Poate un gay să se mântuiască?

[Hartford]

În prealabil postat de bogdan.mx

Salutare.

Sunt în situația aflată mai sus și doresc o părere. Știu că lucruri ca acestea se discută la Spovedanie însă nu am găsit un duhovnic cu care să simt că vorbii orice fără rețineri.

Nu știu dacă e vina părinților sau nu, dar în opinia mea de la o anumită vârstă unui copil ar trebuii să i se explice puțin despre sexualitate ca să nu ajungă să o cunoască în mod pornografic. Poate ca orice copil pe la vârsta de 12 ani, am început să cunosc această parte omenească însă sub un mod păcătos. Iar prin gândurile mele pot să zic că mi-am făcut-o cu mâna mea, însă cred că poate dacă aveam o educație mai creștină nu se ajungea aici...

Cum spuneam de pe la 12 ani, am început să fiu stăpânit de astfel de gânduri dar nu sub formă gay ci sub formă "normală". Însă de la un timp m-am gândit eu așa, cum ar fi dacă lucrurile s-ar petrece invers, și aș păcătuii cu un băiat? Am făcut cea mai mare greșală a vieții mele să persist în gândurile acestea care în prezent mi s-au transformat într-o patimă foarte periculoasă. Acum am 20 de ani și credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... Bineînțeles că toate aceste lucruri se petrec înăuntrul meu, pentru că o problemă de asta nu o poți discuta cu oricine... sunt fel și fel de persoane care nu te-ar înțelege atâta timp cât ei nu știu cum e să trăiești așa ceva. Sunt conștient că această orientare nu este un lucru bun. Nu am avut prietene, dar nici prieten. Pentru că nu sunt deacord cu mine însumi și mi se pare patetic să ai ca iubit un bărbat. :)) Pur și simplu totul este de natură sexuală. Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am pentru că dacă de alte păcate de abia fac sau nici nu fac pocăință suficientă,vai de sufletul meu o să fie dacă mă prinde moartea așa... Poate unii îmi veți recomanda să încerc o relație cu o fată ca să uit,dar credeți-mă că nu este o soluție. Cum spuneam, nu sunt interesat de fete, doar ca și amice și nimic mai mult. Ce trece mai departe mi-e scârbă pur și simplu... Dacă m-aș căsătorii aș face prostia vieții mele.Nici măcar nu aș putea avea o relație intimă... Întrebarea ar fi vreau să mă vindec de asta? Sincer... aș vrea, dar dacă nu îmi plac fetele e ciudat... Aș vrea să mă vindec, da. Dar fără să îmi placă fetele. Adică să nu mă mai atragă deloc băieții.

Citeam aici pe forum la un subiect că spunea cineva că omul e la fel și aici și în veșnicie. Dacă voi murii cu această poftă pe care nu am dus-o la capăt,îmi v-a afecta mântuirea?

Sper că nu voi primii răspunsuri răutăcioase.Zic răutăcioase pentru că poate unii care sunt acel tip de creștini care critică totul,vor crede că sunt la fel ca și cei care umblă din floare în floare și au o popularitate mai ceva ca vedetele. A, mai precizez că am un comportament normal, fără aere de damă și îmbrăcăminte strâmtă și colorată. Îmi place să mă îmbrac bine, și cu haine de ultimă modă (nu o să neg lucrul acesta), dar nu cu tentă colorată care să sară în ochi.

Apropo, nici nu mă gândesc la mănăstire pentru că acolo este o viață grea. Sunt crescut într-un oraș destul de nice , zic eu (Cluj Napoca) , și cum nu sunt obișnuit cu munca serioasă nu m-aș adapta. Doar aș comenta și așa ceva nu se face într-o mănăstire.

Știu că mă așteaptă o viață grea, mă refer la singurătate din punctul de vedere al unei partenere,însă sper ca acest lucru să nu îmi pună în pericol mântuirea...

"credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... "

Bogdan si sa te culci cu un barbat nu e mai scarbos?eu cred ca da, fii bun si te cauta la psiholog ai o problema...serios iti zic

[bogdan.mx]

În prealabil postat de Hartford

"credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... "

Bogdan si sa te culci cu un barbat nu e mai scarbos?eu cred ca da, fii bun si te cauta la psiholog ai o problema...serios iti zic

Poate pare un psiholog sa vindece o boala sufleteasca? Ai putea fi mai tolerant in contextul in care sa ni etichetezi o persoana daca nu o cunosti.

