Deruta in credinta si intrebarile - care este cauza?

[sophia]

Tot intreband aici si necajind lumea, gasind mai apoi si unele raspunsuri, am ajuns sa ma intreb de unde vine atata deruta in noi si de ce avem atatea nelamuriri, de ce bajbaim.
Uite mai jos pe un fir ne intrebam (inca fara raspuns) asupra formulei pe care o spune preotul la euharistie. Deci chiar si acolo nu este clar, ca sunt doua. Ce sa mai spunem de lucruri mai complicate?
E bine ca macar avem unde sa punem intrebari sa discutam.

Mai intai: este cineva pe lumea asta care sa fii citit tot in materie de credinta si sa fie perfect, sfant, atoatestiitor? Exista cineva care sa nu aibe nelamuriri, intrebari, derute. Si Sf. Apostoli stim ca intrebau si erau "prostuti".
Restul de Sfinti Parinti le stiau pe toate clar? Nu greseau/n-au gresit niciodata?
Este normal sa nu stim, sau sa avem intrebari si indoieli?

Intrebari la subiect acum, legat de cauzele derutei noastre. Posibile cauze:
1. informatii prea imprastiate, ne-sistematizate (cate putin in fiecare carte, link de pe internet) si ne pierdem in ele? Pentru fiecare problema ar trebui scrisa cate o carte, dar fiecare autor scrie doua trei-vorbe si a terminat.
2. informatii prea multe, sau prea putine?
3. prea multe lasate la latitudinea duhovnicului, bisericii locale (arhiereu etc.), dezlegari. Fiecare face in alt fel (in cadrul B.O.R vorbesc), nu mai spun intre bisericile surori (grecesti, ruse, etc.).
4. lipsa de profesor, care sa sistematizeze materia si sa raspunda prompt la intrebarile ce apar?
Fiecare lucru se invata in scoala, in facultate, de obicei cu profesor, mai rar la fara frecventa si si mai rar de unul singur (imi scapa acum termenul). Deci un profesor este util.
Dar credinta? Cum s-o invatam? La biserica nu (nu este catehism in ortodoxie), la scoala este scandal cu orele de religie, in facultate nu toti au voie (femeile de ex.).
5. informatii vechi, sau pierdute in timp (de ex.traditia ortodoxa), ne-actualizate, ne-reluate (ne-republicate).
6. informatii greoaie, scrise in limba arhaic, greu de inteles, sau prea filozofice?

alte cauze?

Mai sunt si alte aspecte: unele lucruri nu trebuie sa le stim (usa inchisa la altar si accesul interzis, rugaciuni spuse in secret de preoti in altar (nu pentru urechile noastre), Sf. Taine si alte taine. Altele nu au fost/nu sunt scrise..., sau difera de la caz la caz, etc.

[anna21]

Sophia, eu nu inteleg cum de strangi atatea nemultumiri.
(Nu o lua personal).
Fiecare greseste, evident. Important este sa stim ca suntem supusi greselii si pacatului si sa ne ridicam de fiecare data. Tu aduci (implicit) o pretentie absurda, cum ca daca ai avea suficiente informatii nu ai mai gresi!
Eu stiu ca gresesc indiferent cate lucruri cunosc! Gresesc pt. ca nu ma straduiesc destul (deci din vina mea), nu pentru ca nu am avut acces la informatii (adica o vina exterioara, difuza).
Unde nu stiu il intreb pe Dumnezeu. Punct.
De ex. si mie mi-a spus duhovnicul sa vin trei zile la impartasanie (threadul deschis de tine). L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ajute daca este voia Lui sau sa ma impiedice daca este sa iau cu nevrednicie Sf. Taine. Ca urmare m-am impartasit pe 25 dec, iar pe 26, 27 nu am mai ajuns la biserica. Am considerat acesta un raspuns (dar evident ca nu pot sa fac recomandari altora bazandu-ma pe experienta mea personala).
Si in multe alte situatii, Dumnezeu imi arata ce este bine si ce este rau, dar eu refuz sa vad! Iar daca imi inchid ochii mult timp, voi fi "scuturata" bine ca sa ma trezesc! Si acesta este un lucru minunat pentru care-i multumesc lui Dumnezeu: imi mai da si cate o palma, din dragoste, nu ma lasa sa zac in nesimtirea mea.

