Ajutor de la Domnul

[Maria_S]

Sunt o persoana cu probleme de sanatate si am mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca sa ma descurc cat de cat. Am sperat intr-o interventie in viata mea din partea Domnului, ne-am rugat eu, apropiatii, chiar si persoane necunoscute pentru mine (inclusiv calugari de la manastirile de peste hotare), am fost la icoane facatoare de minuni, moaste, am avut credinta ca o sa ma ajute. Sunt luni de cand tot plang si sper in ajutorul Lui dar nu ies din situatia grea. Un singur lucru Ii cer si nu e ceva extraordinar, ci normal si pentru oameni. Un lucru banal pentru El. Ce sa mai fac?? Ma prapadesc si Domnul nu-mi intinde o mana de ajutor. Sunt o povara pentru altii si nu stiu cum sa continui. O sansa imi mai doresc, inca un ajutor ca sa o iau de la inceput. De ce si-a intors fata de la mine? De ce in stari mai pacatoase si cand nu aveam asa de multa nevoie de ajutor m-a miluit si acum nu? Eu nu mai am ce face omeneste si nu mai rezist asa. Sunt pe cale sa iau o decizie radicala, sa plec de acasa. Nu mai am serviciu si nici sperante pentru unul pentru ca am capacitatea limitata de lucru. Nu-si gasesc de lucru persoanele sanatoase, dar eu. De ce ma lasa asa? Incepusem sa ma apropii de 3 ani de Dumnezeu si credeam ca o sa ma ajute sa rezist daca o sa ma rog si o sa ma schimb in bine. Nu ne ajuta si iarta Domnul inca o greseala daca ne caim si suferim mai mult decat la cea dinainte pe care ne-a sters-o. Pe mine cred ca nu. Simt ca m-a parasit. Nu mai pot, nu mai rezist.

În prealabil postat de Maria_S

Am sperat intr-o interventie in viata mea din partea Domnului, ne-am rugat eu, apropiatii, chiar si persoane necunoscute pentru mine,am avut credinta ca o sa ma ajute. Sunt luni de cand tot plang si sper in ajutorul Lui dar nu ies din situatia grea. Un singur lucru Ii cer.Un lucru banal pentru El. Ce sa mai fac?? Ma prapadesc si Domnul nu-mi intinde o mana de ajutor. De ce si-a intors fata de la mine? De ce in stari mai pacatoase si cand nu aveam asa de multa nevoie de ajutor m-a miluit si acum nu? De ce ma lasa asa? Incepusem sa ma apropii de 3 ani de Dumnezeu si credeam ca o sa ma ajute sa rezist daca o sa ma rog si o sa ma schimb in bine. Nu ne ajuta si iarta Domnul inca o greseala daca ne caim si suferim mai mult decat la cea dinainte pe care ne-a sters-o. Pe mine cred ca nu. Simt ca m-a parasit.

Sa-i multumiti lui Dumnezeu doamna,din toata inima si cu toata fiinta dvs caci mare este mila si dragostea Lui,sunteti un copil fericit al Lui caci Toiagul si nuiaua Sa va mangaie.Se apropie Postul Pastelui poate este cel mai bun moment sa inviati odata cu Cel ce a strigat pe Cruce ,,Eli, Eli, lama sabahtani? "facandu-va partasa in suferinta si biruinta Lui.Bucurati-va!

[AlinB]

Ce doresti mai exact, concret?

[Maria_S]

Multumesc pentru reply-uri.
Doresc un loc de munca, am facut tot ce am putut, doar rugaciunea mi-a mai ramas. Voi cum ati depasit un moment greu din viata, cum ati capatat indurare de la Domnul?

[AlinB]

In ce domeniu?

[Maria_S]

Sunt bolnava de la nastere si am avut multe incercari si deznadejde din cauza asta. Am 25 de ani si vreau sa muncesc pentru mine si familie. In jurul meu, oamenii de varsta mea, vor asa de multe lucruri de la viata:cariera, bani multi, sot/sotie, copii, distractie, calatorii, masina, casa, admiratie, frumusete etc. Eu vreau doar sa-mi castig painea si sa-mi folosesc timpul liber facand bine in jurul meu. Incerc sa gasesc putere sa continui, sa am rabdare dar sufar ca sunt o povara si familia si prietenii mei sufera impreuna cu mine. La inceput (poate acum 4-2 ani) m-au schimbat in bine incercarile, jignirile oamenilor si umilintele mi-au redus din mandrie dar acum ce rost mai au? In ultimele luni m-am analizat mereu, am incercat sa ajung la tot raul din mine, sa renunt la orice fel de invidie, sa nu mai judec pe altii. Am pus totul inaintea lui Dumnezeu si L-am rugat sa ma ierte si ajute sa ma schimb. Dar trebuie ca mai am ceva acolo rau care trebuie curatat de nu ma miluieste. Pe zi ce trece sunt mai lipsita de putere si ma consuma psihic neputinta fizica, imi fac rau mie si celorlalti fara sa vreau. Sunt o ramasita de om, numai daca m-ati vedea ati intelege ce spun. Sunt o ramasita de om, ma consider inferioara celorlalti. Pentru ce sa ma mangaie Toiagul si nuiaua Lui?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Maria_S

