Slava Desarta

[George.m]

Lasandu-ne biruiti de duhul slavei desarte, vom opri revarsarea darurilor dumnezeiesti in sufletul nostru. Ii vom intoarce spatele lui Dumnezeu, orientandu-ne exclusiv catre oameni, asteptand sa fim laudati de ei.

Sfantul Ioan Scararul ne spune ca "cel ce se madreste cu darurile lui naturale, adica cu desteptaciunea, cu invatatura, cu citirea limpede, cu vorbirea usoara, cu destoinicia si cu toate cele de felul acesta, pe care le are fara de osteneala, nu va dobandi niciodata bunatatile cele mai presus de fire.

Cand chemam noi slava desarta si cand vine la noi fara sa o chemam, ci trimisa de altii si cand incepem niscai lucruri in vederea slavei desarte, sa ne aducem aminte de plansul nostru si de datoria de a face, plini de frica, rugaciunea ce se cuvine starii noastre si negresit vom rusina pe nerusinatul, numai sa ne ingrijim de rugaciunea adevarata. Iar de nu, sa ne aducem aminte repede de moartea noastra. Iar de nu vom izbuti nici asa, sa ne temem de rusinea ce urmeaza slavei. Caci cel ce se inalta se va smeri (L.18,14)".

[Marius22]

Noi prin fire suntem creati spre a da si a primi slava. Spre a da slava lui Dumnezeu prin rugaciune si a primi slava Sa, adica a ne impartasi de energiile Sale dumnezeiesti si indumnezeitoare.

Prin pacat, ne-am redus la a da slava oamenilor si a o primi de la ei. Astfel, devenim insetati dupa primirea laudelor, a complimentelor mai mult sau mai putin gratuite. Ne amagim insa, incercand sa ne potolim o sete reala band practic "nimicul". Din acest motiv o numim "desarta", fiind lipsita de continut si fara rost, o vorbire "in desert" intre noi, oamenii.

[George.m]

Sfintii Parinti precizeaza in scrierile lor ca diavolul slavei desarte nu-i usor de biruit, din cauza faptului ca se poate lega de orice fapta savarsita de noi pentru a ne dobori. E asemanat unei fiare cu multe capete:

"Pe cel ce nu izbuteste sa-l amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, incearca sa-l ispiteasca prin imbracamintea proasta si pe cel ce nu l-a putut face sa se ingamfe prin cinste, pe acela il duce la nebunie prin asa-zisa rabdare a necinstei;

iar pe cel ce nu l-a putut impinge la slava desarta prin destoinicia in cuvant, il amageste prin tacere, facandu-l sa-si inchipuie ca a dobandit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, il slabanogeste prin postul pe care il tine de dragul laudelor.

Scurt vorbind, tot lucrul, toata indeletnicirea da prilej de razboi acestui drac viclean" (Cuv. Casian Romanul).

[George.m]

Conform Sfantului Isaac Sirul, "slava lumeasca este o piatra acoperita de valurile marii, de care nu stie corabierul pana ce nu izbeste corabia de ea, cu temelia lui, umplandu-se de apa. Asa face slava desarta cu omul, pana ce nu-l scufunda si nu-l pierde. Parintii au spus despre ea, ca in sufletul stapanit de slava desarta se intorc iarasi patimile odata biruite si scoase din el" (Cuvinte despre nevointa, in Filocalia X).

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Conform Sfantului Isaac Sirul, "slava lumeasca este o piatra acoperita de valurile marii, de care nu stie corabierul pana ce nu izbeste corabia de ea, cu temelia lui, umplandu-se de apa. Asa face slava desarta cu omul, pana ce nu-l scufunda si nu-l pierde. Parintii au spus despre ea, ca in sufletul stapanit de slava desarta se intorc iarasi patimile odata biruite si scoase din el" (Cuvinte despre nevointa, in Filocalia X).

Ioan Sinaitul ne avertizeaza ca slava desarta schimba firea omului , ii strica caracterul si-l indeamna sa asculte cu repeziciune orice lauda pusa pe seama lui .
Slava desarta risipeste ostenelile si truda nevoitorului duhovnicesc si se face primejdie de moarte pentru comoara sufletului.
Slava desarta "este inainteamergatoarea trufiei , naufragiu la tarm , furnica la treierat !"

[George.m]

În prealabil postat de cristiboss56

Ioan Sinaitul ne avertizeaza ca slava desarta schimba firea omului , ii strica caracterul si-l indeamna sa asculte cu repeziciune orice lauda pusa pe seama lui .
Slava desarta risipeste ostenelile si truda nevoitorului duhovnicesc si se face primejdie de moarte pentru comoara sufletului.
Slava desarta "este inainteamergatoarea trufiei , naufragiu la tarm , furnica la treierat !"

