerupe niciodata, nici macar in somn. Si-apoi cum va explicati acest "Doamne-ajuta!" daca nu stiindu-L mereu pe Dumnezeu acolo?

[gabriela8]

În prealabil postat de iosif

Cum e corect sa ne raportam la Dumnezeu? Care trebuie sa fie relatia noastra cu El? Cum sa comunicam si sa ne purtam cu Dumnezeu?

Eu cred ca pe Dumnezeu trebuie sa Il simtim Parintele si Prietenul nostru! Relatia noastra cu El sa fie sincera si deplina iar comunicarea directa.
Dumnezeu nu asteapta de la noi metafore ci vorbe simple dar pline de credinta!

[Carmen FUNIERU]

Un mod concret de a ne purta frumos cu Dumnezeu este de a ne purta frumos cu semenii noştri