Despre PARINTI

[MarinaAlca]

Dedicatie ptr Silvestar:
"Era o biata mama tanara. A murit sotul ei in razboi cu persii. Era din Grecia si i-a ramas un copilas. Ea, femeie serioasa, cu frica lui Dumnezeu, a hotarat in inima ei sa nu se mai casatoreasca.
A dus viata cinstita, in curatie, in post, in milostenie, in cercetarea bisericil si a crescut copilasul asta. Toata mangaierea ei era copilul.
Asa l-a crescut biata mama dintr-o faramatura de carne, cu multa dragoste, ca o mama cand are unul singur si cand nu are, mai ales, nici sot. L-a invatat scoala, ma rog, tinea la el ca la ochii din cap. Dar, crescand copilul, crestea si grija mamei.
Asa a trecut tineretea copilului si a facut armata. Mama, pana la armata, l-a crescut ca pe o fata mare in casa ei. Era cel mai cinstit din tot satul, cel mai cuminte. Nici un cuvant n-a zis impotriva mamei, nici n-a mahnit-o vreodata; nimic nu facea ceva fara sfatul mamei.
Dar, o, rautatea lumii ! Cand a venit din armata, i s-a schimbat mintea. A inceput sa nu mai asculte de mama. A inceput sa nu-si mai arate dragostea fata de mama ca mai inainte; se ducea seara prin sat si venea tot mai tarziu. Mama se topea de scarba acasa. Aprindea candela la Maica Domnului si facea metanii : " Maica Domnului, pazeste-l !" Si cand venea Ioan mai tarziu, ca Ioan il chema, il zicea :
- Dragul mamei, Ioane, unde ai stat tu asa de tarziu, ca mare scarba am avut ? Uite, ai mancare calda, ai camera ta grijita. Eu am plans, ca tu n-ai frati; te vei fi intalnit cineva, ai fi gresit sau niste oameni rai te-or bate.
Dar el a inceput, ca niciodata, sa vorbeasca impotriva :
- Mama, lasa-ma in pace ! Ce ma pazesti ca pe copii ? De acum inainte eu stiu sa ma port in lume !
Niciodata nu vorbise el asa. Mama se topea cand auzea.
- Vai de mine, dragul mamei ! Dar eu pentru ca te urasc iti spun asta ? Eu te iubesc ! Dar ma tem, ca numai pe tine te am, singura mea nadejde ! Daca nu te mai vad, mai bine sa mor si eu !
Sa vedeti ce s-a intamplat.
In satul vecin era o fata rea, blestemata, trageau mai multi. A inceput sa se duca si el acolo. Mama-sa nu stia nimic.
- Unde te duci tu ? l-a intrebat ea. Eu am auzit ca te duci la vrajitoarea aceea. Vai mie, mai bine muream, decat sa aud aceasta !
El, in loc sa asculte, a zis :
- Lasa-ma, mama ! Ce ma pazesti ? Eu stiu sa-mi port caciula de-acum !
Niciodata in viata nu vorbise asa cu mama lui. Iar ea se topea de plans, ca nu mai avea ce sa-i faca. Ce s-a intamplat ? Blestemata aceea de vrajitoare a auzit de la altii ca mama lui nu-l lasa sa vina pe la dansa. Odata, mergand el la casa ei, i-a spus :
- Ia asculta, mai ! Sa-mi spui drept, pe cine iubesti mai mult ? Pe mine sau pe mama ta ? El, fermecat la minte de muierea aceea blestemata, sta oleaca si zice :
- Pe tine te iubesc mai mult !
- Eu nu cred ! a zis ea. Du-te acasa si, daca ma iubesti pe mine mai mult decat pe maica-ta, in noaptea asta sa vii cu inima mamei tale la mine ! Faci asa sau nu ? A stat oleaca si, indemnat de satana, a zis :
- Si aceasta o fac !
Si s-a dus din fata ei si a venit acasa. Mama, saraca, ii pregatise mancarea, ii incalzise camera si plangea la Maica Domnului sa-l aduca sanatos acasa. Iata ce pregatea mama pentru dansul si iata ce pregatea el pentru mama lui !
Ce contrast era aici ? Ce faradelege nemaipomenita ? Mama il astepta plangand, sa-l pazeasca Dumnezeu de primejdii si el vine sa-i scoata inima.
Vine acasa. Trecuse de miezul noptii. Mama i-a iesit in cale :
- Dragul mamei, dar acum se vine ? Vai, multa grija am avut de tine !
El nu vedea nimic. Se uita in stanga si-n dreapta prin casa, dupa cutit. Si vede cutitul cel mare din bucatarie. Ia cutitul in mana, o ia pe mama de grumaz, sa nu racneasca, si o junghie in inima.
Biata mama s-a dus ! Sangele a inabusit-o, s-a stins mama cea scumpa, care se jertfea pentru el !
Ce-a facut ? Auzi pana unde l-a dus satana ! A spintecat sanul stang al mamei, a scos inima mamei, a pus-o intr-un castron, a spalat-o de sange, a imbracat-o pe mama-sa cu haine de moarte, a culcat-o pe pat, a incuiat usa si a luat inima mamei lui in basma si a pornit prin padure sa o duca vrajitoarei, ca sa-i arate ca o iubeste mai mult.
Ati vazut, cand merge un om repede prin padure, daca-i padurea deasa, te lovesc crengile. El mergea repede, ca pana la ziua sa vina inapoi, sa nu afle nimeni crima pe care a facut-o, si totodata s-o incredinteze pe aceea ca o iubeste mai mult decat pe mama lui.
Mergand el repede cu inima mamei intr-o basma alba, o creanga din padure s-a arcuit si l-a lovit peste ochiul drept; si-l durea si a pus mana la ochi. Atunci aude din inima mamei, care era in basmaua alba : " Puiul mamei, te doare rau ?"
Atunci de abia s-a trezit el ! " Vai, mama, cum am ajuns pana aici ? Unde sunt eu ? Unde ma duc ? Mama scumpa, mama buna, cum ti-am scos inima ta de la loc si inca te mai doare pentru durerea ochiului meu ?" Si a inceput a plange groaznic. Atunci a vazut ca-i fermecat si s-a intors inapoi, cand a auzit glasul mamei din inima : " Puiul mamei, te doare rau ?"
A venit acasa - mai era un ceas-doua pana la ziua -, a desfacut pieptul mamei, a pus inima la locul ei si apoi a inceput sa strige tare ca a murit mama lui. Se facea ziua si au auzit vecinii.
- Ce-i, mai Ioane ?
- A murit mama !
- Dar cum se poate ?
- Mama mea a murit ! Mama mea a murit !