[sophia]

Anna21 - nu am pretentia asta.
Ma intreb numai de ce este atat deruta si nestiinta in credinta.
Ma includ si pe mine si incerc sa-mi dau seama de cauza, ca stiu cum sa ma corectez.
Dar ceva este, la orice lucru marunt apare deruta, apar intrebari, nelamuriri, nesiguranta. Priveste in forum la multitudinea de intrebari si nelamuriri si controverse.

[andrei_im]

cred ca pentru a scapa de aceste derutari in materie de dogme, de invatatura bisericeasca, de practici si asa mai departe, trebuia sa cautam raspunsuri la sfintii parinti. acolo vom gasi raspunsuri intregi si foarte important - unirea in cuget. insa multe din textele bisericesti vechi par destul de grele, ca mod de expunere. in acest caz recomand calduros cartile parintelui Serafim Rose, un american convertit la ortodoxie, cu viata sfanta, care pur si simplu a reusit sa aduca la zi, pe intelesul tuturor, invataturile sfintilor parinti (fara a schimba ceva). la parintele Serafim am gasit o claritate si o limpezime de necrezut, pentru vremurile in care traim. Carti precum "Ortodoxia si religia viitorului", "Cartea Facerii, crearea lumii si a intaiului om - o perspectiva ortodoxa", "Sufletul dupa moarte", "Viitorul Rusiei si sfarsitul lumii", "Locul Fericitului Augustin in Biserica ortodoxa" sunt pur si simplu o comoara pentru generatia moderna. se pot gasi separat sau adunate in acest volum:
http://www.sophia.ro/Scrieri-de-Sera...-ro-395-o1.htm

În prealabil postat de sophia

Ma intreb numai de ce este atat deruta si nestiinta in credinta.

Imi dau si eu cu parerea in ceea ce priveste deruta: aceasta exista pentru ca unii oameni doar pun intrebari, dar nu au rabdare sa asculte si raspunsul, sau sa-l caute singuri. Poate ca acestia au deja o parere formata, a lor personala...
Exista oameni care cred, si oameni care nu cred.
Iar nestiinta este lipsa de stiinta. Cine doreste sa stie, are la dispozitie un intreg univers ortodox, din care sa-si traga cunoasterea. Dumnezeu nu ne-a lasat singuri, adica fara invatatori, sau fara cunoastere. Totul e sa vrem sa stim. Daca vrem sa stim, trebuie doar sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute, si El ne va trimite pe cel in stare sa ne invete. Adevarul s-a revelat; nu trebuie sa-l descoperim singuri. Efortul nostru consta in a primi acest Adevar.
Am constatat pe parcursul a 3 ani de forum, ca nu au lipsit raspunsurile la multiplele intrebari puse de mine si de altii. Am invatat multe de aici, si multi au invatat si ei la randul lor, dupa cum afirma ei insisi. Totul e sa vrem.
Dar cine nu vrea, ramane in deruta... Cauza derutei insa le apartine. Si aici isi spune cuvantul liberul arbitru.
Dar cum de ti-a venit ideea de a intreba despre deruta si nestiinta in credinta, sophia draga?!? In general trebuie sa ne preocupe lipsurile noastre personale, pentru a le indrepta, nu ale altora, asupra carora nu avem control.

[sophia]

@Miha-Anca - pai ma refer si la mine categoric, mai ales la mine. Incerc sa pricep care este cauza derutei mele.
Inainte nu citeam, nu stiam si gata. Acum am intrat in carusel: citesc, ma informez, ma afund in ceata, intreb, iar caut si citesc si tot asa. Ceva nu este in regula.
Da, sunt persoane aici in forum care ma lamuresc f.bine. De ex. GeorgeS., uneori si Geo. Vezi, e nevoie totusi de preot sa-l intrebi si sa-ti raspunda. Chiar si aici in forum.

