Reforma ortodoxa

[Moroco]

Da, ar putea Sfântul Sinod al BOR să impună de la patriarh și până la ultimul slujitor din cler SĂRĂCIA, FECIORIA și ASCULTAREA de Cuvântul lui Dumnezeu.

Ar putea impune reforma ortodoxă pentru călugărirea vieții creștinului și a bisericii.

Adio toată vestimentația aurită, toate gresiile, turnulețele, mașinile de lux, toate cărțile cu coperți de lux, toată podoaba aurită căci podoaba bisericii ortodoxe este cuviința, bunul simț, smerenia, modestia.

Deci o reformă ar fi să te vadă omul că preotul are o micșorare de sine în toate mai ales în bogățiile și luxurile lumești.

Atunci oamenii ar crede pe mai marii lor din BOR nu pentru mărimea burții și pentru aurul și împodobirea veșmintelor ci pentru bunătatea harului răbdării în DREAPTA CREDINȚĂ.

Eu nu doresc reformă ci doar îndreptarea a ceea ce s-a stricat, adică revenirea la cinstirea sărbătorilor și a sfinților la timpul la care sunt ei sărbătoriți în Cer, deci să dăm timpul înapoi cu 13 zile căci biserica s-a luat după lupii eretici îmbrăcați în haine de oi când au acceptat să strice rânduielile întemeiate de sfinții părinți cu viață ținută în dreapta credință milenară apostolică.

Deci în loc de reformă ortodoxă ar fi bine revenire pe temelia pusă de sfinți și ieșirea din greșala întreținută la nesfârșit. Rușii cum pot ține ei sărbătorile la timpul lor și noi nu mai vrem? Ai noștrii și ereticii au scos ideea că e vorba de stil și i-au numit stiliști pe cei ce sărbătoreau și țineau toate la timpul lor.

Păi atunci întrebare: E biserica ortodoxă RUSĂ o biserică plină cu sectanți stiliști?

Dacă ei nu sunt stiliști căci nu sunt atunci noi ce suntem dacă nu serbăm deodată cu ei toți sfinții ortodocși? Ce să înțeleagă oamenii și lumea când ne vede dezbinați de catolicism și se gândesc la erezia catolică dar ne văd și că ținem defazat față de ortodocșii ruși. Ce poți pricepe dacă ești un om simplu? Se întreabă și omul simplu, atunci totuși, când și cât e bine să ți posturile și sărbătorile? Deci iată că nu mai poate nimeni înțelege nimic din ortodoxie văzându-ne defazați unii de alții și ținând defazat toate afară de Paște lucru care e de neînțeles deci ne vor osândi sau pe noi sau pe rușii ortodocși. Dar rușii nu a schimbat și nu au ieșit de pe temelia milenară a ortodoxiei apostolice deci noi trebuie să ne revenim în fire și să ieșim din greșală căci noi ne-am luat după lupii eretici occidentali și am schimbat și am defazat cu 13 zile și nu ei.

Deci nu reformă ci îndreptarea ortodoxiei adică revenirea la Calea lui Hristos căci aceea se numește Calea ORTODOXĂ căci în Cer se ține așa cum au pus temelie sfinții părinți următori ai Cuvântului lui Dumnezeu.

Păcat că nu se vrea revenirea în Adevăr ci în loc de mărturisirea sfințerniei sfinților părinți, ortodocșii de azi se mărturisesc pe ei înșiși... în sensul că au păreri personale și fac ascultare de ei înșiși dacă tot sunt ei unicii ortodocși sau închizând ochii la minciuni răspândesc minciunile și interesele stăpânilor de luxuri și de bani și de auret sperând să ciupească și ei câte ceva și să fie trecuți cu vederea dacă latră pe placul lor, pe placul minciunii măririi de sine, pentru pofta și plăcerea iubirii de sine... care neagă în mod firesc Iubirea Divină.

Deci nu pentru mine doresc eu ieșirea din greșala prin care s-au defazat sărbătorile cu 13 zile ci pentru ortodoxia veritabilă!

