Constiinta sau ascultare?

[Z.Lidia]

În prealabil postat de cozia

Duhovnicul ti-l iei "la bine si la rau" la fel ca pe o sotie/sot

Deh! Cununia e o taina.
In calugarie am inteles eu ca exista staretul manastirii si exista duhovnicul care poate fi alta persoana. Nu stiu cum e pentru calugari, dar noi, cei din lume putem sa schimbam duhovnicul daca vrem.
Ma gandeam la ascultare in calugarie, trebuie sa fie foarte greu cateodata. Adica daca duhovnicul iti da ascultare sa te duci sa sapi in zapada si sa plantezi seminte oparite, asa faci, iesi in frig. Daca zice sa nu primesti niste incaltari groase, bune, pe care cineva vrea sa le dea de pomana, tu asa faci, nu primesti. Am auzit ca sunt unele ascultari ilogice, spre incercare si calire. Ideea e sa inveti sa asculti.

[costel]

Cea mai importanta este ascultarea. Si pentru a intelege de ce nu constiinta, voi reda cateva randuri din ceea ce a spus Mantzaridis: "Cand omul nu da ascultare glasului constiintei si incearca in diverse moduri sa o reduca la tacere, aceasta, treptat, se "toceste", amorteste sau chiar impietreste. Atunci cand constiinta inceteaza de a-1 mai mustra, omul trebuie sa ia aminte daca nu cumva aceasta se datoreaza nu curatiei lui, ci "tocirii" sau amortirii ei. In sfarsit, totala insensibilitate morala este impietrirea. Dar si invers, cultivarea unei constiinte timorate il chinuie si il pagubeste sufleteste pe om.

Pentru buna functionare a constiintei este nevoie de neincetata supraveghere. Astfel, constiinta omului se "subtiaza", devine extrem de subtila, eliberandu-se din ratacirea ce i-o provoaca iubirea egoista de sine si deschizandu-se adevarului iubirii. Proprie constiintei desavarsite este absoluta subtilitate sau subtirime si un nemarginit spatiu de miscare. Astfel, Sfintii se dovedesc a fi absolut neiertatori si fata de cele mai mici nedesavarsiri ale lor, desi imbratiseaza cu nemarginita dragoste intreaga lume.

Cand omul nu se ingrijeste de cultivarea constiintei lui si se preda, fara discernamant, raului si pacatului, apare constiinta pervertita. Aceasta nu doar ca nu mai distinge raul de bine, dar chiar ajunge sa socoteasca raul drept bine. Constiinta pervertita este mai rea decat cea impietrita. in sfarsit, aceasta constiinta poate duce la o religiozitate pervertita, care culmineaza in cultul raului."

[analugojana]

Dar daca ai pe cineva bolnav in familie, care depinde cu viata de ingrijirea care i-ai putea-o da, fiind calugar, cred ca ceri binecuvantare si-ti ajuti parintele sau ruda aflata la nevoie.

[sofiaiuga]

calugarii au pornit pe o cale fara intoarcere in lume ,caci familia si-a lasat-o in mina si grija lui Dumnezeu.Orice iesire poate fi soldata cu o ispita periculoasa pt sufletul acelui monah sau monahii.

[sofiaiuga]

În prealabil postat de Z.Lidia

Pai, in calugarie mi se pare ca exista votul ascultarii, nu cel al constiintei! (pe lang cel al saraciei si castitatii).
Totusi, banuiesc ca Tudor s-a referit la o situatie concreta, despre care nu ne-a spus destule date.
Am citit ca se poate face neascultare doar daca duhovnicul e eretic.

daaaaaaaa,ascultarea e numai pina la EREZIE.Cind e vb de erezie zici nu si la Duhovnic ,caci mai important este ce zic sfintii parinti.

[georgeval]

Ascultarea presupune smerenie, insa smerenia nu trebuie confundata cu umilinta. Prin umilinta persoana este anulata si este redusa la stadiul de obiect. Ascultarea este necesara mai ales pentru societatea contemporana. Societatea contemporana cultiva si propune duhul autonomiei. Idealul ei este omul autonom, care nu asculta de nimeni si incearca sa se realizeze implinindu-si voia lui sau chiar impunand-o pe aceasta si celorlalti. Biserica, dimpotriva, cultiva si propune duhul ascultarii. Crestinii sunt "fiii ascultarii". Neascultarea, care si-a avut obarsia in mandrie, l-a instrainat pe om de Dumnezeu, l-a facut egocentric si l-a robit pacatului. Aceasta a constituit inceputul si caracteristica vietii "Impotriva firii". Dimpotriva, ascultarea, care se cultiva prin dragoste si smerita cugetare, il readuce pe om la viata cea "dupa fire". il elibereaza de robia pacatului si il repune in legatura cu Dumnezeu.

[Traditie]

Din pacate s-a cultivat ideea ascultarii orbesti care ar fi o virtute.

Ascultarea nu e un obiectiv ci un mijloc, scopul fiind sa nu mai creada omul mintii sale, sa descopere caracterul înselator al propriilor gânduri.

Cultivarea orbeasca, fanatica a ascultarii, duce la dereglari psihice.

[istoica]

Corect Traditie, in toate trebuie sa avem discernamant.

[analugojana]

Noi gandim din carti, in realitate lucrurile se petrec mult mai firesc.

[costel]

Traditie, nu stiu pe nimeni din cei care au fost ucenici ai marilor duhovnici sa fii ajuns la dereglari psihice. Aaaa, daca facem ascultare intru totul de cine nu trebuie, cu siguranta ca putem ajunge si la astfel de stari. Nu tot omul de langa noi este duhovnic, asa ca acestuia nu trebuie sa-i dam ascultare totala.