Cum gasesc un duhovnic potrivit sufletului meu?

[alexa creata]

În prealabil postat de Demetrius

Monahii sunt retrasi din societate, n-au raporturi sociale, si isi dedica tot timpul lui Dumnezeu si, la fel de mult, aproapelui daca sunt solicitati; n-au de ce sa se grabeasca, nu-s presati de reguli de societate, au timp de rugaciune si de meditatie.
Da, sunt mai favorizati.

N-am stiut ca staretul de la Oasa te-a convins deja, dar mizand pe cele de mai sus, contam exact pe cele pe care tu le-ai auzit de la el; sunt ca o garantie ca fata de el te poti deschide de tot.

Simt ca tu vrei sa-l... creditezi pe duhovnic cu incredintarea unor "secrete" de care ti-e greu sa te desparti, dar nu pentru ca ti-s dragi, ci pentru ca-s rusinoase, iar astfel fata de duhovnic tu vei ramane oarecum... "murdarita", pe cand fata de ceilalti din jur iti vei pastra statutul public "nepatat".
In acest caz mi se pare, te rog sa ma ierti, ca pui pret prea mare pe mandria care ti s-o fi semetzit in anii nespovediti.

Am ajuns la concluzia asta din recunoasterea ca spovada e un impediment in calea impartasirii si ca rusinea in fata preotilor copilariei e o alta piedica spre spovada.
De aceasta "mandra"(orgolioasa) alexa creata trebuie sa te debarasezi!
Tu trebuie sa-l convingi pe duhovnic prin smerenie ca esti onorabila, nu mandra si inchipuita; vrei sa te schimbi fiindca nu erai pregatita sa rezisti conditiilor care au favorizat greselile.

Multumesc mult pentru raspunsuri si chiar sunt de ajutor.
Nu am "secrete" mari sau lucruri de genul asta si nu o spun acum de dragul de a pastra o imagine caci oricum asta e un mediu virtual. Bineinteles ca nu-s mandra de tot ce am facut, ba dimpotriva, bineinteles ca am gresit mult dar nu am "secrete" mari ascunse, persoanele cele mai apropiate mie ma stiu si cu binele si cu raul. Imi doresc sa merg sa ma spovedesc si sa ma impartasasesc pentru ca simt ca sufletul meu are nevoie de asta si simt ca m-as apropia mai mult.

Rusinea asta asa cum am numit-o nestiind cum sa cataloghez altfel, e mai degraba pentru tot ca ansamblu. Odata pentru ca nu am mai fost de atata timp si poate ma tem de judecata asta " De ce nu ai mai fost" si apoi pentru ca na, e normal, cred, sa imi fie rusine, de un om care vreau sa imi fie duhovnic cu adevarat mai ales dupa atatia ani de lipsa in care se strang lucruri in sufletul omului putin cate putin.

Daca as vrea doar sa " termin cu asta odata" nu mi-as pune atatea intebari si griji legate si de un duhovnic potrivit mie.
Dar imi doresc ca aceasta Spovedanie sa fie reala, odata sa ofer eu respectul cuvenit si apoi da, imi doresc sa fie omul potrivit care sa ma calauzeasca in relatia cu Dumnezeu de acum nu doar sa merg pentru ca "ar trebui sa mai merg si eu" Iti spun sincer ca am fost tentata sa actionez asa in perioada postului Mare in dorinta de a ma impartasi in noaptea de Inviere dar am renuntat pentru ca simteam ca nu e bine.

Recunoasterea sincera a gandului gresit de la inceput ca spovada era un "impediment" in calea Impartasirii e legata, asa cum am zis in primul text, de grija asta a greutatii gasirii unui duhovnic potrivit si cum sa stiu daca e potrivit si da, e legata si de rusine.

Poate ca judec si poate ca e gresit ca fac asta si imi cer iertare dar uitandu-ma in jur la anumite categorii de preoti care dau impresia prin anumite atitudini ca privesc slujirea doar ca o meserie si poate ca pe alocuri nici nu cred in unele Taine, parca asta alimenteaza inca un pic grija gasirii unui duhovnic potrivit.

Cand spun de un duhovnic pe sufletul meu si de o relatie de profunzime nu ma refer si nu am asteptari sa ating eu o profunzime din prima. Astea vin cu timpul, cu smerenie si efort. Dar da, am asteptari sa simt o legatura sufleteasca, sa simt ca imi e duhovnic si nu " cineva la care merg la spovedit doar pt ca asa e randuiala"

Legat de Oasa, poate ca cine stie, asa va fi! Nu stiu inca daca in acea tabara ma voi si spovedi/impartasi, daca au timp pentru noi toti fiind destul de multi ( nu am inca aceste detalii) insa oricum am o intuitie si un sentiment pozitiv legat de ce se va intampla/cum ma voi simti acolo. Chiar daca pe durata taberei nu se va putea intampla asta (spovedi/impartasi) daca o sa simt cu adevarat ca vreau sa fac asta si acolo o sa gasesc o modalitate sa revin.