Din Patmos:Maranatha!

Este un film foarte interesant, se pare bazat pe o poveste reala. Candva, in timpul Primului Razboi Mondial, administratia britanica a dispus actualizarea cartografierii mai multor zone din Anglia, pt a se stii exact caracteristicile terenului in cazul unei invazii. Printre zonele supuse masuratorilor se numara si Ffynnon Garw din Tara Galilor.Colina cu pricina era situata intr-un peisaj idilic, rural, tipic galez, plin de verdeata si liniste si impanzit cu clasicele case din piatra ale minerilor din zona. Parea ca nimic nu va tulbura micuta comunitate din zona respectiva, cu exceptia vestilor de pe front de la cei plecati acolo.O intreaga colectie de personaje se prezinta celui ce vizioneaza filmul: batrinul pastor dedicat, barmanul pacatos, prostii satului, veteranul de razboi, politistul, primarul si minerii, cu toate problemele lor zilnice.

Odata cu venirea celor doi reprezentanti ai guvernului britanic, unul dintre ri fiind interpretat de Hugh Grant, o intreg sir de evenimente incep sa se deruleze. Pt localnicii mandrii si atasati de locurile lor pozitia celor doi cartografi, de a considera Ffynnon Garw o colina si nu un munte, declanseaza atat o reactie in lant de patriotism cat si un proces de auto-analiza al fiecarui personaj in parte.Nimic nu era mai important pt ei decat acel munte, simbol al rezistentei galeze la invadatori si simbol al supravieturii lor tenace prin istorie. Colina mandra, semeata, stancoasa, mereu ploioasa se identifica perfect cu felul de a fi al localnicilor, oameni tacuti,aspri,muncitori si foarte atasati de valorile lor. Dupa un sir hazliu de evenimente galezii decid, daca nu pot sa-i convinga cu argumentee cei doi brits ca acela este un munte si nu o colina, sa faca ceva incredibil: sa ridice efectiv inaltimea muntelui printr-un efort colectiv, carand pietre, pamant, cu caldari, roabe si tot ce le pica in mana. Multi ar spune ca erau nebuni dar galezii nu prea glumesc cu valorile lor si sunt dispusi la acest gen de efoturi eroice.Mai mult decat atat in cadrul acestui efort colectiv animozitatile din cadrul comunitatii si dramele personale se estompeaza si dispar in fata solidaritatii nascuta dintr-un efort colectiv.

La finalul filmului se surpa si ultima reduta, ce separa comunitatea: barmanul se impaca cu batranul pastor si participa pt prima data la o predica de Sabat.Intre cei doi exista o veche animozitate intrucat pastorul il considera un pacatos fara vindecare care smintea comunitatea iar barmanul il considera un element inutil de presiune in raport de afacerea lui din micul sau pub.Intr-o scena memorabila, barmanul il roaga pe pastor sa-i convinga pe oameni sa munceasca in aceea zi de Sabat dar initial pastorul refuza, inflexibil si fidel convingerilor sale. Insa daca nu reuseau sa mai adauge la nivelul muntelui in aceea zi de Sabat atunci totul era pierdut intrucat cei doi englezi urmau sa plece cu verdictul de colina.Dupa o noapte de zbucium batranul pastor decide sa le ceara oamenilor sa participe, dedicand efortul lor slavei lui Dumnezeu si memoriei celor din sat care murisera pe front.El insusi merge in fruntea lor desi efortul va fi finalmente peste puterile sale, de om batran si bolnav, si va muri in timpul ultimei incercari a satenilor.

Finalmente tenacii galezi reusesc sa inalte varful la nivelul stabilit de englezi pt un munte iar unul dintre englezi ramane si se indragosteste de o localnica care desi il iubea nu a precupetit nici un efort pt a-l retine cat mai mult in localitate pana localnicii resusesc sa inalte varful. Dragoste si patriotism galez combinate :). Peste ani, bineinteles, ca iar s-a pus problema daca este munte sau colina si la fel de normal ca urmasii acelor mineri galezi s-au apucat iar sa inalte varful :) Unule lucruri pur si simplu nu se pot schimba.Un film romantic foarte frumos despre patriotism,credinta, solidaritate, sacrificiu si atasament de valorile cu care ai crescut, care fac parte din tine si care te reprezinta. ,,The Englishman who went up a hill but came down a Mountain" este un film cu multe lectii de viata si care merita vazut daca aveti prilejul.

