|
|
#1
|
|||
|
|||
Alesul
Imi trimite Dumnezeu viitorul sot sau e alegerea mea? Dar daca Dumnezeu are unul special pregatit pentru mine inseamna ca pacatuiesc daca aleg altul sau in cel mai bun caz o sa am parte doar de suferinte ca o consecinta a alegerii gresite? Sau daca "alesul" nu m-a asteptat si s-a casatorit deja cu altcineva?
Ce credeti? Cum e?
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski) "Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski) |
#2
|
|||
|
|||
Nu exista suflete pereche, daca la asta te referi.
Sotul il alegi tu, dar il rogi pe Dumnezeu sa ti-l scoata in cale (ca sa-l poti alege :)) ). (Parerea mea personala este ca suferi daca alegi fara a te gandi la sensul casatoriei. Scopul casatoriei crestine este mantuirea sotilor, ar trebui sa alegi un sot care intelege acest lucru.) |
#3
|
||||
|
||||
Dumnezeu nu ne trimite persoana potrivita fara ca noi sa cerem acest lucru. Pe de alta parte nici nu obliga pe cineva sa ne iubeasca. Asa ca e o taina in faptul ca Dumnezeu mi-l da pe cel potrivit, dar respecta si alegerea celui potrivit mie. Nu-l face sa ma iubeasca fortat.
Sa nu ma intrebi cum il recunosti. In astfel de situatii nu ochilor se descopera acest lucru, ci inimii. Nu stiu daca pot spune ca cel pe care l-ai ales tu fara a cere lui Dumnezeu asta, aduce suferinta. Vorbim de iubire. Dumnezeu raspunde iubirii curate cu iubire. Ii iese omului in intampinare. Sa nu uitam - poate s-au rugat altii pentru asta. Cert e ca Dumnezeu nu-ti "incalzeste" inima fortat in a iubi pe cineva. Ea arde de iubire doar daca simti asta. |
#4
|
|||
|
|||
Va rog sa mai raspundeti la intrebarile initiale chiar daca mai completez.
Completare: cum iti dai seama care e alesul?
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski) "Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski) |
#5
|
|||
|
|||
E valabila intrebarea si pentru el.
Nu exista 'teste' ca sa poti stii de la inceput daca el/ea e alesul/aleasa. Daca ai stii ca nu este el/ea l-ai respinge din start, deci ar fi o forma de respingere, adica o lipsa de iubire. Pe de alta parte, te gandesti sa nu pierzi timpul. E greu de spus. Intreaba-ti inima. Nu pot exista certitudini de la inceput. |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
Intrebarea "cum iti dai seama care e alesul?" este una retorica. Adevarata iubire nu lasa loc pentru "oare el/ea este?", " oare nu era mai bine daca era x sau y?". Dimpotriva, iubirea presupune o anumita certitudine, incredintare, ajungand sa spui: "altcineva nu poate fi!". Daca inainte de nunta, inca avem intrebari, foarte probabil, le vom avea si in casnicie. Chiar daca Taina Cununiei este aceeasi pentru toti, cum explicam ca unele casnicii reusesc iar altele nu? Reusita sau esecul unei casnicii nu pot fi puse numai pe seama lui Dumnezeu. Este si responsabilitatea noastra la mijloc. In primul rand, in viata, trebuie sa constientizam si sa ne asumam fiecare vocatia la care am fost chemati: de barbat sau femeie, apoi, sot sau sotie, mai tarziu de tata sau mama. In oricare etapa ne-am afla, trebuie sa fim dispusi mai intai la jertfa, iar mai apoi la a cere drepturi. Numai asa nu vor mai exista familii destramate, numai astfel, omul nu va mai desparti ceea ce Dumnezeu a unit. Last edited by Marius22; 08.07.2009 at 17:26:52. |
#7
|
||||
|
||||
Citat:
Cata vreme fundatia e proasta si sunt fisuri peste tot,e clar ca si restul se va prabusi in timp. |
#8
|
|||
|
|||
Eu am ajuns la concluzia ca Dumnezeu ne ajuta mult sa gasim alesul si chiar sa facem alegerea.