Cu adevarat, patima slavei desarte schimonoseste, urateste fiinta omului, lipsindu-l de slava lui Dumnezeu.
Cazand in robia ei, acesta devine de fapt idolatru. El doreste sa implineasca poruncile divine, dar nu pentru a-I fi placut lui Dumnezeu, ci oamenilor. Spune foarte frumos Sfantul Ioan Scararul:

"Iubitorul de slava desarta este un inchinator la idoli. Parand ca mareste pe Dumnezeu, voieste sa placa oamenilor si nu lui Dumnezeu. Tot cel iubitor de aratare este iubitor de slava desarta. Postul iubitorului de slava desarta este nerasplatit si rugaciunea lui neavenita. Caci pe amandoua le lucreaza pentru lauda oamenilor. Nevoitorul de slava desarta pierde indoit: isi topeste trupul si nici nu ia vreo raplata" (Scara dumnezeiescului urcus, Filocalia IX).

[George.m]

Marele Maxim Marturisitorul arata ca "nu mica lupta se cere pentru a te izbavi de slava desarta; si se izbaveste cineva de aceasta prin lucrarea ascunsa a virtutilor si prin rugaciunea deasa.
Iar semnul izbavirii sta in a nu mai tine minte raul de la cel ce te-a defaimat sau te defaimeaza" (A patra suta a capetelor despre dragoste, Filocalia II).

[George.m]

"Cel ce cultiva virtutile pentru slava desarta vadit este ca si cunostinta o cultiva pentru slava desarta. Iar unul ca acesta nu face si nu graieste nimic spre zidire, ci in toate vaneaza slava de la cei ce privesc sau asculta.

Dar patima aceasta e data pe fata cand unii dintre cei pomeniti il ocarasc pentru anumite fapte si cuvinte. Atunci acela se intristeaza foarte; nu pentru ca nu s-au zidit aceia (nici nu era acesta scopul lui), ci pentru ca a fost dispretuit de ei" (Sfantul Maxim Marturisitorul, A doua suta a capetelor despre dragoste, c.75, Filocalia II).

[George.m]

"Precum flacara focului se ridica neincetat spre inaltime, mai ales daca intorci materia care intretine focul, asa si inima celui iubitor de slava desarta nu se poate smeri, ci cand ii spui cele de folos pentru el, se inalta si mai mult. Caci mustrat sau sfatuit, el se impotriveste cu manie, iar laudat si lingusit, se inalta in chip pacatos" (Sfantul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice si practice, c.44, Filocalia VI).

[vsovivi]

''Ce te priveşte pe tine, tu vino după Mine''

Însă cu toate că este scris, credinciosul creştin necredincios se ţine doar de formă după Iisus căci el defapt curge ca ursul dus de belciug, se ţine morţiş după slabanorexicaRexis întrând în turma de oi pământeşti căpiate ce privesc exact ca şi ţapii la caprele căpiate sorbindu-le din ochi ca să preia ei toţi împreună moda porcuşurului spălat şi a câinilor de haită care-şi bagă botul prin tot locul scotocind spurcăciunile în aşteptarea vremilor calde, a căldurilor, şi privesc ei cu curiozitatea cea aleasă pe gaura din scândură bine ascunşi după lăudăroşenie, ori pe gaura de la aparatul de pozat şi filmat şi se vede pe el în faţa publicului închipuit care va veni şi nesăţios de atenţie cu emoţie maximă savurează ceea ce îl priveşte pe el... un film în care şi el joacă marele lui rol... rolul gLumii, rolul răzbunării, rolul trapezistului dezbrăcat aproape complet care execută experienţa ultimului său salt înaintea femeilor frivole şi a tribunii principale plină de greii 'viteji' ai mitei şi vicleniei, execută ca o primadonă nevinovată însă o victimă a tuturor, saltul mortal... saltul în a-bere.



E ca buza ademenitoare a dinţilor albi, de la praf de cretă ca să se scape de greu şi să aibe profit frumos. Odată ce îi va afla numărul de telefon şi adresa de acasă sau de la serviciu e pregătit ca s-o hăituiască pe biata anorexică, pe slaba cea mai mişto. Asta e slava deşartă, experienţele dezastrului sufletesc pentru ca să aibă lacrimi să se plângă pe sine, să sufere deşi singur se bagă în capcanele deznădejdii, în catastrofa dezmăţului, în dezinformarea lucrurilor ce se văd şi se ştiu.

Adice omul doreşte să fie ispitit cu viclenii colaterale în timp ce se face că plouă...
Nici el nu ştie cât de viclean este şi mincinos şi uituc... e mic şi se vrea mare cât mai simplu, prin umflare în proprii muşchi, în propriile perne, în pene, că de aia bea atât de multă bere.