Cuvant de folos

In tot acest rau care ne-a acaparat existenta,sunt si motive de optimism.Toate necazurile care vin peste noi tot mai des,ii fac pe tot mai multi sa se intoarca catre Dumnezeu si sa descopere viata cea adevarata care nu este promovata la tv. si nici in moda.Din infractori,unii au ajuns sa lupte pentru credinta si libertatea neamului,altii dupa crime ingrozitoare si peste 10 ani de puscarie s-au cait si cu adevarata simtire duhovniceasca traiesc in HRISTOS.Si multi,foarte multi,dupa ani din tinerete pierduti cu distractiile si desfranarea,s-au trezit ca dintr-un vis si cu ajutorul spovedaniei au o familie crestina,luptand impotriva desfraului si modei care distrug viata tinerilor.Toate aceste mari minuni le-a facut Dumnezeu,pentru ca El nu vrea pierderea omului,ci mantuirea sa.Daca nu ar fi ispita si boala dezbinarii de care suferim noi romanii,cu totul altfel ar sta lucrurile.Nu suntem uniti in lucrarea faptelor bune,nu se vad semnele unirii in HRISTOS(si acest lucru iese mult in evidenta si aici pe forum).Nu trebuie sa cautam in alta parte rezolvarea,problema pe care ne-o punem este:ce facem noi,cei care citim aceste randuri,si avem sa spunem,dorinta de a trai cu adevarat crestineste?Daca numai noi,cei care citim aceste randuri,am avea mai multa ravna in trairea si marturisirea adevarului,nu am putea influenta spre bine alte cateva sute de mii de romani cu care venim in contact?

Lăsaţi bunele îndemnuri semănate de Dumnezeu în sufletele voastre să aducă roadă binecuvântată şi nu le ucideţi, precum aţi ucide pruncii din leagăn! Cenzuraţi-vă comentariile de orice fel! "Că toţi suntem îndemnaţi de aceeaşi pizmă drăcească, să ţinem mânia asupra fratelui nostru Să învăţăm respectu unii faţă de alţii, rugându-ne unii pentru alţii. Îşi poate păstra deminitatea doar cel capabil să respecte!Certetează mâhnirea, teama şi mânia din sufletul tău. Aceste stări sufleteşi nu au dreptul să te domine, ci doar să-ţi sugereze realităţi ale vieţii!Atenţie la detalii, căci nu toate greşelile mai pot fi reparate! Tactul şi politeţea sunt mai bune decât sinceritatea orgolioasă! Ceea ce se întâmplă azi, chiar dacă te supără, este spre binele tau. Fii înţelegător!* Soare, rază, lumină - distincte şi inseparabile; Tăcere, Cuvânt, Sunet, sugerând imagini spre înţelegerea Sf. Treimi. Cercetează-le! * Numai cu inima poţi vedea ce este drept, pentru că esenţialul este ascuns privirii. Încearcă! Dacă deschizi Noul Testament şi citeşti în Ioan 1, 18 si 1 Ioan 4, 8-16, vei vedea că am dreptate. Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dăruiască împăcarea cu tine însuţi! Să nu îngăduim comodităţii lăuntrice să se instaleze în noi, topindu-ne asemenea dogorii de afară. Pentru ca lucrul acesta să fie posibil, cercetaţi Scripturile! Nu suferiţi în singurătate. Împărtăşiţi-vă gândurile şi sentimentele unui prieten/prietene şi lui Dumnezeu. Nu vă sfiiţi să vă vărsaţi inima înaintea Sa. Puteţi să vă destăinuiţi lui cu toată sinceritatea. Nu vă va respinge niciodată pentru că aveti probleme - le cunoaşte prea bine! Gândiţi pozitiv: umpleţi-vă gândurile de cuvinte constructive. Scrieţi-vă pe tăbliţa inimii cuvintele Sf. Ap. Pavel: "Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" ( Filipeni 4, 8)Iubindu-ţi semenii pe care-i vezi, vei învăţa să-L iubeşti pe Dumnezeu, pe Care nu-L vezi! Se spune că omul aude doar ceea ce înţelege. Prin urmare, nu este suficient să ai urechi pentru a auzi! Gândeşte-te cât de răspândită este surzenia lăuntrică, de vreme ce însuşi Mântuitorul pronunţă cuvintele: "Cine are urechi de auzit să audă!'' Gândiţi-vă bine şi cercetaţi-vă bine la Lumina Sfintelor Scripturi. Nu daţi prilej Diavolului. Nu lăsaţi să încolţească lăstarul "firii" din prea multă slobozenie de care se temea şi sfântul Apostol Pavel ( 1 Corinteni 8, 9; Galatani 5, 13; 1 Corinteni 8, 11; Evrei 12, 5)...Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veti găsi, bateţi la uşa milostivirii Sale şi vă va da belşug şi revărsări de binecuvântări şi Har. Poţi să alegi floarea care-ţi este dragă, cu cele mai frumoase şi mai alese calităţi duhovniceşti, din grădina Domnului, dacă eşti răsădit în grădina Lui, şi nu din altă parte. Altfel, vei fi pedepsit de Stăpânul grădinii. Pedeapsa Lui e aspră şi necruţătoare. Cel ce aude, oare nu se va ridica? Şi cel ce se abate, nu se va întoarce?... Iar cel ce se întoarce nu este lepădat, pentru că Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, şi să se întoarcă şi să se mântuiască. Chiar şi în adâncul răutăţilor, dacă ai căzut, să nu deznădăjduieşti. Este vreme de îndreptare. Ai alunecat? Scoală-te Ai greşit, părăseşte greşala; să nu stai în calea păcatelor. Că întorcându-te, te vei ridica, şi ridicându-te, te vei mântui. După boală este sănătate şi din căinţă vine mântuirea. Îndrăzneşte, nu deznădăjduiti. Legea lui Dumnezeu nu este legea stăpânitorilor care judecă şi osândesc fără milă. Căci trăind sub har, harul depărtează osânda, aşteptând îndreptarea, până când este încă deschisă uşa, iar dupa ce se va închide uşa, Mirele nu va mai auzi pe cei rămaşi afară."

