Despre inselare

[ortodox4life]

A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?
Staretul: Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro- toparintilor nostri. Cu totii suntem in inselare (incepu- tul celui de-al treilea Cuvant al Preacuviosului Si- meon, Nou! Teolog, ed. Pustiei Optina, l852). Consti- inta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza im- potriva inselarii. Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem inselati, cu totii sun- tem amagiti, cu totii ne aflam intr-o stare mincinoasa, avand nevoie sa fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32). Sa ne facem ai acestui Adevar prin credinta in El; sa strigam prin rugaciune catre acest Adevar - si El ne va scoate din prapastia amagirii de sine si a amagirii de catre demoni. Jalnica este starea noastra. Ea este temnita din care ne rugam sa fie scos sufletul nostru, "ca sa se marturiseasca numelui" Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pamant intunecat in care a fost surpata viata noastra de catre vrajmasul care ne pizmuieste si ne prigoneste (Ps. l42, 3). Ea este cu­getarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsita in­treaga lume, care nu-si recunoaste boala, numind-o sus si tare sanatate infloritoare. Ea este "trupul si san­gele", care "nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu" ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este "In­vierea si Viata" (Ioan ll, 25). Astfel este starea noas­tra. Privelistea ei este o noua pricina de plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. "Domnul nostru Iisus Hristos", spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, "de aceea S-a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare" (Inceputui Cuvantului al 3-lea).

Rugaciunea Sfantului Ignatie"Vederea pacatului propiu":

"Doamne! Da-ne sa ne vedem pacatele noastre, asa incat mintea noastra, atrasa cu desavarsire de luarea-aminte fata de pacatele noastre, sa inceteze a mai vedea greselile aproapelui si sa-i vada pe toti, intr-acest chip, buni. Da inimii noastre sa para­seasca grija pierzatoare de neajunsurile aproa­pelui, sa isi uneasca toate grijile numai in grija pentru dobandirea curatiei si sfinteniei poruncite si gatite noua de Tine. Da-ne noua, celor ce ne-am intinat haina sufletului, sa o albim iarasi; ea a fost deja spalata prin apele botezului, iar acum, dupa pangarire, aceste haine au nevoie sa fie spalate prin apele lacrimilor. Da-ne sa vedem in lumina harului Tau neputintele cele de multe feluri care traiesc in noi, inabusind in inima miscarile duhovni­cesti, aducand in ea miscarile sangelui si trupului ca­re sunt potrivnice Imparatiei lui Dumnezeu. Da-ne marele. dar al pocaintei, inaintea caruia merge si pe care il naste marele dar al vederii pacatelor noastre. Pazeste-ne, cu aceste mari daruri, de hau­rile amagirii de sine, care apare in suflet din prici­na pacatoseniei sale, neluate in seama si neintelese, si se naste din lucrarile patimii dulcetii si slavei de­sarte care traiesc in el neluate in seama si neinte­lese. Pazeste-ne pe noi cu aceste mari daruri in ca­lea noastra catre Tine, si da-ne sa ajungem la Tine, Cela Ce chemi pe cei ce isi recunosc pacatosenia si lepezi pe cei ce se socotesc drepti, ca sa Te slavoslo­vim in veci, intru vesnica Ta fericire, a Singurului Dumnezeu Adevarat, Rascumparatorul celor ro­biti si Mantuitorul celor pierduti. Amin".

[Traditie1]

Aceasta carte ar trebui sa fie prima care s-o citim dupa Biblie, ca sa avem constiinta realitatii si imaginatiei noastre.

Fiindca toate cartile duhovnicesti ne dau impresia atunci când le citim ca am atins ceva din cele descrise acolo sau ca ar trebui sa facem cutare lucru fara binecuvântare.

Si de asemeni ne ajuta sa distingem cartile pseudo-duhovnicesti, rtacitoare, cum e Urmarea lui Hristos.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Traditie1

Si de asemeni ne ajuta sa distingem cartile pseudo-duhovnicesti, rtacitoare, cum e Urmarea lui Hristos.