[Iorest]

Interesant că fiecare înțelege cuvântul reformă în felul lui și are așteptări diferite cu privire la ce ar trebui să se întâmple.

Și Patriarhul Daniel era și este considerat un ”reformist”, deși B.O.R. a avut cea mai abruptă cădere în încrederea populației din 90 încoace în mandatul său, posibil și altcineva dacă era patriarh, să zicem Teofan Savu să fi mers în aceeași direcție, deci nu e o chestie legată doar de patriarhul Daniel, ci de ideea de ”patriarh reformist”, ”oameni noi”, ”un altfel de administrație(bisericească)”, ”tineretul=viitorul”, ”vrem schimbareaaa”.

A se vedea ce scria Florian Bichir la alegerea patriarhului prin 2007:
„Votul Colegiului Electoral Bisericesc înseamnă un vot dat reformei, un vot dat viitorului Bisericii. Este însă un vot dat tinereții, un pariu pe termen lung. Este un vot dat cu certitudine în favoarea schimbării, pentru că Biserica Ortodoxă Română, în multe privințe, este rămasă la nivelul anilor ‘80. Iar explozia de lăcașuri de cult de după 1990 nu este suficientă.
Nu poti vorbi de integrare europeană, de deschidere și să continui să ai în cler preoți care cred că internetul este unealta diavolului,”
https://evz.ro/patriarhul-si-pariul-cu-istoria.html

Știre protv din 2016:
”Pentru prima data dupa Revolutie, increderea romanilor in Biserica a scazut sub 60 de procente. Cel putin, asta arata, cel mai recent sondaj realizat de IRES.

In 2003 de exemplu cota era la 90%, mai mult decat pentru orice alta institutie. Dupa o usoara scadere, in 2011 a avut o revenire la 84 de procente. Apoi increderea s-a scufundat, la propriu. A ajuns aici, astazi, la 58 la suta. Este cel mai jos punct atins de Biserica de cand se fac astfel de masuratori in Romania.”
https://stirileprotv.ro/stiri/social...deranjati.html

Să avem grijă ce ne dorim, să nu ne trezim cu o reformă care distruge și licărul de credință rămas în oameni, care abia mai pâlpâie, la alegerea următorului patriarh.

[Moroco]

Cea mai simplă reformă: cei ce nu ascultă, cei ce sunt neascultători sau au lepădat ascultarea lor să revină întru ascultare și supunere, să fie ascultători, să asculte, să urmeze Domnului și să facă ceea ce li se cere de către Dumnezeu lepădând ascultarea de oricine altcineva.

Ascultarea de Dumnezeu... asta ar fi o reformă veșnic posibilă precum și eliminarea defazajului de 13 zile față de celelalte ortodoxii în ținerea posturilor și a sărbătorilor ca să putem afirma că Biserica ortodoxă luptătoare de pe pământ ține așa ca Biserica Biruitoare din Cer.

Deci neascultarea e problema... trebuie să asculți dacă vrei să fii un fiu ascultător aflat în ascultarea ta de fiecare zi.

Dacă fiecare credincios ar asculta și s-ar afla în ascultarea la care a fost pus de Dumnezeu atunci s-ar putea deosebi mai bine cei ce ascultă de cei ce nu ascultă dar te bâzâie toată ziua ca muștele negre.

Nu uitați că nu e bine să asculți de nimeni altcineva: lume păcătoasă, oameni neascultători, fete-femei ispititoare, duhuri-zei-zmei-draci-satane, animale, fiare, târâtoare, insecte, plante, bolovani, statui, idol-euri, de nimeni absolut decât de Cuvântul lui Dumnezeu dăruit prin apostoli, prin sfinți, prin prooroci, prin trimiși, prin preoți și prin biserica Domnului încercând mereu ca ascultarea voastră să se asemene cu ascultarea lor.

[Iorest]

Din păcate reformă în ziua de azi nu înseamnă întoarcerea la izvoare, ci eventual slujirea Paștilor după calculul romano-catolic.
Să nu ajungem să ținem și Paștile cu romano-catolicii, ignorând modalitatea de calcul a Pascaliei din predania ortodoxă, că se pun astfel de presiuni din partea Uniunii Europene.