[MarinaAlca]

A venit lumea sa-l mangaie, dar el nu se putea mangaia, ca mai era un semn dumnezeiesc. Din sfert in sfert de ora, unde se ducea, auzea glasui mamei : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?" Cand auzea glasul mamei, era cea mai grea pedeapsa pentru el !

Atunci toata lumea se mira, oare de ce plange el asa de tare disperat dupa mama, ca de obicei barbatii sunt mai tari de fire ! Dar el stia de ce plange, ca auzea glasul mamei, care il mustra cu mila : " Puiul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Ce s-a intamplat ? S-a dus repede la doua batrane si le-a adus sa o scalde pe mama. Cand a scaldat-o, a vazut ca este junghiata in inima :

- Mai Ioane, mama ta a fost junghiata !
El, cand a auzit, s-a topit de plans, ca stia cine a junghiat-o. A imbracat-o, dupa trei zile a inmormantat-o; dar el, in loc sa se linisteasca, mai tare plangea si bocea, incat toata lumea zicea : " Iata cat de mult a iubit el pe mama lui !" Dar el stia si auzea glasul mamei mereu, mereu, care il mustra si zicea : " Dragul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Dupa ce si-a pus mama in mormant si-a adus aminte si zicea, plangand, in casa : " Mama scumpa, mama buna, cum te luptai tu cu mine ! Cum te luptai sa ma scoti din ispite, sa ma duci la manastire, si acum am ramas singur ".