Ma refer si la altii si chiar am intrebat mai la inceput in postarea initiala daca exista oameni care le stiu pe toate si nu au nelamuriri. Vad cel putin aici in forum ca sunt multi care bajbaie si de aceea m-am gandit ca poate ii intereseaza si pe ei sa afle cauze, sa se corecteze, sa stim cu totii ce avem de facut ca sa ne lamurim.

Credinta este f.grea si voluminoasa ca materie si cum are si multe, multe necunoscute, cel putin pentru omul de rand, care nu are acces la multe, este si o recunoastere a neputintei umane, dar... si a unei necesitati de a se veni in ajutorul si intampinarea omului obisnuit, de a deschide niste usi.

[andrei_im]

În prealabil postat de sophia

Credinta este f.grea si voluminoasa ca materie si cum are si multe, multe necunoscute, cel putin pentru omul de rand, care nu are acces la multe, este si o recunoastere a neputintei umane, dar... si a unei necesitati de a se veni in ajutorul si intampinarea omului obisnuit, de a deschide niste usi.

Teologia ca materie de studiu este uneori grea si voluminoasa. credinta insa... nu stiu ce sa zic.. e o conexiune permanenta intre cuget si fapta. nu trebuie sa ne grabim a cugeta spre cele inalte prea mult cand noi nici pe cele smerite nu le-am facut. aici e vorba de patimi, de pacate la care un crestin nici nu ar avea voie sa se gandeasca. acele gesturi minime de "toaleta crestina" cum zicea Dan Puric. e bine sa ne gandim la cum lucreaza Dumnezeu, la creatie, la dogme, dar in primul rand sa ne gandim la cum lucreaza Dumnezeu in noi. ne vedem neputintele, cerem ajutor, si asa vom vedea cum lucreaza Dumnezeu. aici nu e nimic greu de inteles, e greu doar cu vointa noastra...

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Tot intreband aici si necajind lumea, gasind mai apoi si unele raspunsuri, am ajuns sa ma intreb de unde vine atata deruta in noi si de ce avem atatea nelamuriri, de ce bajbaim.
Uite mai jos pe un fir ne intrebam (inca fara raspuns) asupra formulei pe care o spune preotul la euharistie. Deci chiar si acolo nu este clar, ca sunt doua. Ce sa mai spunem de lucruri mai complicate?
E bine ca macar avem unde sa punem intrebari sa discutam.

.

:) Din cate vad eu, mai mult tu esti in deruta, sau cel putin tu esti cea mai nemultumita de faptul ca nu le stii pe toate si nu poti afla raspunsuri la orice intrebare iti trece prin cap, oricat de insignifianta ar fi ea. Personal nu ma deranjeaza atat de tare ca nu este un raspuns fix la o anumita chestiune, sau ca sunt lucruri pe care le inteleg mai putin, mi se pare chiar normal.

În prealabil postat de sophia

Tot intreband aici si necajind lumea, gasind mai apoi si unele raspunsuri, am ajuns sa ma intreb de unde vine atata deruta in noi si de ce avem atatea nelamuriri, de ce bajbaim.
Uite mai jos pe un fir ne intrebam (inca fara raspuns) asupra formulei pe care o spune preotul la euharistie. Deci chiar si acolo nu este clar, ca sunt doua. Ce sa mai spunem de lucruri mai complicate?
E bine ca macar avem unde sa punem intrebari sa discutam.

Mai intai: este cineva pe lumea asta care sa fii citit tot in materie de credinta si sa fie perfect, sfant, atoatestiitor? Exista cineva care sa nu aibe nelamuriri, intrebari, derute. Si Sf. Apostoli stim ca intrebau si erau "prostuti".
Restul de Sfinti Parinti le stiau pe toate clar? Nu greseau/n-au gresit niciodata?
Este normal sa nu stim, sau sa avem intrebari si indoieli?