Motivele sunt ca la schimbarea calendarului, economice, transportatorii - șoferii de tir, să nu mai primească liber când în Occident e zi de lucru, bandantele să nu trebuiască să-și părăsească persoanele în grijă, sezonul estival să fie unic în toată Europa pentru profit mai mare din turism.
Dacă unii au concediu când alții lucrează profitul e mai mic, ar mai fi și vacanțele școlare tot în categorie.

Orice întoarcere la vechiul calendar ar fi taxată ca apropiere de tabăra pro-rusă, de către partida reformistă și occidentalistă din B.O.R., s-ar mai produce o fragmentare, cei care acuză Biserica de evul mediu, cei care și-au făcut idolatrie dintr-un partid progresist, pt care întrunirile la proteste sunt acte ritualice și băgatul în urnă e unicul motiv care le animă viața, care urlă că ”de azi nu mai calcă într-o Biserică ortodoxă”, după evenimente de tipul Colectiv s-ar îndepărta.

Nu m-ar mira ca și în Sinod să fie opoziție cu privire la calendar din partea reformiștilor cu studii doctorale în Occident care sunt tributari reformei protestante și romano-catolicismului, să nu avem o schismă ca în Ucraina că s-ar găsi destui ”europopi” - ”euro-monahi”.
Unii au devenit din iero-monahi(iereas-preot în gr.) euro-monahi.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Iorest

Interesant că fiecare întelege cuvântul reformă în felul lui si are asteptări diferite cu privire la ce ar trebui să se întâmple.

Si Patriarhul Daniel era si este considerat un 'reformist', desi B.O.R. a avut cea mai abruptă cădere în încrederea populatiei din 90 încoace în mandatul său.

Corect, atunci cand vorbesti despre reforma, fiecare are definitia lui, asteptările lui, intelegerea lui.
Dar hai sa definim reforma ca "intoarcerea la izvoare" sau orice altceva cu care ai fi de acord, sa o privim, in mod ipotetic, doar ca o actiune benefica.

Chiar si in acest caz ar fi rau, ar fi o mare prostie sa verifici succesul ei prin increderea sau neincrederea populatiei.

Procentul de ortodocsi practicanti nu este unul urias in Romania.
Se situeaza, in estimari optimiste, undeva la 20%.

Atunci cand pornesti un proces de reforma in Biserica, cand încerci să aduci o schimbare dupa voia lui Dumnezeu, orice ar insemna aceasta, nu te poti astepta sa fii inteles nici macar de crestinii practicanti, d'apai de crestinii nominali carora numai de propasirea Bisericii nu le pasa.

O reforma care sa provoace efecte duhovnicesti in Biserica nu poate fi populara.

[Iorest]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Corect, atunci cand vorbesti despre reforma, fiecare are definitia lui, asteptările lui, intelegerea lui.
Dar hai sa definim reforma ca "intoarcerea la izvoare" sau orice altceva cu care ai fi de acord, sa o privim, in mod ipotetic, doar ca o actiune benefica.

Mi-e teamă de reforma care pustiește, sau golește de conținut, mai bine decât să încurc schimbând ceva, poate e bine să preiau din mers și să evaluez ce s-ar putea face cu pierderi minime.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Chiar si in acest caz ar fi rau, ar fi o mare prostie sa verifici succesul ei prin increderea sau neincrederea populatiei.

Încrederea populației cred că e unul din indicele favorabilității față de a participa la viața Liturgică a Bisericii, altfel ar fi contradictoriu ca un om care nu are încredere în Biserică să intre totuși în ea în mod frecvent.
Dacă s-ar duce de curiozitate, n-ar merge frecvent, ci de câteva ori până și-ar satisface curiozitatea și atât.