Ce-a pus Dumnezeu in mintea lui ? Sa se duca singur la un duhovnic de manastire si sa se spovedeasca : " Ma duc, ca mama saraca voia sa ma scoata din ispite si eu nu cunosteam atunci ! Ma duc eu !"
A incuiat usile si s-a dus la un mare duhovnic al unei manastiri si a cazut cu fata la pamant :

- Parinte, eu sunt cel mai rau om din lume, cel mai mare criminal ! Batranul l-a linistit, i-a citit molitfa de spovedanie, l-a spovedit, si el i-a spus duhovnicului cum a omorat pe mama lui buna. Iar duhovnicul, om intelept, i-a zis :

- Fiule, nu te deznadajdui de mantuirea ta ! Dar sa stii ca cine omoara pe mama sau pe tata, treizeci de ani nu poate lua Sfintele Taine !

- Parinte, a zis el, dar altceva se intampla. Aud glasul mamei de cateva ori pe ceas, care zice : " Pulul mamei, de ce m-ai omorat ?"

Si a zis duhovnicul :

- Tot bine vrea sa-ti faca, ca sa-ti aduci aminte de crima pe care ai facut-o si sa te pocaiesti, ca macar, daca nu te-a avut in lumea asta, sa fii cu dansa dincolo !

- Cum sa ma pocaiesc, parinte ?

- Iata cum, fiule. Daca vrei sa te faci calugar, canonul se scade la jumatate, adica la 15 ani !

- Ma duc ! Nu-mi mai trebuie casatorie, numai sa ma ierte Dumnezeu !

- Du-te, fiule, plange-ti pacatul si te va ierta Dumnezeu !

- Ma duc, parinte !

A vandut toate, si-a luat doua randuri de haine, a dat casa de pomana la o vaduva si s-a dus la o manastire de pe malul Iordanului. Aici a batut in poarta.

- Ce doresti, frate ?

- Am venit sa-mi plang pacatele ! Oare ma primeste parintele staret aici ?

- Primim, doar manastirea este spital duhovnicesc pentru orice pacatos !Manastirea ii vindeca pe toti !

L-a primit, si ca nou incepator l-a pus la incercare la cele mai grele ascultari. La bucatarie, la trapeza, la gradina, la ingrijirea bolnavilor, la slujba dobitoacelor. El facea cu atata dragoste, si numai plangand, aducandu-si aminte de pacatele lui si cum si-a omorat mama.

Dar, pe masura ce se pocaia el in manastire si facea ascultare, glasul mamei venea mai rar. La cateva zile il mai auzea. Mai tarziu, la cateva luni, duhovnicul i-a spus :

- Cu cat glasul mamei vine mai rar, cu atat Dumnezeu se apropie de tine, ca mama vrea sa te aduca la cer, ca-i pare rau ca te-a pierdut in lumea asta ! Ea tot mama a ramas!

- Parinte, a intrebat el, ce canon mai aspru sa fac eu ca Dumnezeu sa ma ierte mai repede ?

- Fiule, sa mananci doar o data in fiecare zi mancare fara untdelemn trei ani de zile, sa faci cate cinci sute de metanii pe zi si sa zici psalmul 50 de cate ori vei putea mai mult pe zi.

- Fac, parinte !

Pe langa ascultarea grea, numai sambata si Duminica venea de doua ori la masa, in celelalte ziie manca o data in zi, mancare fara untdelemn, vin nu gusta deloc si a facut trei ani acest canon.

Calugarii se minunau de dansul, cu cata dragoste face ascultare si canon, ca ei nu stiau taina lui : " Mai, acela are dar de la Dumnezeu, ca zilnic plange !"

La trei ani de zile, inainte de Florii, a venit el la duhovnic sa se marturiseasca. Iar duhovnicul i-a spus :

- Frate Ioane, cum mai stai ? Mama te mai cerceteaza ?

- Parinte, mai rar. Parca as dori s-o aud mai des, dar mai rar se aude ! El a slabit de atata post. Trei ani de zile mancare fara untdelemn, cinci sute de metanii pe zi si ascultarea grea in manastire, si atunci a zis duhovnicul :

- Frate Ioane, iata vine saptamana Sfintelor Patimi. De la Florii pana in ziua de Pasti sa nu gusti nimic, nici apa, nici mancare, iar in sambata Pastilor sa vii la mine.

