Deruta in credinta si intrebarile - care este cauza?

[Brielle]

Eu va citesc mesajele si va multumesc tuturor pentru ceea ce scrieti aici.
Savarsiti un lucru minunat prin discutiile interesante si sincere pe care le purtati pe acest forum :)

Referitor la primul mesaj al sophiei, am ajuns la concluzia ca, mie cel putin, imi lipseste definitiv educatia religioasa din copilarie.

Bajbai si eu cu succes deocamdata si imi dau seama ca pana la credinta adevarata am un drum destul lung de parcurs, dar pe care mi-l doresc din tot sufletul.

Dupa ce am citit primele doua carti pe tema credintei, ambele scrise de Cuviosul Paisie Aghioritul, m-am dezumflat de tot si mi-a pierit orice speranta ca as m-as mai putea numi vreodata un om cat de cat credincios, dar ulterior am inceput sa vad anumite situatii de viata din cu totul alta perspectiva :)

Si uite asa primii pasi inspre credinta au fost facuti, iar eu sunt de aceeasi parere cu cei care cred ca si o calatorie de o mie de mile incepe cu un pas.

Cred ca am ajuns mult prea tarziu sa constientizez ca exista credinta cu adevarat si de aceea ,la varsta maturitatii ma aflu inca in ceata sa zicem asa. :)

Cel mai mult ma sperie faptul ca uneori desi stiu ce as avea de facut, si vointa ma indeamna permanent, nu am puterea de a renunta la anumite tabieturi sau obiceiuri, hai sa le zicem pe numele lor adevarat PATIMI , care nu se impaca intr-adevar cu viata unui om credincios.

Ma simt ca un elev in primele sale zile de scoala care incearca sa descifreze prima pagina din abecedar si asta cu mintea si experienta de viata a unei femei mature.


Deci in cazul meu cred ca aici este problema.

Va citesc cu drag si interes in continuare :)

Un articol f bun, care ne spune ce avem de facut:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...ele-pocaintei/

Treburile nu sunt chiar simple, din mai multe motive, pe care f bine le vede Cuviosul Paisie Aghioritul...
Sper sa va placa si sa va foloseasca acest cuvant al lui, la fel de mult cum mi-a placut si cum sper sa-mi foloseasca si mie.

În prealabil postat de sophia

Tot intreband aici si necajind lumea, gasind mai apoi si unele raspunsuri, am ajuns sa ma intreb de unde vine atata deruta in noi si de ce avem atatea nelamuriri, de ce bajbaim.
Uite mai jos pe un fir ne intrebam (inca fara raspuns) asupra formulei pe care o spune preotul la euharistie. Deci chiar si acolo nu este clar, ca sunt doua. Ce sa mai spunem de lucruri mai complicate?
E bine ca macar avem unde sa punem intrebari sa discutam.

Mai intai: este cineva pe lumea asta care sa fii citit tot in materie de credinta si sa fie perfect, sfant, atoatestiitor? Exista cineva care sa nu aibe nelamuriri, intrebari, derute. Si Sf. Apostoli stim ca intrebau si erau "prostuti".
Restul de Sfinti Parinti le stiau pe toate clar? Nu greseau/n-au gresit niciodata?
Este normal sa nu stim, sau sa avem intrebari si indoieli?

Intrebari la subiect acum, legat de cauzele derutei noastre. Posibile cauze:
1. informatii prea imprastiate, ne-sistematizate (cate putin in fiecare carte, link de pe internet) si ne pierdem in ele? Pentru fiecare problema ar trebui scrisa cate o carte, dar fiecare autor scrie doua trei-vorbe si a terminat.
2. informatii prea multe, sau prea putine?
3. prea multe lasate la latitudinea duhovnicului, bisericii locale (arhiereu etc.), dezlegari. Fiecare face in alt fel (in cadrul B.O.R vorbesc), nu mai spun intre bisericile surori (grecesti, ruse, etc.).
4. lipsa de profesor, care sa sistematizeze materia si sa raspunda prompt la intrebarile ce apar?
Fiecare lucru se invata in scoala, in facultate, de obicei cu profesor, mai rar la fara frecventa si si mai rar de unul singur (imi scapa acum termenul). Deci un profesor este util.
Dar credinta? Cum s-o invatam? La biserica nu (nu este catehism in ortodoxie), la scoala este scandal cu orele de religie, in facultate nu toti au voie (femeile de ex.).
5. informatii vechi, sau pierdute in timp (de ex.traditia ortodoxa), ne-actualizate, ne-reluate (ne-republicate).
6. informatii greoaie, scrise in limba arhaic, greu de inteles, sau prea filozofice?

alte cauze?

Mai sunt si alte aspecte: unele lucruri nu trebuie sa le stim (usa inchisa la altar si accesul interzis, rugaciuni spuse in secret de preoti in altar (nu pentru urechile noastre), Sf. Taine si alte taine. Altele nu au fost/nu sunt scrise..., sau difera de la caz la caz, etc.