[calator prin ploaie]

DIN ÎNŢELEPCIUNEA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE


- ‘’Om slab este cel care nu-şi poate ascunde tainele sale. Tare este cel care îşi stăpâneşte mânia. Răbdator este cel care îşi poate ascunde nefericirea sa. Bogat este cel care se mulţumeste cu cele absolut necesare. Lacomul de averi nu se bucură niciodată de cele pe care le are ci se mâhneşte pentru cele care îi lipsesc.’’

- ‘’Este cu neputinţă ca marea să rămână aceeaşi pentru multă vreme. Deoarece suprafaţa ei este foarte liniştită din timpul verii, după puţină vreme vei vedea cum se tulbură dintr-o dată de vânturi, iar apoi marea înfuriată de furtună o vezi cum se acoperă repede de o adâncă linişte. Tot astfel şi lucrurile vieţii se preschimbă uşor într-amândouă direcţiile.’’.

- ‘’Cât de mare este Dumnezeu, care sunt dimensiunile Lui şi cum este esenţa Lui, unele ca acestea sunt primejdioase pentru cel care întreabă şi necunoscute pentru cel care este întrebat. Tămăduirea amândurora este tăcerea.’’

- ‘’Apleacă-te deasupra mormintelor şi vom vedea dacă vei putea deosebi cine este robul şi cine stăpânul ; cine este săracul şi cine bogatul. Deosebeşte dacă poţi pe cel întemniţat de împărat, pe cel puternic de cel slab, pe cel frumos de cel urât. Aşadar, dacă iţi vei aduce aminte de sfârşitul de obşte, nu te vei mândri niciodată.’’

- ‘’Să imiţi pământul, omule, şi să rodesti ca el. Să nu te arăţi mai rău decât el, cel neînsufleţit. Deoarece acela nu scoate roade pentru propria sa desfătare, ci ca să-ţi slujească ţie, în timp ce tu rodul bunătăţii pe care îl faci îl aduni pentru tine.’’

Să începem ca și o poveste, ca și pe vremuri, ca și pe vremuri imemoriabile când țăranul român era la munca câmpului, singura lui grijă era cum îi va fi recolta. Alte griji nu mai avea. Și nici de asta nu avea nevoie că știa că oricum dacă e creștin adevărat atunci Dumnezeu are El grijă de recolta lui. Eh, la acele timpuri trebuie să ne întoarcem noi acuma că tare am luat-o razna. Așa o luăm noi pe coclauri să fie mai greu decât trebuie. Că așa-i neamul român. El trebuie să se zbată că-i place lui. Îi place să se zbată dar și multe izbândește că e bine, e bine. E bine să fii cu Dumnezeu sa ai pace, să ai pace multă, multă de tot. Când ești cu Dumnezeu nu-ți mai trebuie nimica. Așa că române ce tot alergi? Ce tot alergi încolo și încoace și nu dobândești nimica. Cineva tot îți spune că acolo vei găsi nemurirea. Dar n-o găsești în lucruri exterioare că n-ai cum. Uită-te acolo înauntru, în inima ta blândă și vei vedea că numai Lumina îți poate aduce valoarea aceea care o cauți de atâta vreme. Care ai pierdut-o, ai risipit-o. Dar n-a fost vina ta că de ce ar fi vina ta? Au venit alții și ți-au băgat tot felul de chestii prin cap cum că trebuie să faci aia și aia și aia ca să fii fericit dar fericirea nu vine. Nu vine așa. Ea se dobândește. Și cum se dobândește ea? Numai prin muncă. Muncă. Muncă interioară. Acolo trebuie să muncești române. Numai acolo, numai acolo, numai acolo. Așa că ascultă-mă, dacă mai ai acolo, mai găsești undeva în tine voință, ascultă-mă ce-ți spun acum. Tot binele îți vreau. De ce ți-aș vrea răul? Oprește-te! Atâta tre' să faci, să te oprești. Să te oprești și să privești iară firul de iarbă, să vezi floarea să-i simți parfumul, să te închini la sfântul Soare și să-I mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi. Să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor și acolo, acolo, în liniștea aceea, în liniștea aceea multă acolo să te găsești tu pe tine din nou. Și vei deveni ce-ai fost cândva iară.