[Ioan_Cezar]

..........:) Merci frumos pentru cronică, e specialitatea ta şi mult agreez asta!
Numai că, vezi tu, ai atins un punct sensibil când ai pomenit de auto-analiză. Cică te face schizofrenic (zice un frate pe alt topic, cu smerenia), ia aminte!......:))
În rest, numai de bine şi mulţumiri încă o dată pentru dar!

Sper sa-ti placa filmul daca il vei vedea :) Ciudata opinie despre auto-analiza, nu am mai auzit pana acum dar nici nu sunt un specialist in domeniu. Oricum in film cel putin este un personaj care ar contrazice ideea: tanarul intors de pe front, marcat crancen de atrocitatile pe care le-a trait si cu minte cumva pierduta. Traia tacut in lumea lui, nu mai interactiona cu cei din jur pana incep sa se deruleze acele evenimente catalizatoare. Ele cumva ii redau increderea in oameni si in viata si il determina sa caute in sufletul lui resurse pe care si el si toti din jur le credeau definitiv pierdute. Reuseste si revine incet-incet la normal spre bucuria comunitatii deci... :) Numai bine si tie Ioane, Dumnezeu sa te calauzeasca mereu.

,,Am auzit glasul Domnului intreband: Pe cine sa trimit si cine va merge pentru Noi? Eu am raspuns: Iata-ma, trimite-ma! " (Isaia 6:8)

,,Nimeni nu a putut ingropa vreodata mesajul Evangheliei. Oamenii fie se vor intoarce impotriva ei cu o furie animalica, fie se vor converti. Increde-te in Hristos. Increde-te in EL! Nu suntem chemati pentru a ridica imperii sau pentru a fi acceptati de lume! Suntem chemati sa-L slavim pe Dumnezeu. Eternitate. Ziua cand veti sta, in salile cerului, in fata Domnului Slavei. Si ii veti vedea pe oamenii cei mai mari si puternici de pe pamant vor fi impartiti precum graul de neghina, unii aruncati in iad si altii chemati in slava. Traieste pentru eternitate ! Sportivi olimpici, cat sunt ei de majestuosi, se antreneaza de mici si doar asta fac pana la douazeci si ceva de ani. Apoi alearga o cursa de noua secunde, pentru o medalie si apoi se retrag. Si asta este tot. Nu poti tu face macar atat pentru viata vesnica? Exista Cineva acolo care este infinit in slava, si vei petrece o eternitate incercand sa-L cunosti si vei realiza ca nici eternitatea nu este suficienta pentru a-L cunoaste pe deplin.

De aceea ne luptam pentru ca avem speranta ancorata in Dumnezeu Cel Viu. Nu este un martiraj fara sens, in care ne dam vietile inutil pentru nimic, doar pentru a fi pulverizati fara nici o speranta , ci ii slujim lui Dumnezeu si Dumnezeu ne va onora. Ne-am pus nadejdea in acest lucru, si aceasta ne-a dat si ne da mereu putere. Aceasta viata este ca un abur. Cat esti in putere, marturiseste! Cat esti tanar, cat ai inca putere, lupta cu toata puterea ta! Ia toate lucrurile nefolositoare, precum stupidele jocuri video si tot ce este lumesc, si calca-le in picioare. Poti arunca si televizorul pe geam, ai fost creat pentru lucruri mult mai marete decat atat. Daca esti intradevar un copil al Imparatiei nimic nu te poate satisface pe aceasta lume, nimic.

