Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie

În prealabil postat de caty_deea

Totusi divortul nu este ingaduit doar in caz de adulter?
Sau daca el nu are voie sa divorteze pentru ca de exemplu este preot?

Aiurea.....Sa stai sa fii maltratata si daca odata te pocneste asa rau ca dai coltul, vii de dincolo sa il acuzi? Daca esti suficient de cerebrala pleci , fugi mancand pamantul de langa un asa soi de om/neom...Si daca este preot ce? Adica sa imi pese de sutana lui si sa las pe drumuri niste copii ca dumnealui loveste sistematic si mereu mai rau? Si pt ce? Ca sa isi pastreze locul? NICIODATA....Exista totusi niste LIMITE , iar Dumnezeu stie cine are dreptate....

[lore86]

e adevarat, e o diferenta intre viata de dinainte de casatorie si cea de dupa taina nuntii.
E si firesc asa. Inchei o viata traita singur, in care erai un membru intr-o familie, cu o responsabilitate limitata, si intri intr-o noua familie in care ai raspundere totala.In primul rand apare sentimenul de teama:te simti mic in fata unei raspunderi asa de mari, apoi incetul cu incetul inveti sa te obisnuiesti si sa iei taurul de coarne. Inveti sa fi responsabil si sa te organizezi.
Ei, or aceasta teama in fata necunsscutului, e cea care declanseaza tot felul de stari/sentimente(imbinate si cu frustrarea ca nu le poti face pe toate asa cum ar trebui.).

E firesc ca viata in doi sa fie presarata cu nemultumiri la inceput(doar sunt 2 persoane diferite, cu idei si pareri diferite, cu mod de viata diferit s.a). iar pana sa se sincronizeze va mai trece ceva timp si vor mai iesi ceva scantei.

Dar toate astea sunt firesti. Problema bataii este una grava. este o fisura in dragoste, care raneste adanc femeia.Dar sunt convinsa ca prin rabdare si rugaciune femeia isi poate manui barbatul. Domnul nu ii va trece cu vederea rugaciunea, mai ales daca exista un pic de bunavointa si din partea lui(si parere de rau sincera).

Una dintre cele mai puternice ispite in ziua de azi e "ultrasensibilitatea" tinerilor. Fereasca Dumnezeu ca sotul/sotia sa iti zica un cuvant nepotrivit ca automat, primul gand=Divort!

E o gandire infantila, consider eu, venita dintr-un huzur(o viata traita prea ca-n puf). In realitate casnicia e o cruce. O cruce grea, o mucenicie. Nu degeaba se canta la cununie sfintilor mucenici. Or mucenicii nu traiau in puf in varful patului. Casnicia presupune jerfa, lacrimi, nopti nedormite, griji, framantari. Acestea pot avea multe cauze:un sot mai coleric, copii bolnavi, neajunsuri materiale, boala, deces.
Prin rabdare si suferinta se sfinteste omul(atat barbat cat si femeie). Acesta a fost exemplu care ni l-a dat Hristos.

Sa va dau exemplu:
Finii nostri, dupa 2 copii au inceput sa aiba probleme. El facea odata la 2 zile naveta la oras, aflat la o suta de km distanta, lasand femeia singura la tara cu doi copii mici. Iar cand era acasa , vorbeau 40-50 de minute la telefon cu o tanara. Femeia cedase nervos, nu mai putea rezista. Iar el, in loc sa ii para rau de prostia facuta, si enervat de reprosurile ei, a inceput sa se poarte urat cu ea. A inceput sa o bata. Cand am auzit una ca asta, primul gand a fost sa ma duc la ei, sa ii trag o smotoceala zdravana si sa vorbesc cu episcopul sa il trimita vreo luna la o manastire in varful muntelui, unde sa nu vada decat vulturii. Dar ea m-a implorat sa nu fac nimic, ca nu vrea sa se destrame casnicia ei, sa creasca copiii fara tata. Asa ca a hotarat sa se roage. In urma acestei discutii, am lasat-o sa faca cum doreste, dandu-i totusi niste sfaturi. Apoi a ramas din nou insarcinata cu al treilea. Ne-am auzit apoi dupa cateva luni. Mi-a zis:"Nasa, s-a milostivit Dumnezeu. S-a linistit.nu mai pleca nicaieri, sta acasa, mai mult am incropit si o mica ferma:iepuri, prepelite, gaste, pui, catei, pisici etc si le ingrijeste cu drag. Ba mai sta si cu copiii. Si cu mine a inceput sa se poarte frumos.."

Vedeti cat de mare e puterea rugaciunii? Putea sa se desparta de el, si sa-si creasca copiii singura si sa-i lipseasca de tata lor, provocand o suferinta foarte mare copiilor care il iubesc mult. Dar a preferat sa rabde si sa se roage. Iar Domnul s-a milostivit de rugaciunea ei...