Se intampla adesea sa ne indragostim de o persoana sau alta si sa spunem ca el este alesul si pana la urma nu este. Se intampla ceva si relatia se destrama, iar noi suferim, caci pe el il alesesem. Pana la urma apare altcineva, poate nici dragoste imediata si si aflam ca acesta este alesul. Daca noi este alegerea noastra, atunci de nu ramane, de ce se destrama relatia. Nu vorbesc aici de cui ii apartine vina, ci de ce nu ramanem cu cel pe care il vrem? Mai sunt si situatii in care ai de ales intre doua persoane. Si acolo se intampla ceva si pana la urma se face alegerea. Mi s-a intamplat si mie de multe ori sa nu raman cu cel pe care il vroiam si mi s-a intamplat si a doua varianta: am avut de ales si mi-a fost greu. Pe undeva facusem o alegere, nu vroiam sa ranesc pe nici unul, urasc jucatul cu doua persoane concomitent si neloialitate fata de nici unul. Si m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute el si sa-mi faca alegerea ca sa nu ranesc pe nici unul. Si s-a rezolvat rapid in mod surprinzator. Cel spre care tindeam in taina s-a retras singur ca sa spun asa, plecand in alta parte cu serviciul. Si am ramas cu celalalt...pana in ziua de azi. Si el este dintre toti cel care trebuia sa fie. Si da, exista sufletul pereche. Sunt multi care nu cred in astfel de lucruri, dar ele se intampla. |
#9
|
|||
|
|||
sunt direct interesata de subiect. bun, deci citind ce ati scris voi pina acum, inteleg ca nu exista ceea ce se numeste "soarta", nu avem un sortit, predestinat. ok. si cu toate asta, Dumnezeu stie ce mai bine pentru noi, si mai mult, ne si vrea binele.
si acum vin si va intreb: daca eu sunt indragostita lulea, dar cel putin pentru moment nu se poate....eu ce sa fac? eu imi doresc sa raman cu el, sa facem o familie crestina, sa fim pe placul lui Dumnezeu, nu mi-l doresc pentru ca imi place cum arata, ci pentru ca am vazut sufletul lui... si imi doresc ca el sa se intoarca la Dumnezeu, pentru ca e decazut saracul.... dar vin si va intreb: ce credeti? mi-o permite Dumnezeu sa ma rog sa fiu cu baiatul asta? ca daca Dumnezeu tot stie ce e mai bine pentru mine, si o stii ca nu mi-ar fi bine cu el...sa ma mai rog eu sa fiu cu el??? ajuta-ti-ma si pe mine va rog, sunt in ceata rau si nu stiu cum e mai bine sa fac. |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Mie mi s-a intamplat. M-am rugat sa ajung sa ma casatoresc cu cineva, sa isi rezolve problemele, sa se deschida, etc, si Dumnezeu nu a ascultat rugaciunea mea. Dar dupa aia mi-am dat seama ca bine a facut! Ar fi fost o catastrofa daca ma maritam cu el. A fost deci o greseala sa ma rog? Eu nu cred. Cred ca lui Dumnezeu 'ii place' ca sa folosesc aceasta formula antropomorfa, sa ii impartasim dorintele noastre. Daca nu m-as fi rugat de frica sa nu fie vointa lui Dumnezeu, oare cum ar fi fost? Ar fi fost ca si cum as fi incercat sa fac pe la spate un lucru impotriva voinitei Lui. Si in plus, am invatat multe din acea relatie stramba, care mi-au folosit pentru iata si pentru cand am intalnit 'alesul'. A fost o vale prin care trebuia sa trec. Daca o treceam fara rugaciune, chiar o rugaciune aparent fara roade, poate ar fi fost mai greu si ar fi adus mai putine roade. Este ca si cum in loc sa discuti fata catre fata cu persoana iubita o problema ivita, un lucru care te deranjeaza, eventual o slabiciune de-a ta, o ascunzi, si te porti ipocrit. Este mai buna discutia directa, chiar o mica cearta, iar dupa furtuna cerul redevine senin. Fiecare stie slabiciunile si neputintele celuilalt si il iubeste asa cum este. Nu stiu daca e buna comparatia, este o idee. Intr-un fel ne certam sau macar avem o discutie fata catre fata cu Dumnezeu cand ne rugam pntru ceva ce este impotriva voii Lui. Dar El prefera asta, decat sa ne vada ca ne ascundem ca Adam in rai.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii) |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
cum stii ca el/ea e alesul/a? | florinna01 | Nunta | 209 | 04.07.2013 10:54:25 |
|