Nu pot uita mema cu ”de azi nu mai calc într-o Biserică ortodoxă”, un clișeu peste timp față de orice s-ar întâmpla cazul Colectiv, îndemnul unor nefericiți pt a vota cu Ponta, episcopul Corneliu, construcția Catedralei Mânturii pe la începuturile ei când era doar temelia, e adevărat că aceia e posibil să nu fi intrat niciodată în Biserică sau doar la nunți și botezuri și cam atât și induc în eroare că ar fi creștini practicanți.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Procentul de ortodocsi practicanti nu este unul urias in Romania.
Se situeaza, in estimari optimiste, undeva la 20%.

Depinde ce indici avem, în lipsă de cercetări sociologice serioase iau și referendumul pentru familie drept un indice.

La referendumul pt familie au votat DA circa 3.531.732, vreo 531.732 sunt de la alte culte + atei patrioți pro familie, deci ortodocșii practicanți ar fi la să zicem rotund 3 milioane + o parte din familiile lor fără drept de vot.

Nu e puțin deloc având în vedere că România e decimată demografic, împrăștiată în cele patru zări peste hotare, surprinzător mediul urban a avut 1.800.000 de voturi a fost apropiat de mediul rural, seva Bisericii Ortodoxe Române e în marile orașe unde populația e mai întinerită decât în sate.

Vreo 6% au votat nu, dar e posibil să se fi încurcat la întrebare, le-a zis un preot din Ilfov - ”Fraților - nu păcatului”, și oamenii au pus toți pe nu, aceia de fapt au vrut să voteze DA.

A mai fost în județul Olt un referendum în aceași zi să se schimbe numele în Olt-Romanați care a picat, mulți or fi încurcat în Olt buletinele de vot acolo fiind 2 buletine de vot, a fost procent mare de nu în acel județ, oamenii nu au vrut să schimbe denumirea ca să nu-și schimbe buletinele și au pus NU și pe referendumul inițiat de cpf.

Revenind, la oraș omul e mai pretențios față de Biserică, dar și când ajută poate are forță mai mare economică+ demografică, capacitate de comunicare, anvergură intelectuală.

Biserica va trebui să facă un balans între reformiști și tradiționaliști care se găsesc în sânul aceleiași comunități liturgice, este foarte posibil ca o parte din reformiști să devină cu timpul tradiționaliști, odată ce se așează în viața lor personală și cresc în înțelegerea instituțională și dogmatică a cum ar trebui să funcționeze Biserica.

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Atunci cand pornesti un proces de reforma in Biserica, cand încerci să aduci o schimbare dupa voia lui Dumnezeu, orice ar insemna aceasta, nu te poti astepta sa fii inteles nici macar de crestinii practicanti, d'apai de crestinii nominali carora numai de propasirea Bisericii nu le pasa.

O reforma care sa provoace efecte duhovnicesti in Biserica nu poate fi populara.

Da într-adevăr oamenii preferă să schimbe orice exterior, dar sunt comozi când vine vorba să schimbe la interior.

Totuși orice se face trebuie explicat și pregătit din timp fără depășirea unor atribuții ale celui care inițiază, altfel se crează suspiciune, precipitare, panică chiar, în final se ajunge la falii și fragmentări.

Acuma dacă Biserica ar vrea să revină la vechiul calendar, intelectuali de tipul Baconschi, fost ambasador la Vatican ar taxa dur B.O.R. și chiar s-ar face o falie în sens invers de tipul schismei din Ucraina formată din reformiști, foști preoți răspopiți, preoți greco-catolici etc, trebuie mutat atent.

[Moroco]

În prealabil postat de Iorest

Revenind, la oraș omul e mai pretențios față de Biserică...
Biserica va trebui să facă un balans între reformiști și tradiționaliști...

Da într-adevăr oamenii preferă să schimbe orice exterior, dar sunt comozi când vine vorba să schimbe la interior.

Totuși orice se face trebuie explicat și pregătit din timp fără depășirea unor atribuții ale celui care inițiază, altfel se crează suspiciune, precipitare, panică chiar, în final se ajunge la falii și fragmentări.