Vrei puterea lui Dumnezeu in viata ta? Atunci unele lucruri trebuie sa dispara! Vrei sa-L cunosti? Atunci o separare trebuie sa existe! Mergi in fata Lui si spune-I ,,Iata-ma Doamne, fa ce trebuie facut, orice trebuie facut, orice ar fi cu mine!€


,,Si lumea si pofta ei trec dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac" (I Ioan 2:17)

EL a murit cu adevarat! Tatal a dat pe Singurul Sau Fiu. Cand spui lucruri precum ,,Isus a murit"€ nu ar trebui sa te opresti cumva din mersul tau? Adica EL a murit, EL a murit cu adevarat.Si a fost chiar sangele Sau varsat pe acel lemn ca singura cale de a spala mizeria pacatelor noastre. Prin sangele de pe acel lemn, prin insasi sacrificarea Fiului lui Dumnezeu. Si prin faptul ca acel Fiu al Omului si Fiu al lui Dumnezeu a inviat din morti si s-a suit la ceruri. Si pentru prima data in istoria timpului un Fiu al Omului a mers pana la portile cerului spunand profeticele cuvinte din psalmi:

,,Porti, ridicati-va capetele; ridicati-va porti vesnice, ca sa intre Imparatul Slavei".€

Si toate fiintele ceresti, pline de cutremur, in liniste si umire l-au privit si au intrebat: ,,Cine este acest Domn al Slavei?”Si Domnul, Mesia, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Omul pentru noi, a strigat cu puterea Lui:

,,Domnul cel tare si puternic, Domnul cel Viteaz in lupta. Porti ridicati-va capetele, ridicati-le porti vesnice, ca sa intre Imparatul Slavei!"€

Si portile s-au deschis, a intrat pe ele, plin de lumina si putere.EL a intrat prin acele porti si orice faptura a cerului a cazut cu fata la pamant inaintea Lui. Toti sa slaveasca puterea numelui lui Isus.Ingerii sa cada cu fata la pamant, aduceti o minunata diadema si incoronati-L Domn al tuturor! Si il vad cu ochii credintei, mergand in slava , pe norii cerului, in fata Tatalui, asezandu-se la dreapta Lui si spunand: ,,Tata, s-a ispravit!"€.

Pe acest Isus pe care l-am crucificat noi, Dumnezeu l-a facut Domn si Hristos al tuturor. Nici sa nu te gandesti ca te voi intreba daca il vrei ca Domn al vietii tale. Isus Hristos este Domnul vietii tale. Fie ca IL slujesti sau nu, fie ca il binecuvantezi sau blestemi, fie ca il iubesti sau il urasti, EL este Domnul vietii tale caci Dumnezeu i-a dat un Nume care este mai presus de orice nume, astfel ca la Numele lui Isus Hristos fiecare genunchi se va pleca si fiecare limba va marturisi ca EL este Domnul. Unii se vor pleca datorita harului care le-a fost dat, altii se vor pleca deoarece genunchii le vor fi zdrobiti de catre Cel care conduce neamurile cu un toiag de fier.

Vreau sa stiti ca exista un Dumnezeu in ceruri si EL este demn de toata slava si cinstea, de toata lauda, si la astfel de lucruri v-a chemat, nu la altele si asta cere de la tine ! Si EL a facut posibil, in slava Sa, in dragostea Sa, ca tu sa vii la EL, si striga catre tine:

,,Toti cei insetati sa vina si sa bea, toti cei flamanzi sa vina si sa manance. Caile Mele nu sunt precum caile voastre. La fel cum samanta creste deoarce apa este turnata peste ea tot asta si Cuvantul Meu nu va ramane neroditor"€

EL porunceste tuturor sa se pocaiasca de pacatele lor si sa creada in Evanghelie., sa-L caute cat timp mai poate fi gasit. ,, Crede in Domnul Isus Hristos si vei fi mantuit. Pentru ca oricine va chema Numele Domnului va fi mantuit si niciunul din cei care au crezut in EL nu va fi dat de rusine€. Dar sa stii un lucru: timpul se scurge iar moartea si iadul sunt in miscare. Hristos va reveni. Chiar daca crezi ca va reveni undeva departe pana atunci te vei duce tu la EL. Il vei vedea si vei sta in fata Lui. EL vine si cand va veni va fi minunat si in acelasi timp ingrozitor. Depinde de care parte a liniei te afli.