Si a venit in sambata Pastilor foarte slabit, dar vesel oarecum, ca Duhul Sfant, dupa masura pocaintei, il bucura.

- Iata, frate Ioane, noi mergem la slujba invierii la noapte, tu insa sa nu vii la biserica.

- Dar ce sa fac, parinte ?

- Du-le in chiliuta ta, pregateste-ti candela, pune-i untdelemn, pune fitil si n-o aprinde. Roaga-te la Dumnezeu si pomeneste si pe mama ta, ca ea este martira si are mare trecere la Dumnezeu sa te ajute cu rugaciunea. Si daca va fi un semn si ti se va aprinde candela singura, sa stii ca te-a iertat Dumnezeu si mama ta de tot pacatul.

El s-a dus in chilie - nu mancase de la Florii nimic -, s-a pus cu fata la pamant si a inceput sa se roage : " Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatosul, pentru rugaciunile Preasfintei Maicii Tale si ale mamei mele !"
Si asa s-a rugat patru ceasuri, cu multe lacrimi si, vazand ca nu-i nici un semn si trebuia sa iasa cu Invierea, s-a aruncat in chipul crucii si striga cat putea la Mantuitorul, la Maica Domnului si la mama lui sa-l ierte si sa-i dea un semn de mangaiere ca l-a iertat.

Cand se trageau clopotele pentru inviere si toti calugarii ieseau afara, deodata, o lumina dulce a umplut chilia lui si s-a aprins candela singura, iar de la sfintele icoane s-a auzit un glas : " Puiul mamei, te-am iertat !"

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

Oricine ne-ar gresi, sa-l iertam; si cum este o mama buna care iarta pe toti, asa sa iertam si noi. Daca ar fi asa, pe fata pamantului, sa se iubeasca toti unii cu altii cum iubeste mama pe copii, pamantul s-ar face cer, s-ar face rai, n-ar mai fi judecati, n-ar mai fi morti, n-ar mai fi razboaie, n-ar mai fi tulburari, ci ar fi mila si indurare si bucurie in toata lumea.

Dumnezeu, Cel in Treime inchinat, Tatal, Fiul si Duhul Sfant, pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria si cu ale tuturor sfintilor, sa ne miluiasca, sa ne ajute si noua pacatosilor sa tinem minte aceasta invatatura, ca sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, catre noi sa avem minte de judecator, si catre aproapele, inima de mama. Amin.

[EugeniaG]

Mda .. traditie si silvestru, interesante punctede vedere , sau poate chiar trairi de ale voastre ... celorlati care au postat ganduri atat de frumoase despre dragostea dintre mama, tata si copil/copii va urez sincere felicitari...

Relatia copil parinti este una extrem de crunta acolo unde lucrurile nu stau bine , copilul ramane cu sufletul incarcat si lacrimile intodeauna vor fi in ochii acelui "copil" , pot trece si 10 ani sau 20 , in tara sau departe de parinti , cat timp , ca , copil ai ramas cu aceste lacrimi si durere in suflet pentru ce nu a fost sau pentru cum ar fi fost nu poti decat sa privesti cu optimism la ziua de maine, sa-ti faci inima tare si sa spui, de cele mai multe ori " a fost , Dumnezeu m-a ajutat si iii multumesc si pentru ziua de azi"... iar pe parinti ii ierti ca nu poti altfel , i-ai iertat de cand te-ai nascut de fapt , nasterea ta a fost binecuvantare de la Domnul pentru ei , chiar daca unii din ei nu au realizat acest fapt inca, tu copilul trebuie sa-ti intaresti inima, tu stii ca ii iubesti orice ar fi si te rogi la Domnul pentru intelepciune si buna stare in casa parinteasca...

Domnul sa ne ajute , sa ne intarim inima si cu Domnul in suflet trecem peste toate incercarile.