Acuma dacă Biserica ar vrea să revină la vechiul calendar, intelectuali de tipul Baconschi, fost ambasador la Vatican ar taxa dur B.O.R. și chiar s-ar face o falie în sens invers de tipul schismei din Ucraina formată din reformiști, foști preoți răspopiți, preoți greco-catolici etc, trebuie mutat atent.

Pretențiile omului sunt niște nemulțumiri și revolte viclene deoarece pretenția se cuvine Domnului căci el poate avea pretenție la adresa credinciosului sau a omului și nu invers, nu omul la adresa drepților sau sfinților. Nu există dezbinare sau contradicție între reformiști și tradiționaliștii vritabili deoarece ambele tabere se întâlnesc în ținerea poruncilor divine așa cum le-au împlinit sfinții căci reformiștii doresc o reformă spre îndreptarea lucrurilor prin care s-a alunecat și derapat de la dreapta credință. Problema e cu falșii tradiționaliști, câtă frunză și iarbă, care vor mereu să schimbe formele și fețele exterioare păstrând în interior minciuna omului mândru: neascultarea de Dumnezeu la loc de cinste și vrednicie.

Cel ce inițiază schimbarea nu poate fi un om ci Sfântul Sinod și trebuie să fie ei întru ascultare de Domnul sau de trimisul Domnului care scrie și trimite Cuvântul Lui Dumnezeu pentru aceia cărora le este adresată îndreptarea, exact așa cum sf. Ap. Pavel a scris multe scrisori către diferite comunități spre pocăință și îndreptare adică pentru reforma acelei biserici creștine primare.

Orice schimbare dreaptă odată decisă trebuie pusă în aplicare cu credință imediat căci altfel pregătirile îndelungi duc la exacerbarea îndoielilor și dezbinărilor. Nu poți aștepta ca să înțeleagă toți credincioșii căci ei trebuie să asculte și să urmeze dreptatea și nu să le fie schimbările sau neschimbările pe placul poftelor.

Revenirea la vechiul calendar trebuie făcută pentru că asta cere Domnul Dumnezeu, pentru că așa e drept, pentru că așa suntem o biserică ortodoxă unită și pentru că doar așa sărbătorile tuturor sfinților și posturile se țin la vremea lor, precum în Cer așa și pe pământ așa cum au fost ele puse în viața credincioșilor pe temelia Biserici zidită întru Adevăr de apostoli și de sfinții canonizatori spre slava Lui Dumnezeu.

Dacă nu se face îndreptare sau reformă sau dreptate de frica gurii lumii, de frica papilor sau ziariștilor și intelectualilor lumii, atunci biserca devine o biserică a lumii care a lepădat frica de Dumnezeu pentru frica și închinarea la părerile, la ideile și grijile lumii... păcătoase, ”normale”.

Nu putem să ne facem că nu vedem că sâmbăta asta va fi Sfântă Mărie Mare în BOR iar la rușii ortodocși sâmbătă va fi abea a treia zi de post iar sărbătoarea în 28 august.

Însă viclenia vine de la lupii eretici occidentali și de la mai marii noștrii în frunte cu guvernul ICBrătianu din 1919 care fiind masoni n-au avut milă de Dumnezeu și au acceptat și au decis schimbarea. Înainte cu câțiva ani papistașii au trimis austro-ungarii să atace România Ortodoxă care a fost părăsită de rușii ortodocși la momentul culminant rămânând să lupte singuri împotriva ereticilor invadatori. Au rezistat și au învins cu vechiul calendar ortodox și asta i-a ajutat să învingă.

Deci calendarul ne-a ajutat să câștigăm marele război și câștigând primul război mondial ni s-a zidit în biserica ortodoxă adevărul că nu a fost greșit să ținem calendarul nedefazat cu 13 zile. Imediat după victorie ne-au băgat mortul în casă, calendarul pe noul stil ca să asociem victoria cu noul calendar și iată apoi am intrat în al doilea război alături de eretici și asta ne-a costat, am pierdut totul până am întors armele și deși am învins am ajuns să fim 42 de ani sclavii comuniștilor atei care ne-au confiscat victoria asta împotriva nazismului și fascismului alături de ruși socotindu-ne învinși și după bolșevizarea țării ne-am întărit noul calendar în suflet împreună cu victoriile din război dar asta este întărirea minciunii.