Bineinteles ca este normal sa avem nelamuriri si intrebari, cat traim invatam, inclusiv in viata de credinta. Cineva care a absolvit institutul teologic a fost intrebat odata, ei si ai ai terminat teologia, la care omul nostru a raspuns ca teologia, stiinta despre Dumnezeu nu se termina niciodata, nici in vesnicii, nici acolo nu vom termina cautarile pentru ca Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea noastra, vom invata mereu. Da, si apostolii au fost ca si noi, plini de nesiguranta uneori, chiar daca au trait o vreme langa Fiul lui Dumnezeu. Domnul chiar se mira la un moment dat si ii spune unuia, lui Filip, de atat timp sunt cu voi si nu M-ai cunoscut.

Sf. Apostol Pavel traieste si el o dilema dureroasa, spune el ca dupa omul cel nou, omul duhovnicesc, omul dinauntru, ii place sa faca voia lui Dumnezeu, insa vede in el o alta lege a firii pamantesti care il provoaca mereu sa faca ce nu voieste, inteleg eu ca atat cat traim lupta nu inceteaza, cel rau va avea in firea noastra un aliat, insa e tare bine sa stii ca Mantuitorul are mila de noi, spune Cuvantul, daca cineva a pacatuit avem la Tatal pe Cristos cel neprihanit, care vrea si poate sa regenereze sufletul nostru uneori atat de apasat.

[Marius22]

Deruta in credinta vine din prea putina credinta si prea putina iubire. Ne spune Mantuitorul ca daca am avea credinta cat un graunte de mustar am putea muta si muntii, sau altfel spus, toate sunt cu putinta celui ce crede. Sa ne amintim cum i se adreseaza Mantuitorul Sfantului Apostol Petru, cand acesta s-a indoit ca poate merge pe mare: "Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" Oare nu, cu atat mai mult, noi ne putem numi putin credinciosi, cand, zi de zi, "bajbaim" intru ale credintei. Astfel stand lucrurile, Dumnezeu asteapta de la noi numai cateva cuvinte care sa pornesca din adancul inimilor noastre: "Cred Doamne, ajuta necredintei mele."

Da, Marius, asa este, sunt cuvinte deosebite cele pe care le aduci tu in postarea ta si menite sa ne incurajeze sa credem din toata inima. E banal ce spun, dar e foarte interesant de observat in umblarea Sa pe mare, cand Domnul il striga pe Petru iar acesta se indoieste si se afunda, Mantuitorul ii spune " putin credinciosule", dar mai face ceva in acest timp si anume ii intinde mana sa il scoata afara. Nu e linistitor sa stim ca avem un astfel de Dumnezeu care chiar atunci cand ne indoim ne ofera mana Sa salvatoare?

Inca o intamplare din acelasi registru cu Petru este aceea cand Domnul ii spune ca o sa se lepede de El de trei ori, lucru pe care ucenicul il face la scurt timp dupa accea, insa tot Domnul ii mai spune ceva, si anume ca el nu va ramane in pacatul lui, ci se va intoarce la Dumnezeu si va intari pe fratii lui. Nici nu a apucat Petru sa pacatuiasca si Mantuitorul l-a si mobilizat spunandu-i ca nu va ramane in starea acea, ci ca va fi iertat si reabilitat. Extraordinar!

Sfintele Evanghelii care se citesc în duminici şi la sărbători de către preot şi care în predica pe care acesta o ţine sunt explicate,dacă mersul la biserică are continuitate, ne dau răspuns la cele mai multe întrebări care inerent apar în mintea celui care merge la biserică.
Mulţimea întrebărilor apare şi dintr-o gândire prea înclinată spre raţional şi din ispita vrăjmaşului.

[andrei_im]

În prealabil postat de dorinastoica14

Mulţimea întrebărilor apare şi dintr-o gândire prea înclinată spre raţional şi din ispita vrăjmaşului.

ai pus punctul pe i. asa este, rationalizarea excesiva mai ales cand e vorba de vietuire dar si de taine duce la foarte multa confuzie

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Sfintele Evanghelii care se citesc în duminici şi la sărbători de către preot şi care în predica pe care acesta o ţine sunt explicate,dacă mersul la biserică are continuitate, ne dau răspuns la cele mai multe întrebări care inerent apar în mintea celui care merge la biserică.
Mulţimea întrebărilor apare şi dintr-o gândire prea înclinată spre raţional şi din ispita vrăjmaşului.

"Deci , vă rog şi vă implor, să preferăm mai mult decât orice altă preocupare şi grijă , mersul la biserică. Să alergăm cu râvnă în biserică, oriunde ne-am afla. Luaţi aminte însă ca nimeni să nu intre în acel loc sfânt AVÂND GRIJI LUMEŞTI SAU ALTE PREOCUPĂRI SAU TEMERI" ( Sf. Ioan Gură de Aur ) .Să dea Bunul Dumnezeu ca Biserica Sfântă , casa lui Dumnezeu, să devină şi casa noastră, Dumnezeiasca Liturghie să constituie centrul existenţei noastre, şi Masa Euharistiei să fie pentru fiecare dintre noi , "hrănitoare de suflet, şi dătătoare de viaţă".