Intrebari la subiect acum, legat de cauzele derutei noastre. Posibile cauze:
1. informatii prea imprastiate, ne-sistematizate (cate putin in fiecare carte, link de pe internet) si ne pierdem in ele? Pentru fiecare problema ar trebui scrisa cate o carte, dar fiecare autor scrie doua trei-vorbe si a terminat.
2. informatii prea multe, sau prea putine?
3. prea multe lasate la latitudinea duhovnicului, bisericii locale (arhiereu etc.), dezlegari. Fiecare face in alt fel (in cadrul B.O.R vorbesc), nu mai spun intre bisericile surori (grecesti, ruse, etc.).
4. lipsa de profesor, care sa sistematizeze materia si sa raspunda prompt la intrebarile ce apar?
Fiecare lucru se invata in scoala, in facultate, de obicei cu profesor, mai rar la fara frecventa si si mai rar de unul singur (imi scapa acum termenul). Deci un profesor este util.
Dar credinta? Cum s-o invatam? La biserica nu (nu este catehism in ortodoxie), la scoala este scandal cu orele de religie, in facultate nu toti au voie (femeile de ex.).
5. informatii vechi, sau pierdute in timp (de ex.traditia ortodoxa), ne-actualizate, ne-reluate (ne-republicate).
6. informatii greoaie, scrise in limba arhaic, greu de inteles, sau prea filozofice?

alte cauze?

Mai sunt si alte aspecte: unele lucruri nu trebuie sa le stim (usa inchisa la altar si accesul interzis, rugaciuni spuse in secret de preoti in altar (nu pentru urechile noastre), Sf. Taine si alte taine. Altele nu au fost/nu sunt scrise..., sau difera de la caz la caz, etc.

Bineinteles ca este normal sa avem nelamuriri si intrebari, cat traim invatam, inclusiv in viata de credinta. Cineva care a absolvit institutul teologic a fost intrebat odata, ei si ai ai terminat teologia, la care omul nostru a raspuns ca teologia, stiinta despre Dumnezeu nu se termina niciodata, nici in vesnicii, nici acolo nu vom termina cautarile pentru ca Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea noastra, vom invata mereu. Da, si apostolii au fost ca si noi, plini de nesiguranta uneori, chiar daca au trait o vreme langa Fiul lui Dumnezeu. Domnul chiar se mira la un moment dat si ii spune unuia, lui Filip, de atat timp sunt cu voi si nu M-ai cunoscut.

Sf. Apostol Pavel traieste si el o dilema dureroasa, spune el ca dupa omul cel nou, omul duhovnicesc, omul dinauntru, ii place sa faca voia lui Dumnezeu, insa vede in el o alta lege a firii pamantesti care il provoaca mereu sa faca ce nu voieste, inteleg eu ca atat cat traim lupta nu inceteaza, cel rau va avea in firea noastra un aliat, insa e tare bine sa stii ca Mantuitorul are mila de noi, spune Cuvantul, daca cineva a pacatuit avem la Tatal pe Cristos cel neprihanit, care vrea si poate sa regenereze sufletul nostru uneori atat de apasat.

[Marius22]

Deruta in credinta vine din prea putina credinta si prea putina iubire. Ne spune Mantuitorul ca daca am avea credinta cat un graunte de mustar am putea muta si muntii, sau altfel spus, toate sunt cu putinta celui ce crede. Sa ne amintim cum i se adreseaza Mantuitorul Sfantului Apostol Petru, cand acesta s-a indoit ca poate merge pe mare: "Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" Oare nu, cu atat mai mult, noi ne putem numi putin credinciosi, cand, zi de zi, "bajbaim" intru ale credintei. Astfel stand lucrurile, Dumnezeu asteapta de la noi numai cateva cuvinte care sa pornesca din adancul inimilor noastre: "Cred Doamne, ajuta necredintei mele."