SFATURI DUHOVNICEŞTI


* Să-i iubeşti şi să pătimeşti împreună cu cei săraci, ca şi tu să fii miluit de Dumnezeu.
* Să nu-i mustri pe cei care au întristare în inimă, ca să nu fii pedepsit cu acelaşi toiag şi căutănd pe cineva care să te măngăie, să nu afli pe nimeni!
* Aminteşte-ţi că şi tu ai trup de ţărănă şi fă binele tuturor, fără deosebire.
* Mai presus decât toate virtuţile este dreapta socoteală.
* Să nu mustri pe nimeni pentru greşeala lui, ci să te consideri răspunzător pentru toate, chiar şi pentru greşeala aproapelui.
* Mai bine să flt dispreţuit, decât să dispreţuieşti pe altul. Mai bine să fiti nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti .
* Să nu locuieşti împreună cu omul mândru, ca să nu piardă sufletul tău harul Sfântului Duh, şi astfel să devină sălaş al patimilor viclene .
* Cel care fuge de slava cea deşartă a lumii, unul ca acesta simte în sufletul său slava veacului ce va să fie .
* Urăşte odihna şi traiul bun, ca să-ţi păzeşti gândurile tale netulburate.
* Fereşte-te de întâlnirile cele multe şi îngrijeşte-te de sufletul tău, ca să-ţi păstrezi liniştea sufletească .
* Păzeşte-te de păcatele cele mici, ca să nu cazi în cele mari .
* Îţi este mai de folos să înviezi sufletul tău din patimi, cugetând la cele dumnezeieşti, decât să înviezi morţi.
* Mulţi oameni au făcut lucruri minunate, au înviat morţi, s-au ostenit să-i aducă pe cei înşelaţi la calea rnântuirii şi alte minuni mari. Mulţi oameni au fost povăţuiţi cu ajutorul lor la cunoaşterea de Dunmezeu. Mai târziu, însă, aceştia care au înviat morţi, au căzut în patimi de ocară, ungănd astfel sufletul lor. Prin aceasta, prin faptele lor păcătoase ce s-au făcut arătate, ei au smintit pe mulţi. În realitate ei erau cei bolnavi şi în loc să se îngrijească de sănătatea lor sufletească, au ieşit în marea lumii acesteia ca să tămăduiască şi să mântuiască sufletele altora, pierzând astfel nădejdea ce o aveau în Dunmezeu şi sufletele lor.
* Cel care se scârbeşte de înşelarea şi răspândirea minţii în cele lumeşti, vede înlăuntrul inimii sale pe Stăpânul şi Donmul său.
* Pentru ca Dunmezeu să ia în considerare virtuţile noastre, trebuie ca ele să fie însoţite de înfrânare trupească şi de conştiinţă curată.
* Mai bine să locuieşti împreună cu vulturii decât cu cel lacom şi nesăţios.
* Mai bine să trăieşti împreună cu cel infirm şi cu cel neînsemnat, decât cu cel mândru.
* Mai bine să fiii prigonit, decât să prigoneşti; să fii răstignit, decât să răstigneşti; să fii nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti; să fii clevetit, decât să cleveteşti.
* Îndreptăţirea de sine nu are loc în viaţa creştinilor şi nu este cuprinsă nicăieri în învăţătura lui Hristos.
* Dacă iubeşti blândeţea, vei avea pace în sufletul tău. Iar dacă te vei învrednici să dobândeşti pacea. te vei bucura în orice încercare.
* Dumnezeu rabdă toate neputinţele noastre. însă nu-l suferă pe cel care tot timpul cărteşte, ci îl pedepseşte ca să-I îndrepte.
* Gura şi inima, care în flecare încercare Îi mulţumesc lui Dumnezeu, primesc binecuvântarea Lui şi harul dumnezeiesc.
* Harului dumnezeiesc îi premerge smerita-cugetare, iar pedepsei, cugetarea semeaţă.
* Atunci când viaţa ta este după Dumnezeu, să nu te întristezi pentru necazurile şi relele tale pătimiri, căci Dumnezeu ţi le va ridica într-o bună zi. Să nu te temi nici de moarte, pentru că Dumnezeu a pregătit bunătăţile cele viitoare ca să te facă mai presus de moarte.