Din pricina acestei greșeli orice om simplu dorind să devină ortodox clatină din cap când se uită la ortodoxia rusă și română căci e unită de Paști și e dezbinată în toate posturile și sărbătorile celelalte ale sfinților, deci ortodoxia de azi e și unită și dezbinată, adică e și bună și rea, iar ciudățenia asta sigur nu e de la Dumnezeu deci mulți vor clătina din cap pe drept gândindu-se la noi atunci când vor vrea să urmeze Căii Domnului, Căii lui Iisus Hristos care este Biserica Ortodoxă, singura cale care duce la împăcarea cu Dumnezeu.

[Iorest]

În prealabil postat de Moroco

Pretențiile omului sunt niște nemulțumiri și revolte viclene deoarece pretenția se cuvine Domnului căci el poate avea pretenție la adresa credinciosului sau a omului și nu invers, nu omul la adresa drepților sau sfinților.

Eu m-am referit la pretenții firești, nu la lucruri exagerate, pretenții firești - teologul/preotul să-și fi dat toată străduința lui în seminar și facultatea de teologie să asimileze din dragoste (nu din trufie sau pt funcții) învățătura creștinească, scrierile sfinte, dogmatica, greaca veche, Liturgica, dreptul canonic, omiletica, hagiografia, arheologia și geografia Biblică, istoria bisericească.

Iar când vine în parohie să discute și cu dulgherul și cu profesorul universitar și cu femeia casnică pe vorba fiecăruia și după nivelul lui de cunoaștere.

Nu să ajungă toți oamenii nepregătiți preoți și să nu fie în stare să apere credința din nepricepere sau să vatăme încrederea în Biserică prin viața lor morală nepusă la punct.

Altă pretenție legitimă la oraș, să țină preotul mai mult parohia deschisă nu să o zbughească cât mai repede acasă și să fie lacăt pe biserică cum e în unele sate, să facă slujbă că poate omul vine de la servici și vrea și un maslu, vrea să se spovedească, vrea un acatist, o vecernie la care să-și liniștească sufletul după o zi grea.

Poate-i vine unul care are gânduri puternice de deznădejde și sinucidere și preotul fiind acolo îl liniștește, îl întărește în cuvânt, poate câștiga raiul un preot doar fiindcă e atent la nevoile oamenilor și e la locul potrivit.
Când spovedește să închidă telefonul, nu să-i sune și să răspundă ca și cum nu ar fi atent la penitența credinciosului.

Altă pretenție, preotul să vină la om acasă să-i mai deschidă ușa, nu doar de bobotează ci și în timpul anului și să vadă dacă are probleme cu un copil mic, să-i citească o rugăciune de liniștire din proprie inițiativă, fără să ceară nimic, fără să aibă pretenția să fie pus la masă, doar din dragoste față de om, să meargă la un bătrân să-l spovedească pentru că ține la bătrâni ca la părinții lui în etate.

Altă pretenție legitimă, să fie transparență în cheltuirea banului, banul să se întoarcă spre săraci, dar și spre tinerii parohiei și spre oamenii care frecventează, să meargă toți împreună într-un pelerinaj prin țară, la un preț accesibil subvenționat din donații, să se închege parohia, parohia să fie un corpus viu care respiră în care oamenii chiar simt lipsa celor care nu sunt la Liturghie.

Dacă e cineva bolnav, preotul să anunțe fratele cutare e la spital să ne rugăm pt el și să-l vizităm.

Din încasări să tocmească un grup psaltic care să cânte după rigoarea psaltică, nu să facă economie pt a păstra mai mulți bani și să lase răspunsurile pe seama a tot felul de voci tremurate care iau tonul aiurea și sunt stridente.

Altă pretenție legitimă, preotul să studieze înainte de a predica, să se pregătească cu post și rugăciune, să nu fie predici monotone - făcute să fie la număr, copiate de pe internet sau din alți ani, să se roage înainte de a predica să spună lucruri care ating inimi și schimbă vieți.

