Versetul de azi

[cristiboss56]

Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin. Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia? Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii. Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au voit. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva. Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume. Ioan 6, 5-14

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia? Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin. Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?

Venerabilul Beda Comparand relatarea evanghelistilor, ne dam seama cu usurinta ca timpul scurs de la moartea lui Ioan Botezatorul pana la Patimile Domnului este de un an. Sfantul Matei relateaza ca Domnul, afland de moartea lui Ioan Botezatorul, se retrage in desert si hraneste miraculos multimile. La randul lui, Sfantul Ioan remarca apropierea acestui miracol de sarbatoarea Pastilor, rezulta ca Ioan Botezatorul a fost decapitat in apropierea de Pasti. Un an mai tarziu vor avea loc Patimile, in preajma aceleiasi sarbatori.

Teofil: Remarcati aceasta circumstanta din relatarea Evanghelistului: "Isus, ridicandu-si privirea", pentru a ne arata ca nu isi plimba ochii in mod liber peste tot, ci ii tinea, cu modestie, in pamant atunci cand vorbea cu discipolii".

Sf Ioan Chrysostom: Isus era asezat impreuna cu ucenicii, pentru a-i instrui in mod mai liber, cu mai multa grija si a-i apropia mai mult. Isi ridica apoi ochii si zareste multimea care se apropia. De ce pune aceasta intrebare lui Filip ? El cunoaste pe acei ucenici care aveau nevoie de lamurire mai mare, si asa era Filip care ii cere lui Isus "arata-ne noua pe Tatal si ne ajunge". Isus incepe, deci, prin a-si instrui discipolul, fiindca daca ar fi operat multiplicarea painilor fara nicio pregatire, miracolul acesta nu ar fi aparut in toata stralucirea. Isus il obliga, deci, sa recunoasca neputinta sa de a raspunde suficient nevoilor acestei multimi pentru a ramanea convins de grandoarea miracolului care urma sa fie savarsit: "ii spunea aceasta ca sa il ispiteasca" zice Evanghelistul.

Sf Augustin: Exista ispite care duc la pacat si ele nu sunt niciodata opera lui Dumnezeu, care nu poarta pe nimeni spre rau, dupa cum spune Sf Iacob. Si mai exista ispitiri care au ca obiect incercarea credintei, despre care Moise spune: "Domnul Dumnezeul vostru va incearca, spre a sti daca Il iubiti sau nu (Dt 13:3) si in sensul acesta trebuie inteleasa intrebarea pe care Isus o pune lui Filip, ca sa il ispiteasca.

Teofil: Domnul nostru vrea sa puna la incercare credinta ucenicului Sau si il gaseste inca dominat de sentimente foarte omenesti, tradate de raspunsul sau: "paini de doua sute de dinari nu le vor ajunge, ca sa ia fiecare putin". Alcuin: Asemenea raspuns arata un spirit incet in credinta, fiindca daca ar fi inteles ca Isus este creatorul tuturor lucrurilor nu ar fi avut vreun dubiu asupra puterii Sale. Sf Augustin: Sfantul Marcu atribuie tuturor ucenicilor raspunsul pe care Sf Ioan il atribuie, aici, lui Filip singur. Dar, se poate intelege ca acest ultim evanghelist lasa sa se inteleaga ca Filip raspunde in numele tuturor.

Teofil: Sentimentele lui Andrei sunt destul de asemanatoare cu cele ale lui Filip, dar are, despre Isus, o gandire putin mai elevata. "Andrei, fratele lui Simon Petru a zis: Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti". Sf Ioan Chrysostom: Nu fara temei spune Andrei aceasta, el isi amintea de miracolul savarsit de profetul Elizeu care multiplicase douazeci de paini de orz pentru a hrani o suta de oameni. De aceea, lui ii incolteste un gand mai elevat [decat lui Filip], dar care nu merge prea departe, lucru indicat de reflectia pe care o adauga "Dar ce sunt acestea pentru atatia oameni ?" El isi imagineaza ca cel care face minuni, le face mai mari sau mai mici, in functie de elementele de plecare, aspect in care se inseala. Lui Isus ii este la fel de usor sa hraneasca o mare multime cu cateva paini pe cat i-ar fi de usor avand mai multe paini la dispozitie, fiindca nu are nicio nevoie de materie prealabila. Daca, totusi, binevoieste sa se serveasca de elemente create pentru a opera miracolele Sale, este pentru a arata ca toate creaturile sunt sustinute de providenta Sa plina de intelepciune. Teofil: Astfel sunt combatuti maniheenii care pretind ca painile si toate elementele create [materiale] vin de la un principiu rau, de la un dumnezeu al raului, dar iata ca Fiul lui Dumnezeu cel Bun consimte sa multiplice aceste paini, pe cata vreme daca ar fi fost rele, Isus, care era bun, nu ar fi vrut sa le inmulteasca.