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Dar cand nou nascutul este o dezamagire si niciodata iertat pentru ca s-a nascut fata?[/COLOR]

Crezi ca esti singura?Se spune ca interaga viata a copilului care la nastere este o dezamagire pentru parinti datorita sexului va fi un sir lung de nereusite si dureri.Si este adevarat!
Atat mi-am iubit parintii dar am primit dragostea lor tarziu......atunci cand nu mai aveau de ce se agata caci au ramas doar cu mine .
Este atat de dureros acest subiect incat nici nu stiu daca vreau sa-l discut desi sunt atatea de spus.
Relatia parinti_ copii si copii_ parinti este o traire personala si nu exista regului dsi, Dumnezeu a dat clar porunca "Sa iubesti pe tatal tau si pe mama ta daca vrei sa-ti fie tie bine si sa traesti ani multi"
Soarele este minunat te incalzeste si te lumineaza dar,nu poti sta mereu cu ochii in soare.

[eu-cristina83]

Este foarte greu pt. copil atunci cind parintii la nastere l-au iubit,l-au ingrijit cu mult drag, i-au aratat dragostea si in cele din urma ei s-au schimbat. Cu toate astea, copilul i-a iertat, i-a ajutat si inca ii mai iubeste tocmai pt.acei frumosi ani ai fragedei lui copilarii. Pe mine tata niciodata nu m-a tinut de mana pe strada cind eram mica, nu m-a pupat,(nici macar de ziua mea) si nici nu a aratat ca se bucura atunci cind luam nu mai stiu al citelea premiu. Cu toate astea simt ca ma iubeste prin tot ce face pt. mine, dar stiu ca imi doresc ca ai mei copii sa nu tinjeasca dupa o simpla imbratisare.

[sia]

Mi-ati frant inima ! Sper sa reusiti sa treceti peste tot ce v-a mahnit si marcat negativ,daca nu ati reusit pana acum,.va doresc din tot sufletul sa se intample cat mai curand...poate chiar in seara aceasta.Va inteleg ,stiu cum e..nici eu nu am o relatie asa cum mi-o doresc cu ..mama.M-am zbatut sa inteleg unde am gresit -unde am gresit eu ! De ce simteam diferenta pe care o facea mama, intre mine si fratele meu ,.de ce mai tot timpul avem pareri diferite si discutiile sunt in general la modul general? de ce ?de ce cand (rareori)ma,,plangeam" tatalui meu imi spunea mereu aceleasi cuvinte : e mama ta -asta insemnand sa n-o judec, sa nu comentez..chiar daca ea nu avea dreptate.Tata, o lumina in viata mea, ne-a iubit fara conditii si o iubea si o respecta in mod deosebit pe mama lui ...tata nu mai e cu noi de un an si o luna si acum ,cand am neintelegeri cu mama mi-amintesc de vorbele lui...si tac..si totusi asta nu atenueaza inca urma durerii si nici nu da raspunsuri la ..de ce ? .stiti cum e ..s-a inchis rana dar nu s-a vindecat. Dar daca eu nu am reusit , voua va doresc sa treceti peste tot si sa va fie bine.

Maica vezi-mi durerea

Copilul la durere
Sarman si necajit
Din inima de mama
Se simte ocrotit

Caci mama ii nadejdea
Izvor de mangaieri
Cand ei ii spui durerea
Recapeti noi puteri.

Cu lacrimi de durere
Te chem neincetat
Sa nu ma lasi Maicuta
Sa nu ma lasi in iad.(folclor)

In microcosmosul copilariei mama se comfunda cu Maica Domnului si cred chiar este putin, asadar cum putem sa spunem ca iubim pe Dumnezeu si nu ne iubim tatal sau ca iubim pe Maica Domnului si nu ne iubim mama si totusi...la fel cum Dumnezeu ne iubeste infinit mai mult decat il putem iubi noi tot la fel si noi copii ne iubim parintii mai putin decat ne iubesc ei pe noi in schimb...ne iubim copii mai mult...si tot asa la infinit si echilibrul se pastreaza iar iubirea nu se pierde.

[Thheo]

In mama am cea mai mare incredere ...stiu ca atunci cand sufar ...la ea gasesc alinare ...mama ptr mine este cel mai sfant om....o respect ...o iubesc ...nu stiu ce m-as face fara ea....acum sunt si eu mama ...chiar daca mi-am dorit mult o fetita.....ma gandesc acum poate ca asa a vrut Dumnezeu sa fiu mama de baieti....nu regret si nu ma mai gandesc de mult de ce nu am o fetita ...asta e ...poate ca imi sta mai bine in rolul de mama de baieti....
Repet ptr mine mama e o fiinta f importanta....o iubesc asa cum e....blanda, buna...
PTR tata ....doar respect....atat....