Să nu fie nici prea lungi, nici prea scurte, ci potrivite cu capacitatea de concentrare a omului și cu cât poate asimila.

Altă pretenție legitimă, preotul să fie și tată și frate și ghid și dascăl și omul care e primul în Biserică și pleacă ultimul pt că se asigură de buna rânduială a lucrurilor, fiecare slujbă să fie pt el ca o urcare pe Tabor, nu să fie un tip care vine să facă o slujbă mecanic, să-și ia banii și gata.

Și câte ar mai fi, dacă le enumăr nu-mi ajunge spațiul.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Iorest

Nu pot uita mema cu ”de azi nu mai calc într-o Biserică ortodoxă”, un clișeu peste timp față de orice s-ar întâmpla cazul Colectiv, îndemnul unor nefericiți pt a vota cu Ponta, episcopul Corneliu, construcția Catedralei Mânturii pe la începuturile ei când era doar temelia, e adevărat că aceia e posibil să nu fi intrat niciodată în Biserică sau doar la nunți și botezuri și cam atât și induc în eroare că ar fi creștini practicanți.

1. Colectiv
Eu cred ca respectivii sint niste santajisti ordinari care n-au calcat in viata lor in BO si s-au trezit ca nu mai calca "de azi".
Dupa mine,ceea ce s-a intamplat la Colectiv nu a fost decat un atac prostesc asupra Bisericii Ortodoxe, niste reactii ale unor oameni fara niciun Dumnezeu carora li se trage un semnal de alarma ca au luat-o intr-o directie gresita.

DA, ceea ce se intampla in sala aia era rau.
Ce mai tot atata polologhie?
Pur si simplu eu nu cred ca a te costuma ca toti dracii si a invoca pe satana in muzica ta rock, este... arta.

Iar cand li s-a spus treaba asta au sarit ca arsi ca ei nu mai intra "de azi" in Biserica. Si au pornit o campanie si CTP si toti ceilalti descreierati...

Faptul ca aceste personaje toxice ataca Biserica inseamna ca... aripa reformista din BO nu fac bine?
Repet: succesul unei reforme benefice NU poate fi masurat prin reactia maselor largi. Asta e opinia mea.

2. Indemnurile electorale
Impresia mea este ca s-a batut toba. Nu cred ca a fost o atitudine generalizata a clerului. Pur si simplu au fost cazuri izolate in care unii preoti au indemnat enoriasii sa voteze candidatul x. Nu mi se pare ok treaba asta. Insa cand ai peste 10.000 de preoti te poti astepta ca zece dintre ei sa faca prostii politice.

3. Episcopul Corneliu
Asta cred ca e o problema. Nu faptul ca individul a facut ceea ce a facut. Ci lentoarea cu care s-au luat masurile. S-a ajuns prea departe. Si eu, personal, cred ca nu s-au luat masuri pentru ca, din informatiile pe care le am, exista un segment destul de serios afectat de aceasta patima. Si, probabil, cei care trebuiau sa ia masuri sunt, la randul lor, santajabili.
Adica problema e serioasa. Si Corneliu a fost doar o eruptie.

4. Catedrala
Catedrala a fost si este lucrul cel mai frumos care se petrece in politica romaneasca in ultimii 30 de ani. Nu a fost in stare niciun conducator politic sa construiasca o autostrada ca lumea. Mergem pe branci. Nu mai construim nimic. Si acesti impotenti care nu-s in stare de niciun fel de constructie, se trezesc ca vor sa darame singurul edificiu impresionat care se ridica in Romania in acesti ultimi 30 de ani. Merita sa te uiti in gura astora?

În prealabil postat de Iorest

Eu m-am referit la pretenții firești, nu la lucruri exagerate, pretenții firești - teologul/preotul să-și fi dat toată străduința lui în seminar și facultatea de teologie să asimileze din dragoste (nu din trufie sau pt funcții) învățătura creștinească, scrierile sfinte, dogmatica, greaca veche, Liturgica, dreptul canonic, omiletica, hagiografia, arheologia și geografia Biblică, istoria bisericească.