(Sursa: Thomas Aquinas, Lantul de Aur)

[cristiboss56]

Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce nu intră pe uşă, în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cel ce intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le cheamă pe nume şi le mână afară. Şi când le scoate afară pe toate ale sale, merge înaintea lor, şi oile merg după el, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n-au înţeles ce înseamnă cuvintele Lui. A zis deci iarăşi Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla. Ioan 9, 39-41 şi 10, 1-9

[cristiboss56]

Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei, pentru cuvintele acestea. Şi mulţi dintre ei ziceau: Are demon şi este nebun. De ce să-L ascultaţi? Alţii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului şi era iarnă. Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii şi Îi ziceau: Până când ne scoţi sufletul? Dacă Tu eşti Hristosul, spune-o nouă pe faţă. Iisus le-a răspuns: V-am spus şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi, pentru că nu sunteţi dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Ioan 10, 17-28

[cristiboss56]

Oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine. Şi Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veac, şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi nimeni nu poate să le răpească din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. Iarăşi au luat pietre iudeii ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: Multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu. Pentru care din ele, aruncaţi cu pietre asupra Mea? I-au răspuns iudeii: Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis: dumnezei sunteţi?” Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată - Despre Cel pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume, voi ziceţi: Tu huleşti, căci am spus: Fiul lui Dumnezeu sunt? Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine. Iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucrări, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl. Ioan 10, 27-38

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu e scris în Legea voastră că „Eu am zis: dumnezei sunteţi?” Dacă i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate să fie desfiinţată

Avem aici un raspuns dat celor care pretind ca ar exista in Scriptura fie mai multe grade de adevar, fie mai multe grade de sfintenie, daca nu cumva din amandoua.

Iata ce spune Sf Augustin: "In Legea voastra" adica in Legea care v-a fost data scrie "Eu am zis: dumnezei sunteti". Acestea sunt cuvintele pe care Dumnezeu le adreseaza oamenilor in Psalmi, prin profetul Sau. Mantuitorul intelege, prin "Lege", toata Scriptura. In alte locuri, distinge Legea de scrierile profetice "In aceste doua porunci se afla Legea si Profetii" (Mt 22). Alteori imparte Scriptura in trei parti "Trebuia ca tot ceea ce s-a prezis despre Mine in Lege, in Profeti si in Psalmi sa se implineasca (Lc 14). Dar aici, el include Psalmii in ceea ce numeste a fi Lege si spune de ce face aceasta: fiindca Scriptura nu poate fi desfiintata.

[cristiboss56]

Duminica a 6-a după Paşti
(vindecarea orbului din naştere)
(Ioan 9, 1-38)
În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că Proroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale ca, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta este păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşti ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în aceasta stă minunea: că voi nu ştiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.

Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, ca să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a grăit: Cred, Doamne! şi s-a închinat Lui.

[cristiboss56]

Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni?Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul.Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic;Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul.Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam,Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi.Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească.Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. Ioan 11, 47-57

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cristiboss56

Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă.De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi.Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească.Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare?Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă. Ioan 11, 47-57