[MarinaAlca]

Dedicatie ptr toate mamele de baieti

"Feciorul meu îmi scrie foarte rar.
Ce-i drept, mi-a scris de Pasti o scrisorica:
La mine se gîndeste iar si iar
Si draga-i sunt ca totdeauna, cica.

De cînd nu ne-am vazut e aproape-un an.
Ma duc la gara, vremea sa-mi mai treaca
Privind la trenuri, plina de alean
Cînd spre Berlin - acolo-i dînsul - pleaca.

Si mi-am luat bilet cîndva si eu
De cît pe-aci s-ajung la el, spre seara.
Dar m-am întors pe urma la ghiseu
Iar ei biletul mi-l rascumparara.

De-un an, feciorul meu e logodit.
Vrea sa-mi trimita si-o fotografie
O perna, dar de nunta-am pregatit
Ma vor chema cumva la cununie?

L-o fi iubind ea cu adevarat?
Si perna o sa-i placa ei anume?
Ce singura ma simt cîte o dat'
Or exista si fii duiosi pe lume?

Frumos era cînd locuia la mine!
Acum dînsul o sa se însoare ...
Zac treaza noaptea si ascult cum vine
cîte un tren ... El, mai tuseste oare?

Pastrez într-un dulap niste ghetute
El a crescut ... Stau singura aici.
Nelinistea nu poate sa ma crute.
Of, dac-ar fi copiii pururi mici"

[icamilin]

Dupa atata jertfa, mama buna, tot mama a ramas ! In loc ca el sa faca treizeci de ani de pocainta sau cincisprezece in manastire, in trei ani de zile mama l-a iertat. L-a adeverit prin aprinderea candelei. Dupa ce a omorat-o, dupa ce a suferit martiriul din mana lui, ea tot cu inima de mama a ramas.

Draga Marina! ce subiect frumos ai atins, desi citesc cu durere ca pentru unele persoane " mama ", cea care ne-a dat nastere si ne-a pazit toate clipele cand eram bolnaviori, nu reprezinta ceea ce, ar trebui sa reprezinte cu adevarat acest simplu cuvant " MAMA " pentru toti copii din lume.

Am plans cum n-am mai plans demult dupa ce am citit articolul pe care i l-ai dedicat lui Silvester. Si poate n-as fi plans asa de tare, daca nu mi-as fi amintit de mama mea draga, care ne-a parasit in joia mare a Pastilor, acum 10 ani si daca, din intamplare maine 22 ianuarie ar fi implinit 87 de ani, daca mai traia. Sufar enorm de mult faptul ca nu o mai vedem printre noi, a fost o mama desavarsita, calda la suflet, impaciuitoare, buna si rabdatoare cu cei 6 copii cu care a binecuvantat-o Dumnezeu.
Nu stiu daca in timpul cat a trait am facut doar ce se cuvenea ca si copil, dar stiu ca am iubit-o si o iubesc si acum din tot sufletul.

Imi pare rau cand aud ca sunt persoane care nu-si pot aminti cu drag de mama lor, mi se pare ciudat, nu vreau sa judec, este clar ca persoanele in cauza, au suferit si sufera, dar e pacat, mare pacat.
Cand cineva isi doreste copii, trebuie sa-si asume si raspunderea de a-i creste cu multa dragoste si afectiune, copii sunt un dar de la Dumnezeu, trebuie sa avem grija de ei, sa ne ocupam de ei pana sant mari chiar si dupa aceea, cand sant la casele lor indiferent daca copii realizeaza acest lucru si daca vor avea grija de noi, cand om fi batrani si neputinciosi.

Dragele mele:Silvester, Traditie, Eu-cristina83 si Dorinastoica14, va doresc
ca bunul Dumnezeu sa va mangaie si sa va linisteasca in suflet iar Maica Domnului sa va tina in brate asa cum poate mamele voastre nu au facut-o atunci cand trebuia. Doamne ajuta! icamilin