Rugaciunea lui Iisus

[georgeval]

M-ar interesa cateva pareri cu privire la practicarea acestei rugaciuni de catre mireni.
M-au impresionat aceste cuvinte.
"Rugaciunea lui Iisus face din inima fiecaruia o chilie monahala unde se afla "singur cu Singurul", in tacere. Nevoitorul invata sa taca. Dar tacerea crestina nu poate fi despartita de un cuvant mereu reinnoit. La un moment dat, cel tacut, isihastul, primeste harisma cuvantului de viata, care merge de la inima la inima, cuvantul-samanta". Olivier Clement

[Marius22]

Prin "rugaciunea lui Iisus" se subliniaza constiinta prezentei Sale, dar si cea a pacatoseniei noastre precum si dorinta noastra dupa milostivire. Rugaciunea ne elibereaza, ne da liniste si ne intareste spiritual. Tocmai aceasta a facut ca "Rugaciunea lui Iisus" sa nu reprezinte nicioadata doar o preocupare a monahilor.
Iata marturia pelerinului rus: "Cam dupa trei saptamani am inceput sa simt in inima o durere, apoi o caldura placuta, o bucurie si o liniste in acelasi loc. Aceasta imi facea placere si ma indemna cu si mai multa ravna sa exersez rugaciunea, insa de asa maniera incat toate gandurile mele erau preocupate cu aceasta si simteam o bucurie mare... Din cand in cand se intampla ca simteam in inima un tremur fericit ; eram plin de usurare, de libertate si mangaiere, incat eram ca transfigurat... Din timp in timp, ochii mei erau invadati de la sine de lacrimi dulci de recunostinta catre Dumnezeu... Din cand in cand, ratacita mea pricepere se lumina in asa masura incat cu usurinta intelegeam lucruri la care mai inainte nici nu m-as fi putut gandi. Din cand in cand ma invada in intregime o caldura dulce a inimii si cu totul miscat simteam cea mai mare bucurie la invocarea numelui lui Iisus".

[costel]

Nu am ajuns la aceasta rugaciune, de aceea nu pot da marturie despre ea decat din cele ce am citit. Din lectura cunosc ca prin ea mintea coboara in inima si nu-L mai intalneste pe Dumnezeu prin mijlocirea ideilor, ci prin simtirea prezentei Lui. Mai am de muncit pana se va descoperi si prin mine versetul din Cantarea Cantarilor: "Eu dorm, dar inima mea vegheaza".

[denissa]

Nu stiu daca ati citit cartea "Pelerinul rus". Intreaga carte este o continua cautare pre dobandirea acestei rugaciuni. Rugaciunea pelerinului, rugaciunea inimii, sau rugaciunea lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", devine in urma trudei de o rosti cat mai des, "rugaciune neincetata", asa cum insusi Sf Apostol Pavel ne indeamna:"Rugati-va neincetat". Pelerinul o lipeste de respiratie, incepe a se ruga cu aceasta rugaciune, iar rugaciunea "incepe sa lucreze singura". O rosteste si in somn si in timpul oricarei activitati, deoarece rugaciunea s-a inradacinat in inima...

[denissa]

Parintele Evghenie de la Manastirea Ciolanu, ne indeamna inainte de a incepe rugaciunea sa stam intr-o "sfanta tacere", sa ne lipim mintea de cer.....

:) eu nu sunt asa modesta precum costel, asa ca pot da marturie ca spun si eu aceasta rugaciune, cu buzele si cu mintea, pe cat de des pot (canon de la parintele).

Sfantul Lavrentie de Cernigov recomanda aceasta rugaciune si mirenilor. Si alti Sfinti parinti o mai recomanda. Aceasta reprezinta o modalitate de supravietuire pe plan duhovnicesc in orice situatie. Sfintii inchisorilor s-au salvat mai ales prin aceasta rugaciune. Puteau sa se roage in orice moment fara sa-si dea seama cineva de acest lucru. Si multi erau mireni. Invatau unii de la altii sa se roage astfel. Li se umplea sufletul de mila pana si pentru calai. Si daca dobandeau o asemenea stare nu era putin lucru inaintea lui Dumnezeu.

Aceasta rugaciune simpla se afla la indemana noastra mereu: in tramvai, la locul de munca etc. Chiar si inainte de a adormi, in loc sa calatoresti cu gandul peste tot, e de preferat sa calatoresti spre Dumnezeu. Din cate am citit, rostirea acestei rugaciuni este o indeletnicire mantuitoare, despre care s-a scris mult. Este considerata de catre unii Sfinti Parinti ca fiind stiinta stiintelor. Daca este rostita cu smerenie, aduce multe bucurii duhovnicesti,caci cel care o rosteste permanent simte mereu nevoia sa faci voia Lui. Parintii pustiei se osteneau in special cu aceasta lucrare.

[denissa]

În prealabil postat de mirelat

:) eu nu sunt asa modesta precum costel, asa ca pot da marturie ca spun si eu aceasta rugaciune, cu buzele si cu mintea, pe cat de des pot (canon de la parintele).

Este bine ca spunem "cat de des putem" aceasta rugaciune, in felul acesta ajungem si la "dobandirea ei" (cred ca la asta se referea si costel) .... caci cel mai lung drum este cel care duce de la minte la inima...

[georgeval]

Ma intereseaza si "metoda" rugaciunii lui Iisus. Cand se inspira si se expira aerul si ce cuvinte din continutul rugaciunii sunt rostite?

[alynnna]

george, eu nu sunt nici pe departe o practicanta (incepatoare macar) a rugaciunii inimii de aceea nici nu am postat pana acum. Dar vazandu-ti ravna indraznesc pt. ca asa spune Hristos. Frate, in Zbornicul scrie ca: intai trebuie sa iti deprinzi gura si mintea cu rugaciunea. Spune-o cat de des cu limba fara a deschide gura apoi vei simti singur cum mintea conlucreaza cu limba. Va veni vremea cand ea va tasni singura in tot locul, si pe strada si acasa si cand pui capul pe perna seara. Sa ajungem aici la acesta tasnire apoi vom vorbi si de miscarea pieptului si a respiratiei.:) Mantuire!