Iar când vine în parohie să discute și cu dulgherul și cu profesorul universitar și cu femeia casnică pe vorba fiecăruia și după nivelul lui de cunoaștere.

Altă pretenție legitimă la oraș...
Altă pretenție, preotul să...
Altă pretenție legitimă...
Altă pretenție legitimă, preotul să...
Altă pretenție legitimă, preotul să...

Și câte ar mai fi, dacă le enumăr nu-mi ajunge spațiul.

Absolut corect.
Eu, cand sustin reforma, la astfel de lucruri ma gandesc.

O intrebare mai personala ar fi: ce fac eu pentru a ajuta comunitatea eclesiala sa mearga in aceasta directie?
Eu nu stiu ce faci tu. Doar subliniez ca singurii care au dreptul moral sa puna punctul pe "i" sunt cei care fac tot ce tine de ei pentru a construi, din interior. Cei care si-au arat, prin vorbe si fapte, disponibilitatea de a pune umarul.

[Moroco]

În prealabil postat de Iorest

Eu m-am referit la pretenții firești,...

Tocmai pretenții din astea ca cele expuse de tine nu e voie să aibă omul la adresa preoților sau la adresa lui Dumnezeu, exact asta ziceam, doar Domnul poate să aibă pretenții la credincios, la preotul tânăr, la ucenic, la omul care vine la biserică.

Altă pretenție legitimă, Altă pretenție legitimă, Altă pretenție legitimă, Altă pretenție legitimă,...
Și câte ar mai fi, dacă le enumăr nu-mi ajunge spațiul.

Nu există pretenție legitimă a omului căci omul nu poate avea pretenții la Dumnezeu, nu poate omul să insiste și să vrea să fie drepții, sfinții, preoții, trimișii așa cum vrea omul, căci ei sunt pe placul lui Dumnezeu și nu pe placul omului. Doar Domnul poate avea pretenții legitime prin care schimbă purtările, comportamentele, prin care modelează și transformă materialul brut în om credincios, fiara turbată din interiorul inimii în blândețe și bunătate, doar El înnoiește biserica și poartă răspunderea ei și ceea ce rezultă e sigur și pe placul oamenilor.

Cine a mai văzut să-și facă oamenii griji și să aibă pretenții? Nemulțumirile astea ”legitime” sunt un fel de bârfă, gura cea spurcată a lumii iar ideile multe și filozofiile astea revolute cu pretenții intelectuale reformatoare sunt un fel de ”morală” propagandistă a ateilor veșnic nemulțumiți, ei vin și bagă strâmbe, bagă în mase idei bolnave care prin unii și alții se înfiltrează în biserică pentru ca să strice, să dezbine și pentru ca oamenii să înceapă să facă mutre, să strâmbe din nas, să umilească și să se batjocurească între ei și biserica ortodoxă. Astea nu sunt de luat în seamă sau în serios ci trebuiesc măturate rapid afară până nu se urcă la capul cuiva sub formă de duh necredincios perpetuu corector care cere perfecțiuni de la alții în timp ce omul însuși trufește cu lașitate și furie în închipuirea de sine ca om însemnat ce și-a luat liber de la păcat tot felul de dezlegări și libertăți încât nu mai are nevoie să asculte de Dumnezeu ca să se supună Domnului.

Domnul având pretenție de la ucenici, de la preoți, de la credincioși, poruncește, cere, trimite carte scrisă și omul auzind sau citind crede și ascultă și se schimbă după cum cere pretenția Domnului și nu a omului!

Omul să-și lepede pretențiile sale căci pretenția omului e un fel de îngîmfare cosmopolită.

În scripturi e pilda cu Fariseul și Vameșul. Fariseul avea pretenție la vameș dar vameșul nu avea pretenție la fariseu fiind nu pe placul fariseului ci pe placul lui Dumnezeu astfel că s-a coborât de la Templu mai îndreptat ca fariseul care și el s-a coborât nu mai îndreptat ci mai îngâmfat și mai pretențios față de alții.