Poate un gai sa se mantuiasca? Ce intrebare este asta? Ce se urmareste? Indreptatirea pentru pacat?

Vin si eu sa intreb: Poate sa se mantuiasca un om care fura?

Daca gasesc doi care sa ma incurajeze, musai ma apuc de furat...

Pacatul e pacat oricare ar fi el. Prima parte a canonului de pocainta este renuntarea la pacatul respectiv. Punct. Astfel omul care a renuntat la un pacat are posibilitatea sa lupte pentru mantuire. Dupa ce a renuntat la pacat si s-a spovedit, el trebuie sa ceara indurare de la Dumnezeu pentru pacatul lui.

In filmul Ostrov , ni se da un exemplu despre cum trebuie sa ne raportam la un pacat mare faptuit, daca dorim mantuire.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/...ral-subtitrat/

[CristianR]

Antonia, dar ai citit și ce era scris sub titlu?

[Iubirea]

În prealabil postat de antoniap

Poate un gai sa se mantuiasca? Ce intrebare este asta? Ce se urmareste? Indreptatirea pentru pacat?
Vin si eu sa intreb: Poate sa se mantuiasca un om care fura?

Cum adica ce intrebare este asta?
Este o intrebare si atat.
Personal nu observ ca se urmareste ceva, se sustine ceva sau se indreptateste ceva...cred ca, eventual se asteapta un raspuns...ceea ce din pacate nu reiese din continuarea postarii tale...respectiv : Poate sa se mantuiasca un om care fura?

Cu alte cuvinte: unde dai si unde crapa? N-are nici o logica...din punctual meu de vedere desigur.

Ok...acum revenind la subiect:
Poate un gai sa se mantuiasca?

DA...categoric DA...orice fiinta umana creata de Dumnezeu, indiferent de religie, natie, cultura, zona geografica, varsta, sex, ...etc...indiferent ca a fost terorist, zoofil, criminal in serie si nu mai stiu ce atrocitati sa mai enumar....omul se poate mantui daca...DACA Dumnezeu vrea iar Dumnezeu vrea atunci cand si omul vrea...si ca omul sa vrea el TREBUIE SA:............TREBUIE SA:............TREBUIE SA:.............

Continuarea este intotdeauna subiectiva iar "lucrarea mantuirii mele" nu este "lucrarea mantuirii tale" sau "lucrarea mantuirii lor"...etc...asa cum fiecare boala se trateaza diferit si are urmari diferite in functie de fiecare metabolism in parte...asa si cu lucrarea mantuirii, se trateaza diferit in functie de persoana...insa nu uitati, de aceasta data, medicul este HRISTOS.

Dar pentru oamenii mai putin cunoscatori, insa interesati de MANTUIRE...pentru ca ei sa nu ramana dezorientati oarecum citind postarea mea... pot doar sa mai adaug cuvintele Mantuitorului:
"Bateti si vi se va deschide..." iar cand usa vi se va deschide, Hristos va va spune fiecaruia in parte ce este de facut, ce tratament sa urmati, invitandu-va apoi sa "Mergeti, credinta voastra va va mantui..."...si de aici va incepe lucrarea voastra, transformarea teoriei in fapte...insa nu uitati un amanunt foarte important, pe care multi il pierd incet, incet pe drumul lucrarii lor:
"Mantuirea este personala", nu faceti faptele mecanic pentru ca asa fac si altii, asa ati observant undeva, sau asa vi s-a spus, sau asa se face...etc...incercati sa intelegeti si sa va adaptati subiectiv la sfaturile si teoria pe care Hristos v-a predat-o in orele de teorie, cand ati stat cu El de vorba.

Doamne ajuta!