EL va veni si puterea Lui este atat de mare incat daca toti ingerii si toti oamenii s-ar uni sa lupte contra Lui nu ar avea o putere mai mare decat un vierme care izbeste cu capul o stanca de granit. Vei fi judecat si daca numele tau nu este scris in Cartea Vietii atunci vei aruncat in iad, la propriu. Iadul exista, nu ii crede pe oamenii care spun ca nu exista sau ca Dumnezeu nu are putere asupra Lui. Iadul este mania pura, mistuitoare, sfanta, dreapta si terifianta a lui Dumnezeu impotriva pacatului. Nu ai citit cele scrise in Apocalipsa?

,, Si fumul chinului lor s-a suit pana in prezenta Mielului€"

Intoarce-te de la lume la Dumnezeu. Cauta-L pe Domnul, cheama-L! Crezi in EL! Dar sa iti spun ceva: daca crezi o o decizie de moment, sau cateva rugaciuni, sau o mustrare stinghera a constiintei inseamna intoarcere la Dumnezeu, in timp ce mana si ochiul tau raman lipite de pacat, te inseli. Daca nu esti schimbat, daca nu cresti in har si in lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu si nu doresti sa umbli cu EL in fiecare zi a vietii tale, si te intorci in lume precum atatia multi altii, inseamna ca nu s-a intimplat nimic in viata ta. Dovada mantuirii tale este ca vei continua sa mergi cu EL in fiecare zi a vietii tale, pana la sfarsit, si EL va termina buna lucrare pe care a inceput-o in tine. "( Washer&Piper)

[Ioan_Cezar]

Mulţumesc.
Doamne ajută!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Doamne ajută!

,,EL, care nu a crutat nici chiar pe Fiul Sau, ci L-a dat pentru noi toti, cum nu ne va da fara plata, impreuna cu EL, cu toate lucrurile ? " (Romani 8:32)

,,Este un argument de la Cel mare catre cel mic, de la maretie la uman. Un argument de la ceva greu catre ceva usor, de la insurmontabil la posibil. Si argumentul este urmatorul: daca nu si-a crutat propriul Fiu, si asta este aproape imposibil de imaginat, si anume ca isi va da Fiul sa fie ucis, daca a putut trece peste piedica uriasei, infinitei iubiri care o avea pentru Fiul Sau, si stiind ca din aceasta cauza Fiul Sau va fi ucis..atunci nimic nu IL va impiedica sa-si indeplineasca orice hotarare pentru ca aceasta este cel mai greu lucru de imaginat cu privire la Dumnezeu. Ce poate fi mai greu de crezut, cu privire la Dumnezeu, decat sa crezi ca si-a dat propriul Fiu sa fie scuipat, bicuit, cu spini pe cap si cuie infipte-n EL,crucificat, batjocorit, respins, tradat, abandonat, si cu povara pacatelor lumii asupra Lui...poate fi ceva mai greu de atat pentru Dumnezeu? Ceva mai greu decat sa-si dea Unicul Fiu, infinit sfant si curat la o asemenea oroare...din partea creaturilor lui.

Nimic nu putea fi pentru Dumnezeu mai greu de atat. Si Pavel gandeste plecand de la aceasta idee: daca Dumnezeu a putut sa accepte asa ceva, pentru mantuirea noastra, daca dragostea Lui pt noi a fost atat de mare incat a trecut pana si peste dragostea care a avea pt unicul Sau Fiu, ce tata nu si-ar apara fiul, atunci nimic nu IL va opri sa ne dea tot ce a promis, odata cu Hristos, tot ce ne-ar fi de folos pentru mantuire. Ma intreb cati chiar cred asta. Daca esti in Hristos atunci EL este alaturi de tine in toate circumstantele, alaturi si nu impotriva. Nici una din bolile voastre, atunci, nu este o pedeapsa de Dumnezeu. Nici una dintre slujbele noastre pierdute nu este, atunci, o pedeapsa de la Dumnezeu. Nici unul dintre esecurile casniciilor noastre nu este un semn al maniei Lui. Niciunul dintre copii nostrii cu probleme nu sunt o lovitura de bici de la Dumnezeu.

Ce uimitoare diferenta ar fi in vietile noastre daca chiar am crede asta. Priveste la Isus, iubeste crucea, traieste in dragoste si nu te teme de nimic" (Piper)

Pentru un prieten, de pe acest forum, care trece prin incercari si a carui alergare, sprijinita de rugaciunile celorlalti, nu trebuie sa se opreasca.