Origen: Isus aflase de hotararea pe care preotii si fariseii o luasera in consiliul lor ca sa il omoare si S-a inconjurat de mai multe precautii, nemaiaratandu-se cu aceeasi incredere in mijlocul evreilor. El a ales pentru retragere nu o cetate prea populata, ci un orasel indepartat si aflat langa desert.
Sf. Augustin: Nu din cauza ca puterile sale l-ar fi parasit, fiindca ar fi putut foarte bine, daca ar fi dorit, sa ramana in mod public in mijlocul evreilor, fara nicio teama, ci ca sa dea un exemplu ucenicilor sai ca nu este niciun pacat sa fugi de ura persecutorilor si ca mai bine este sa incerci sa scapi ascunzandu-te de turbarea lor sacrilega, decat sa o atati si mai mult aparand in fata ochilor lor.
Origen: Bun si de laudat lucru este sa marturisesti numele lui Isus, si sa nu rosesti infruntand lupta care se arata, sa nu refuzi sa suferi moartea pentru a apara Adevarul; dar nu mai putin de laudat este sa nu dai ocazia la o asa de mare incercare. Aceasta, nu numai fiindca nu putem prevedea cum se sfarseste asemenea incercare, dar si pentru ca trebuie sa evitam sa dam necredinciosilor si railor mijloacele de a-si exercita necredinta lor si crimele lor. Fiindca si acela care devine pentru altul ocazie de pacat poarta povara acelui pacat: acela care nu fuge de persecutie, atunci cand are aceasta posibilitate, nu va fi si el raspunzator de crima, alaturi de persecutorul lui ? Si nu numai Domnul s-a dus in acest loc indepartat, dar, ca sa inlature dusmanilor Sai orice motiv ca sa il caute, i-a condus acolo pe ucenicii Sai.
Sf. Ioan Chrysostom: Cat de tulburati trebuie sa fi fost discipolii vazandu-L pe dumnezeiescul lor Stapan scapand de pericol prin mijloace atat de omenesti, fortat sa caute refugiu ca sa se derobeze de urmarirea dusmanilor Sai! Oamenii sunt [in aceasta perioada pascala] in bucuria si veselia care insoteste marile sarbatori, pe cand ei, dimpotriva, se ascund fiind expusi la mari pericole; totusi ei persevereaza cu Domnul, urmand cuvantul care le-a fost dat: "Voi sunteti cei care ati ramas cu mine in mijlocul incercarilor".
Origen: Intr-un sens anagogic, se poate spune ca Isus ramasese cu incredere in mijlocul evreilor atata timp cat Cuvantul lui Dumnezeu ramasese cu ei in persoana profetilor. Dar ei l-au uitat si Cuvantul lui Dumnezeu nu mai este cu evreii. S-a dus intr-un mic orasel aproape de desert, de desertul acela despre care profetul spusese "copiii femeii parasite (in desert) sunt mai numerosi decat copiii sotiei". Acest orasel se numea Efraim, ceea ce vrea sa insemne "fertilitate"; or, Efraim fusese fratele lui Manase, adica din vechiul popor dat uitarii, fiindca tocmai dupa ce fusese dat uitarii si parasit abundenta a crescut intre natiuni. Domnul nostru parasteste, deci, Iudeea si vine in pamantul intregului univers, langa Biserica slab populata si abandonata, al carei nume inseamna "oras fecund" si acolo sta cu ucenicii Lui.

Sf. Augustin: Acela care coborase din Cer ca sa sufere nu vroia sa se indeparteze prea mult de locul Patimilor, fiindca ora mortii Sale se apropia: "era aproape Pastile iudeilor". Iudeii nu aveau decat umbra adevaratelor Pasti, noi avem lumina lor; usorul de sus al portilor lor era marcat de sangele mielului jertfit, fruntile noastre sunt marcate de sangele lui Isus. Evreii au vrut sa insangereze ziua aceasta raspandind sangele lui Isus Cristos, iar Mielul jertfit [astfel] a consacrat pentru totdeauna aceasta zi de sarbatoare prin sangele Sau. Legea prevedea ca evreii sa se reuneasca pentru aceasta sarbatoare la Ierusalim, din toate partile Iudeii, ca se se sfinteasca prin celebrarea acestei mari sarbatori.
Teofil: Mergeau la Ierusalim inainte de Pasti ca sa se purifice, fiindca aceia dintre ei care erau vinovati de o eroare cu voie sau fara de voie nu sarbatoreau Pastile inainte de a se purifica, dupa obicei, prin bai, prin post, prin tunderea parului, dar si aducand ofranda in acest scop.
Sf. Ioan Chrysostom: Ei ii intind curse pana si in aceasta sarbatoare de Pasti, facand din asemenea mare solemnitate zi de omor si ucidere. Evanghelistul nu spune "Pastile Domnului", ci "Pastile evreilor" fiindca intind curse Domnului in zilele acestei sarbatori.
Sf. Augustin: In ceea ce ne priveste, sa aratam evreilor unde se gaseste Isus acum. Placut este lui Dumnezeu cand vor sa ne auda si sa Il insface! Sa vina in Biserica, sa afle unde este Isus Cristos, sa se umple ei de persoana Lui!

[cristiboss56]

Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El. Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. Iar Iisus le-a răspuns, zicând: A venit ceasul ca să fie preaslăvit Fiul Omului. Adevărat, adevărat zic vouă că dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, aduce multă roadă. Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice? Părinte, izbăveşte-Mă, de ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi. Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit! Iisus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi. Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine. Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară. I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului? Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei. Ioan 12, 19-36