Traditie,

Te rog sa ne arati clar de ce Urmarea lui Hristos este o carte ratacitoare, citand din ea fragmentele respective, nu vorbe-n vant. Sunt extrem de curios unde sunt pasajele cele fals-duhovnicesti, arata-mi-le si mie. Eu acum o recitesc, cautand greselile (afara de cele de tipar care sunt cu sutele), dar fiind in faza 1 la capitolul crestinism, nu am darul deosebirii duhurilor... :)

[vsovi]

"A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I).

Episcopul IGNATIE (Briancianinov)

fructul, fructul dupa care iscodeshte privirea ta... printre shtiri... fructul viclean ce indeamna la pacat, fructul ce indeamna la degustare, fructul sanatoriului desfranarii ce promite vindecarea miraculoasa prin savarshirea pacatului, fructul sanatatzii naturale, fructul, fructul libertatzii faradelegii ca sa judeci, fructul naiv nesocotit ce se arata ca un pui ce judeca nedandu-shi seama ca judeca shi osandeshte, fructul viclean al desfranarii, fructul maniei, fructul minciunii maririi de sine pentru slava de la oameni.... marea credintza nu pentru pocaintza ci pentru desfranare... fructul lepadarii, fructul lepadarii, frucutul lepadarii.... istovit de opunerea la lepadare, istovit de slava de la oameni juNaluciferizata, istovit de juis, sucul dulce al fructelor desfranarii, al fricii shi puterii slavei de la oameni... sfatul sanatoriul desfranarii, sfatul natural al vindecarii prin pacatuire, ca sa simtzi toata plinatatea shi sanatatea shi puterea buruienii, umflarea vicioasa cu sanatatea desfranarii, puterea vindecatoare shi miraculoasa a pacatuirii, fructele minciunii simtzite, traite, a mintzii inshelate... a firii decazute careia i se pare reala shi adevarata viatza puterii in lepadare, e insashi minciuna ce se crede pui de bob de grau dupa ce a savarshit pacatul... a gasit solutzia, a gasit fericirea... e groapa in care intrii muncind ca nebunul ca sa intrii in ea, plasata inspre inaltzime... este dreptatea lenei, a egoismului shi fericirea credintzei desfranate a slavei de la oameni.... nu este credintza spre pocaintza, nu este spre indreptare ci asha ca shi totzi paganii, credintza cea spre fericirea din fast shi desfranare, ce vine mereu din slava de la oameni....

fructele pierzarii sufletului tau pentru tine insutzi... "Stiu faptele tale, ca ai nume, si ca traieshti, dar eshti mort..."

Fructul:

[vsovi]

adica fructul viclean shi mincinos ce-tzi vindeca deznadejdea in sanatoriul pacatuirii primind shi increzand lepadarea shi fericind desfranrea...

crezand ca animalele sunt egoiste shi lacome... nicivorba, e o falsa perceptzie caci naravurile respective, specifice oamenilor pacatoshi shi rai shi vicleni sunt alungate din pumea lor, caci pana shi animalele fac shi plinesc voia Lui Dumnezeu, chiar mai mult decat li s-a poruncit.

[vsovi]

sfatul viclean ce te impinge ori te atrage in auto-sfatul de a face... asha cum au patzit Adam shi Eva... ca din pricina mancarii sa fie alungatzi/scoshi afara din RAI....

[windorin]

Sfantul Antonie cel Mare

"Va veni vremea cand toti oamenii vor innebuni, iar cond vor vedea un om sanatos, vor spune ca acela este nebun, caci nu este asemenea lor."

A venit deja vremea in care fiecare crede ca are dreptate, in vreme ce toti ceilalti se inseala. Cata lucrare a necuratului se ascunde aici, in aceasta cadere pe care mai toti o vedem naturala, fireasca, "doar am dreptate, nu vezi ce mi'a facut ala". In loc sa simtim lucrarea diavolului, vedem in intoarcerea faptelor rele un soi de "dreptate".

[vsovi]

sfadoqlhul

sfadoqlhul

! sfadoqlhul !




(se citeshte sfadoqulhul)