,,Toata suferinta umana, in special suferinta Fiului lui Dumnezeu, are scopul sa arate unor suflete oarbe- ca al meu- uratenia morala si de necrezut a pacatului si cat de teribil este pacatul in fata lui Dumnezeu. De aceea exista suferinta in lume, conform Romani 8:20. Dumnezeu a supus creatia desertaciunii, nu pentru ca ea a vrut sa fie supusa, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranta pentru acea zi, care va veni. Dumnezeu a ingaduit sa vina pe pamant calamitati din belsug, boli din beslug si moarte peste tot cu scopul de a face clar urmatorul adevar: atat de hidos este pacatul. Toate fiintele umane urasc suferinta. Foarte putine persoane urasc pacatul. Ei nu vad legatura. Este vorba de o parabola.

Cancerul este o parabola. Leucemia este o parabola. Ebola este o parabola. Toate sunt parabole care arata uratenia pacatului. Pacatul este hidos. Acesta ar trebui omorat zilnic. Eu trebuie sa mor in fiecare zi, pentru ca Isus a spus: ,,Ia-ti crucea zi de zi". Si crucile sunt pentru moartea pacatului. Pacatul este atat de urat si de teribil incat singurul remediu a fost moartea unui Fiu divin, infinit vrednic. Singurul remediu. Pacatul este atat de urat si de teribil incat toate decesele umane de-a lungul timpului-miliarde- sunt din cauza unui singur pacat. Pacatul este atat de urat si de teribil incat chinul vesnic este raspunsul drept si cuvenit. Pacatul este atat de urat si de teribil incat masacrarea cananitilor a fost justificata, dupa 400 de ani in care pacatul lor a atins cote maxime. Pacatul este atat de urat si de teribil incat Isus il descrie intr-o parabola ca fiind datoria de neplatit echivalenta cu plata salariilor pentru sute de ani de munca. Pacatul este atat de urat si de teribil incat Dumnezeu a randuit 1500 de ani de legi si porunci pentru ca orice gura sa fie inchisa si toata lumea sa fie responsabila inaintea lui Dumnezeu, si sa se stie ca nimeni nu este indreptatit prin faptul ca respecta porunci, 1500 de ani au fost lasati pentru a ne invata aceasta lectie (Romani 3:19-20).

Asadar lupta-te cu aceasta realitate urata si teribila a pacatului pentru ca nu este ceva cu care sa faci pace. Nu este ceva usor. Nu a fost nici pe Golgota si nu este nici in viata de zi cu zi. Cine este credincios, de fiecare data cand se intalneste cu aceasta putere a pacatului, trebuie sa fie inarmat cu o sabie (Efeseni 6:17). Fara armistitiu. Fara compromis. Fara mila. Fara prizonieri. Pacatul trebuie ucis. De fiecare data cand il intalnesti. " (Piper)

[tabitha]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

,,
Cancerul este o parabola. Leucemia este o parabola. Ebola este o parabola. " (Piper)

Dar cine este Piper?

În prealabil postat de tabitha

Dar cine este Piper?

Un simplu om.