[iustin10]

A te ingrijora asa mult de pacatul tau facut doar cu gandul e o pierdere de vreme.
E o capcana facuta ca sa iti pierzi increderea ,sa te umple de tristete , sa te revolti oarecum impotriva lui Dumnezeu ca tu nu esti ca ceilalti . De dragul narcisismului de a iti plange acest pacat mental , poti pierde ocazia de a face ceva concret si pozitiv pentru credinta ta
Nu avea grija ,Dumnezeu te iubeste si normal si cu ganduri gay, asa cum iubeste pe toti pacatosii . Dar El vrea sa renunti cu totul la ingriorare si la a cauta solutii lumesti , si a te lasa cu totul in voia Lui . Nu cu pacientul are probleme Dumnezeu ,ci cu doctorul care incerci sa iti fii tu. Tu vrei sa rezolvi situatia prin puterile tale , sa aduci in prim plan problema ta, dar uiti smerenia , sa lasi cu totul vointa ta deoparte si sa alergi la Dumnezeu .
Leacul nu vine de la tine,nici macar de la altii , leacul vine numai de la Dumnezeu . Lasa in grija lui toate ,pune-ti toata nadejdea in El ,si El va iesi sa caute si pe muntii cei mai pustii oaia Sa cea pierduta.

As insista pe un verset :"Daca ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat,scoate-l si leapada-l de la tine ,caci este mai de folos sa intri in viata orb,decat sa arzi in focul ghenei"
Cine este ochiul tau cel drept ? Mintea .
Care este pacatul ? Dorinta nefireasca ,impotriva naturii
De unde vine aceasta dorinta ? De la privirea asupra ei ,de la gandul la ea.
Deci trebuie sa elimini gandul la pacat ,nu pacatul insusi.
Nu te concentra pe faptul ca esti gay , ci pe faptul ca te gandesti asa mult ca esti gay.
Acest gand pare a fi de pocainta, dar de fapt iti tine ocupata mintea cu pacatul,ca sa nu iti dea voie sa alergi la Dumnezeu .
Nu zic aici sa nu regreti pacatul cand exista ,ci sa nu faci din el un idol,un fetis, care sa iti paralizeze orice tendinta de a te darui lui Dumnezeu ,cu toata mintea tot gandul si toata inima ta
Increderea excesiva ca si deznadejdea excesiva constituie pacate la fel de mari si poate mai periculoase decat homosexualitatea,caci sunt mai nevazute ,si mai greu de detectat

[Ioan_Cezar]

Da, e important unde punem ochii minţii. Atenţia focalizată pe fundătură nu aduce soluţia, nu ne ajută să înaintăm.
Biserica ne învaţă să punem ochii minţii, atenţia, pe cele cu adevărat folositoare: rugăciunea, slujbele toate, Sfintele Taine, Scriptura, toate faptele bune.
A păstra în atenţie altceva nu înseamnă a filosofa, ci a te îndulci cu necazul. Nu e dreaptă cugetare, ci ruminaţie. Or, se cunoaşte bine, acesta (actul şi obiceiul ruminativ) e mecanismul nefericit al deprimării, al deznădejdii, al stagnării. Ne menţine în colivia urâtului. Cel ce ruminează îşi sapă permanent o groapă în suflet, în loc să îşi dureze o casă în Cer. Nu e deloc folositor ca moara minţii să macine orice...
În concluzie, să fim activi în direcţia care merită atenţie, să focalizăm pe ceea ce ne ajută. Restul îmi pare autosabotare sau complacere în ispită.
Pocăinţa e lucrătoare sau nu e deloc.

*
Da, Iustin, cred şi eu ce spui, mulţumesc pentru postare.

[bogdan.mx]

În prealabil postat de iustin10

A te ingrijora asa mult de pacatul tau facut doar cu gandul e o pierdere de vreme.
E o capcana facuta ca sa iti pierzi increderea ,sa te umple de tristete , sa te revolti oarecum impotriva lui Dumnezeu ca tu nu esti ca ceilalti . De dragul narcisismului de a iti plange acest pacat mental , poti pierde ocazia de a face ceva concret si pozitiv pentru credinta ta
Nu avea grija ,Dumnezeu te iubeste si normal si cu ganduri gay, asa cum iubeste pe toti pacatosii . Dar El vrea sa renunti cu totul la ingriorare si la a cauta solutii lumesti , si a te lasa cu totul in voia Lui . Nu cu pacientul are probleme Dumnezeu ,ci cu doctorul care incerci sa iti fii tu. Tu vrei sa rezolvi situatia prin puterile tale , sa aduci in prim plan problema ta, dar uiti smerenia , sa lasi cu totul vointa ta deoparte si sa alergi la Dumnezeu .
Leacul nu vine de la tine,nici macar de la altii , leacul vine numai de la Dumnezeu . Lasa in grija lui toate ,pune-ti toata nadejdea in El ,si El va iesi sa caute si pe muntii cei mai pustii oaia Sa cea pierduta.