[culianul]

Problema, din punctul meu de vedere, nu este ce se intampla dupa casatorie, ci mai ales ce se intampla inainte.

Majoritatea oamenilor care ajung sa divorteze fac asta pentru ca s-au casatorit din motive gresite. Fundamentul oricarei casatorii trebuie sa fie dragostea. Din dragoste si doar din dragoste vine ascultarea. Fara dragoste adevarata, nu va exista ascultare, iar fara ascultare, casatoria devine un chin.

Ascultarea trebuie sa vina din dragoste adevarata, reciproca. Relatia dintre duhovnic si ucenic trebuie sa fie un a de dragoste, in care ascultarea nu reprezinta ordine (canoane) date dintr-o parte in cealalta. Ascultarea este dialog, nu monolog urmat de executie. Si aici vine problema casatoriilor. Data fiind lipsa dragostei, se asista la o lipsa a ascultarii. Iar de aici, chinul este doar la un pas distanta. Si cand apare chinul, se duce totul naibii.

Cununia nu are nici un efect in lipsa ascultarii, pentru ca Dumnezeu nu ne poate obliga la nimic. Nu El ne pune sa ne cununam, ci noi facem prostia. Cununia nu este o garantie a fericirii in familie, ci reprezinta doar o unire intre doi oameni, care, prin puterea acordata de cununie, trebuie sa lucreze pentru indumnezeirea lor si relatiei lor. Cununia reprezinta "crearea" unei relatii asemenatoare cu celei din Sf Treime. Dar Sf Treime are o singura vointa, iar fara dragoste, un cuplu nu poate sa ajunga aici...

[andrewww]

În prealabil postat de caty_deea

Daca doi tineri din biserica se casatoresc (fiind curati ),au duhovnic,se spovedesc si incearca sa faca voia Domnului,cum e posil ca dupa casatorie,el sa se schimbe atat de mult incat sa vorbeasca urat,sa jigneasca,sa.i sara tandara din orice si sa nu.si respecte sotia,chiar sa incerce sa o loveasca?Sa fi fost defecte sau chiar vreo boala la el,pe care ea sa nu le fi observat dinainte?Ce e de facut? Ea sa suporte si sa se roage pt el?Ce ar trebui sa faca femeia daca primeste bataie?

Alaturi de biserica eu consider ca ea ar trebui sa discute cu el,iar daca asa nu da niciun rezultat sa apeleze la o persoana specializata in asa ceva,un psiholog.

[mladitza]

Exact dupa ce ne-am casatorit s-a schimbat sotul meu....tocmai cum tu caty relatezi despre prietena ta...suntem in primele luni ale casatoriei si habar nu am de unde aceasta schimbare brusca..problema este ca simt ca cedez psihic deja din urma jignirilor teribile...parca totul e contra mea...toti au devenit mai importanti ca mine, pretenii betivi (ma minte din cauza lor, cand ii cu ei injura si bea si el) Cand ii zic despre invataturile Domnului imi spune ca El a venit pentru cei pacatosi, ceea ce inteleg, dar nu s-a facut una cu ei..nu??? ceea ce face el, se apleaca dupa cum bate vantu.....ajutati-ma cu un sfat va rog ca nu mai stiu ce sa fac, simt ca ma prabusesc total, si totul e din ce in ce mai rau.....Intotdeauna speram ca sa am o casnicie in care putem comunica, sa ne intelegem, Domnul sa fie pe primul loc orice ar fi, Sunt o sotie supusa, dar la rau nu pot sa ma supun, ce pot face???? Nu vreau sa ma laud ca ma rog, dar chiar ma rog si parca atunci el devine si mai rau...

[AlinB]

Pai intreaba-l ce vrea de la casatoria asta, de la tine, care ii sunt asteptarile, dezamagirile, si poate ai sa intelegi de ce se comporta asa.

Oare se rezuma toate problemele la prietenii lui?

Tu nu stiai ce prieteni are, inainte de casatorie? Ca e o vorba: spune-mi cu cine te insotesti..

[mladitza]

Din pacate nu vrea sa comunice cu mine, cand as vrea sa vorbim si incep frumos bland sa aflu si eu care e problema el incepe a urla la mine si a ma injura...el ar vrea ca eu sa ii accept acesti prieteni (care nici pe mine nu ma respecta macar cu un salut), sa accept muzica care o asculta( bug mafia si mai bine sa nu enumar) sa accept ca el vrea sa bea, si tot mai mult...
Inainte de casatorie imi zicea ca vrea o viata numai si numai cu Domnu, imi vorbea si din Sf. Scriptura, pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, vroia foarte mult o fetita (ca acuma nici sa nu se atinga de mine ca nu cumva sa avem un copilas, si asta de cand ne-am casatorit) ii ziceam de prieteni si mi-a dat dreptate ca nu e bine sa stea in preajma lor(precizez ca unul din ei e si colegul de la locul de munca)....mi-a zis ca mult s-a rugat pentru mine, ca Domnu sa ii dea o sotie credincioasa....ma intreb acuma, de ce? ca sa isi bata joc de mine? sa urle, injure si sa dea in mine? cand e in preajma credinciosilor se da drept un credincios de nota 10, cum e in preajma prietenilor incepe a injura si a vorbi intr-un limbaj foarte urat si vulgar.. si ma minte foarte des, ceea nu suport deloc, minciuna..l-am rugat sa nu mai minta, mai degraba sa imi spuna adevarul oricat de dureros ar fi, prefer adevarul....