Sunt bolnava de la nastere si am avut multe incercari si deznadejde din cauza asta. Am 25 de ani si vreau sa muncesc pentru mine si familie. In jurul meu, oamenii de varsta mea, vor asa de multe lucruri de la viata:cariera, bani multi, sot/sotie, copii, distractie, calatorii, masina, casa, admiratie, frumusete etc. Eu vreau doar sa-mi castig painea si sa-mi folosesc timpul liber facand bine in jurul meu. Incerc sa gasesc putere sa continui, sa am rabdare dar sufar ca sunt o povara si familia si prietenii mei sufera impreuna cu mine. La inceput (poate acum 4-2 ani) m-au schimbat in bine incercarile, jignirile oamenilor si umilintele mi-au redus din mandrie dar acum ce rost mai au? In ultimele luni m-am analizat mereu, am incercat sa ajung la tot raul din mine, sa renunt la orice fel de invidie, sa nu mai judec pe altii. Am pus totul inaintea lui Dumnezeu si L-am rugat sa ma ierte si ajute sa ma schimb. Dar trebuie ca mai am ceva acolo rau care trebuie curatat de nu ma miluieste. Pe zi ce trece sunt mai lipsita de putere si ma consuma psihic neputinta fizica, imi fac rau mie si celorlalti fara sa vreau. Sunt o ramasita de om, numai daca m-ati vedea ati intelege ce spun. Sunt o ramasita de om, ma consider inferioara celorlalti. Pentru ce sa ma mangaie Toiagul si nuiaua Lui?

Nici nu stiu ce sa spun... Sigur, din exterior... altfel se vad lucrurile, in timp ce tu suferi la modul real. Din pacate, mie mi se pare ca toata osteneala ta e gata sa se duca pe apa sambetei, iar tu sa te prabusesti in deznadejde. De ce? Crezi ca Dumnezeu iti da mai mult decat poti tu duce? De ce nu mai poti? Ce nu mai poti? Cu cat vei spune mai mult asta, cu atat Dumnezeu ii ingaduie vrajmasului sa-ti puna si mai mult pe umeri. Tu inca NU AI INTELES ce vrea Dumnezeu de la tine: sa crezi! Dar sa crezi cu adevarat, nu sa pendulezi intre binecuvantare si blestem. Nu Dumnezeu iti da necazuri, ci tu ti le ceri prin propria ta atitudine. Nimeni nu este "trecut cu vederea" decat daca ceva, undeva s-a strecurat un lucru rau, sau... spurcat! "Spala-te" bine, copila, si ridica-ti fruntea sus. Lumina iti va inunda nu doar privirea, ci si sufletul. Pentru asta nu ai voie sa deznadajduiesti si nici sa nu spui ca Dumnezeu te cearta fara motiv... Accepta cu toata fiinta ta gandul ca El face bine ce face, si vei scapa de toate necazurile tale! Ai incredere. Nu El te-a parasit pe tine, ci tu L-ai parasit pe El, desi acum nu prea intelegi asta! Credinta nu ti-o poate lua nimeni cu forta. Nu te lasa coplesita pentru atat. Altii au trecut insutit prin mai greu, dar cu siguranta si puteau duce mai mult. Tu lasi impresia ca esti cam "fragila", desi dincolo de aparente... se ascunde un caracter de mare luptator! Cui dedici intreaga ta energie sufleteasca, daca nu Lui? De ce deznadajduiesti si-L faci sa plece de la tine. El vrea sa ramana, dar tu Il alungi!!
Nimic in viata nu-i intamplator, iar mie chiar mi se pare ca tu in perioada asta renasti intr-o forma in care nici macar nu o banuiesti. Fara lacrimi si durere, nu putem evolua... Multumeste-I lui Dumnezeu ca te-a ales pe tine, fiindca eu te cred o privilegiata, nicidecum o victima! Sa nu te mandresti (mai tarziu) pentru asta, dar e bine de stiut!
Dumnezeu sa-ti binecuvinteze pasii si viata, Maria!