As insista pe un verset :"Daca ochiul tau cel drept te face sa cazi in pacat,scoate-l si leapada-l de la tine ,caci este mai de folos sa intri in viata orb,decat sa arzi in focul ghenei"
Cine este ochiul tau cel drept ? Mintea .
Care este pacatul ? Dorinta nefireasca ,impotriva naturii
De unde vine aceasta dorinta ? De la privirea asupra ei ,de la gandul la ea.
Deci trebuie sa elimini gandul la pacat ,nu pacatul insusi.
Nu te concentra pe faptul ca esti gay , ci pe faptul ca te gandesti asa mult ca esti gay.
Acest gand pare a fi de pocainta, dar de fapt iti tine ocupata mintea cu pacatul,ca sa nu iti dea voie sa alergi la Dumnezeu .
Nu zic aici sa nu regreti pacatul cand exista ,ci sa nu faci din el un idol,un fetis, care sa iti paralizeze orice tendinta de a te darui lui Dumnezeu ,cu toata mintea tot gandul si toata inima ta
Increderea excesiva ca si deznadejdea excesiva constituie pacate la fel de mari si poate mai periculoase decat homosexualitatea,caci sunt mai nevazute ,si mai greu de detectat

Buna Iustin. Iti multumesc pentru raspuns. Într-adevăr la aspectul asta nu m-am gândit ca asta ar putea fi o ispita. Păcatele mele îmi dau multa deznadejde si am o frica îngrozitoare de moarte gandindu-ma ca nu fac pocainta necesara si la faptul ca cum ma voi arăta înaintea Domnului la judecată. Iar starea respectivă iti da deznadejde ca te vei mantuii. Voi utlrma sfatul tău. Voi lăsa totul in voia Domnului si ii voi cere in rugăciune sa mă ajute sa trec peste aceasta patima urâtă.

De revoltat împotriva Lui nu am facut niciodată pentru ca stiu ca eu prin gândurile mele am ajuns asa. In schimb mă mai revoltam in mintea mea asupra parintilor ca nu au fost deschisi mai mult la discutii pe acesta tema. Astfel ca ajungi sa cunosti aspectele intime prin pornografie si desfranare.

În prealabil postat de bogdan.mx

De revoltat împotriva Lui nu am facut niciodată pentru ca stiu ca eu prin gândurile mele am ajuns asa. In schimb mă mai revoltam in mintea mea asupra parintilor ca nu au fost deschisi mai mult la discutii pe acesta tema. Astfel ca ajungi sa cunosti aspectele intime prin pornografie si desfranare.

Asa, asa. Revolta-te impotriva parintilor si-o sa ajungi departe - jos de tot adica. Experimenteaza si mai vorbim.
Daca te-am pus pe ganduri, revezi, te rog, ce ti-am scris mai la inceput ... ca o greseala este si aceea de a cauta vina in alta parte iar nu in noi. Mare grija!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan.mx

Astfel ca ajungi sa cunosti aspectele intime prin pornografie si desfranare.

Este inevitabil. Aproape totul, în jurul nostru şi în noi înşine, este pornografie şi desfrânare.
Problema nu e să găsim locul fără stricăciune (aici pe pământ aşa ceva nu găsim), ci să facem ceea ce ne foloseşte, în ciuda stricăciunii care e pretutindeni.
P.S. Intimitatea nu e nicidecum ceea ce ţine de sexualitate. Asta e o confuzie regretabilă foarte. Intimitatea e o taină, care începe şi continuă între doi oameni cu inimă curată sau care râvnesc la curăţie. Intimitatea implică onestitate. Şi alte ingrediente...