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mladitza

(...)pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, (...)

Deci, nu cumva avea patima băuturii şi înainte de căsătorie ?

În altă ordine de idei, de ce insistaţi să îl despărţiţi de prieteni ? E de mirare că niciunul dintre ei nici măcar nu vă salută. Nu cumva le-aţi arătat ostilitate ? Fără motive grave, ideea de a-l izola de prieteni e o politică foarte greşită şi, din păcate, atât de des văzută !

De cele mai multe ori unii bărbaţii se cred cei mai interesanţi şi mai "bărbaţi" atunci când cosumă alcool peste măsură. De fapt ei sunt slabi să nu spun foarte slabi (pentru că alcoolul este mai puternic decât orice bărbat care bea peste măsură), deşi unii bărbaţii se cred "barbaţi" atunci când demonstrează cât pot duce. Aceşti bărbaţi sunt de fapt slabi şi neputincioşi în faţa acestui viciu. Bărbaţii cu adevărat puternici sunt aceia care rezistă acestui viciu şi altor vicii (cum ar fi cele legate de curvie). Vinul (şi nu orice alcool) este lăsat pentru a închina un pahar, două şi nu pentru a ne demonstra calităţile de paharnic.

[AlinB]

În prealabil postat de mladitza

Din pacate nu vrea sa comunice cu mine, cand as vrea sa vorbim si incep frumos bland sa aflu si eu care e problema el incepe a urla la mine si a ma injura...el ar vrea ca eu sa ii accept acesti prieteni (care nici pe mine nu ma respecta macar cu un salut), sa accept muzica care o asculta( bug mafia si mai bine sa nu enumar) sa accept ca el vrea sa bea, si tot mai mult...
Inainte de casatorie imi zicea ca vrea o viata numai si numai cu Domnu, imi vorbea si din Sf. Scriptura, pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, vroia foarte mult o fetita (ca acuma nici sa nu se atinga de mine ca nu cumva sa avem un copilas, si asta de cand ne-am casatorit) ii ziceam de prieteni si mi-a dat dreptate ca nu e bine sa stea in preajma lor(precizez ca unul din ei e si colegul de la locul de munca)....mi-a zis ca mult s-a rugat pentru mine, ca Domnu sa ii dea o sotie credincioasa....ma intreb acuma, de ce? ca sa isi bata joc de mine? sa urle, injure si sa dea in mine? cand e in preajma credinciosilor se da drept un credincios de nota 10, cum e in preajma prietenilor incepe a injura si a vorbi intr-un limbaj foarte urat si vulgar.. si ma minte foarte des, ceea nu suport deloc, minciuna..l-am rugat sa nu mai minta, mai degraba sa imi spuna adevarul oricat de dureros ar fi, prefer adevarul....

Cu ce anume mai exact va minte? Cand au aparut mai exact schimbarile astea si ce s-a intamplat mai exact atunci?
Putem sa-l ranim pe celalalt f. grav fara sa ne dam seama si poate nici nu vrem sa luam in considerare lucrul asta.

Intr-adevar acest gen de schimbare rau-bine-rau este foarte ciudat, dar cauza ei sta doar in puterea dvs. sa o aflati.
Intrebati-l daca l-ati dezamagit cu ceva, ce puteti face ca sa indreptati lucrurile, daca isi mai doreste casatoria asta.
Probleme psihice are? Parintii lui ce spun despre situatia asta?

La divort v-ati gandit? Nu neaparat sa faceti gestul asta (e un pas mare si f. serios nu doar dpdv social/material cat spiritual) dar sa-l aducei in discutie ca o modalitate de a-l tempera si sa obtineti o discutie serioasa.

De fapt poate asta isi si doreste, dar nu vrea sa faca el pasul asta si incearca prin toate mijloacele sa va determine sa faceti primul pas in directia asta.

Din cum vad ca stau lucrurile nu va lipsi mult si se va lasa si cu bataie si atunci in mod clar, relatia nu va putea sa mai continue decat daca va asumati niste riscuri care nu stiu daca e bine sa vi le asumati.

Parintii dvs. ce spun? Parintele duhovnic?