Am fost adeseori uimit, daca nu bulversat, de reactiile unor eroi ai credintei din VT, in mijlocul incercarilor. Din perspectiva lumii noastre moderne par aproape nefiresti, adeseori sunt privite de multi dintre cititori cu indoiala, cu un zambet compatimitor adresat unor povesti fictive, ireale, exagerate, scrise poate doar in scop apologetic, dar fara mare legatura cu lumea noastra. Habacuc, desi stia ce se va abate peste Israel, desi lua in calcul ca nenorocirea sa loveasca (Habacuc 3:16-17) el spunea ca tot se va bucura in Domnul si nu oricum. Expresia in sine, in ebraica, are un sens foarte apropiat cu a sari in sus de bucurie, o manifestare dezlantuita, exuberanta, foarte apropiata de manifestarile suporterilor din sport la o reusita a favoritilor. Uluitor. Dupa cum spunea un comentator ,,bucurie de cea mai inalta factura in imprejurarile cele mai neprielnice. Ce biruinta!" Ieremia, in mijlocul atrocitatilor abatute asupra Ierusalimului, in timpul asediului babilonian. Profetul acesta vede cu ochii lui toate grozaviile razboiului, violuri, canibalism din cauza foamei, moarte, distrugere aproape completa, devastare.In mijlocul capitolului 3 din Plangeri, cand trece printr-o experienta cumplita, ce spune, la ce se gandea el? Incepand cu versetul 21: speranta, bunatatile Domnului, inoire, credinciosie, nadejde. Iarasi uluitor. Cum vedea omul acesta asa ceva cand in jurul lui totul era cazut in moarte si distrugere? Te pune pe ganduri, in general noi avem tendinta sa nu-L mai vedem pe Dumnezeu din motive mult mai putin dramatice. Adica ganditi-va putin: stai si vezi cum le mor de foame copii scheletici la mame in brate, cum se mananca carne de om si tu spui: ,, bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat.Ci se inoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare! ". Pare credibil in timpurile noastre, cand revolta impotriva lui Dumnezeu, chiar culpabilizarea Lui, pare in plin avant? Bineinteles ca nu si totusi au fost extrem de reale trairile lor.

Oameni precum Habacuc sau Ieremia nu au fost niste eroi indestructibili, pe care nu ii afecta nimic, eroii ideali,artificiali. Au fost oameni cu slabiciuni, ezitari, framantari teribile, si totusi credinciosi in mijlocul unor cumplite framantari. O extraordinara lupta s-a dus in sufletul lor, intre evidentele realitatii inconjuratoare si credinta lor extraordinara. Este moarte in jurul meu, vine nenorocirea? Da, o vad, o traiesc si totusi ma bucur in Domnul. Nu am inebunit, nu am pierdut contactul cu evidenta dar este o realitate peste realitatea pe care o traiesc. Si aceasta realitate care ma loveste cumplit nu imi poate darama credinta ca Dumnezeu, peste toti si toate este un Dumnezeu, bun, drept, plin de dragoste si credinciosie. Un fel de strigat eroic al credintei precum cel din psalmi: ,,Unii se bizuie pe carele lor, altii pe caii lor dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului Nostru". Acesta este om care este fierbinte in credinta pentru Dumnezeu, in mijlocul incercarilor, in toiul loviturilor, in fata nenorocirii si a mortii.

Si totusi o intrebare ramane: cum a fost posibil ca oameni obisnuiti, desi profeti, sa se comporte in acest mod, sa aiba asemenea trairi, in ciuda zbaterilor prin care au trecut, atat de reale si omenesti? Odata cineva mi-a spus :,,Puterea Celui ce trimite, nu slabiciunea celui ce este trimis, este cea care aduce o schimbare si face posibila biruinta". Cred cu tarie ca acei oameni ar fi consimtit din toata inima, ca ar fi sarit in sus de bucurie si l-ar fi laudat pe Dumnezeu.Sau ar fi spus minunate rugaciuni de multumire precum David:

"Binecuvantat sa fii Tu, din veac in veac, Doamne Dumnezeul parintelui nostru Israel! A Ta este, Doamne, marirea, puterea si maretia, vesnicia si slava, caci tot ce este in cer si pe pamant este al Tau; a Ta, Doamne, este domnia, caci Tu Te inalti ca un stapan mai presus de orice! De la Tine vine bogatia si slava, Tu stapanesti peste tot, in mana Ta este taria si puterea, si mana Ta poate sa mareasca si sa intareasca toate lucrurile.Acum,Dumnezeul nostru, Te laudam si preamarim Numele Tau cel slavit.Caci ce sunt eu si ce este poporul meu, ca sa putem sa-Ti aducem daruri de bunavoie? Totul vine de la Tine si din mana Ta primim ce-Ti aducem.Inaintea Ta noi suntem niste straini si locuitori, ca toti parintii nostri. Zilele noastre pe pamant sunt ca umbra si fara nicio nadejde. Doamne Dumnezeul nostru, din mana Ta vin toate aceste bogatii pe care le-am pregatit ca sa-Ti zidim o Casa Tie, Numelui Tau celui sfant, si ale Tale sunt toate."