Cel mai de preț bun!…pildă

Odată, au venit niște filosofi la Sf. Macarie, în pustie, să vadă de ce aleargă atât de mulți oameni să-i asculte cuvântul înțeleptPasă-mi- te, erau oarecum invidioși, că după ei nu se prea înghesuia lumea. Când au sosit în pustie, au găsit un bătrân sărăcăcios îmbrăcat, cu vorbă curată, dar meșteșugită. Nu prea le-a venit bine filosofilor. Și au început să-l întrebe:
-Macarie- ai citit cutare carte ? N-am cetit-o, răspundea Macarie.
-Dar cutare învățat, știi ce a zis despre lume și despre altele ?
-Și la acestea, Macarie, răspundea că nu știe.
-Ei însă îl tot întrebau, cu gândul de a-l rușina.-Atunci Macarie, ghicindu-le gândurile, le-a zis:
-Rogu-vă, îngăduiți-mi să vă întreb și eu ceva.-Întreabă, părinte, răspunseră ei veseli.
Fiți buni și spuneți-mi, ce-a fost mai întâi: mintea sau cartea După oarecare răgaz, răspunseră, oarecum nedumeriți de rostul întrebăriiVezi bine că a fost mintea!-Nu vă supărați, răspunse Macarie, că eu am ceea ce a fost mai întâi: mintea.
-Atunci au priceput filosofii că orice om, dacă-și folosește darul minții dat de Dumnezeu, poate să fie înțelept,cu sau fără prea multă carte...

[MariS_]

În prealabil postat de cristian67

Cel mai de preț bun!…pildă

Odată, au venit niște filosofi la Sf. Macarie, în pustie, să vadă de ce aleargă atât de mulți oameni să-i asculte cuvântul înțeleptPasă-mi- te, erau oarecum invidioși, că după ei nu se prea înghesuia lumea. Când au sosit în pustie, au găsit un bătrân sărăcăcios îmbrăcat, cu vorbă curată, dar meșteșugită. Nu prea le-a venit bine filosofilor. Și au început să-l întrebe:
-Macarie- ai citit cutare carte ? N-am cetit-o, răspundea Macarie.
-Dar cutare învățat, știi ce a zis despre lume și despre altele ?
-Și la acestea, Macarie, răspundea că nu știe.
-Ei însă îl tot întrebau, cu gândul de a-l rușina.-Atunci Macarie, ghicindu-le gândurile, le-a zis:
-Rogu-vă, îngăduiți-mi să vă întreb și eu ceva.-Întreabă, părinte, răspunseră ei veseli.
Fiți buni și spuneți-mi, ce-a fost mai întâi: mintea sau cartea După oarecare răgaz, răspunseră, oarecum nedumeriți de rostul întrebăriiVezi bine că a fost mintea!-Nu vă supărați, răspunse Macarie, că eu am ceea ce a fost mai întâi: mintea.
-Atunci au priceput filosofii că orice om, dacă-și folosește darul minții dat de Dumnezeu, poate să fie înțelept,cu sau fără prea multă carte...

Asa este. Darul intelepciunii nu vine din cetitul cartilor, desi nu-i rau nici sa
cetesti carti, el vine dintr-o inima curata. De aceea taranii nostrii, nestiutori
de carte, erau totusi mai intelepti decat carturarii cei mari. Ultimilor doar le
placea sa filosofeze despre Dumnezeu sau lume. Ca sa fii intelept trebuie sa
fii mai intai bun. Imi amintesc cu placere cum ne povestea Parintele Teofil ce
i-a spus mama sa inainte de-a pleca la manastire: "...si sa nu uiti sa fii bun,
maica!". Iata intelepciunea unei femei simple de la tara!
Har, smerenie si jertfa de sine.

Dacă omul era creat pentru această lume, şi nu pentru cealaltă, Hristos nu primea răstignirea şi nici moartea pe cruce.

Părintele Arsenie Boca-Cuvinte alese ale părintelui


„Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.”
„Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.”
„Dumnezeu nu uită de om, cum uită omul de Dumnezeu.”
„Doar Sfânta Liturghie mai ţine lumea.”
„Cel mai greu păcat, veşnic fără iertare, este starea omului împotriva adevărului.”
„Credinciosul în Dumnezeu depăşeşte limitele omului.”
„Necredincioşii, spre ruşinea noastră, îşi cred necredinţei lor mai mult decât credem noi credinţa noastră.”
„Iertând, ştergi ce ierţi. Ce ierţi la altul, ţie ţi se şterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecată.”
‚Înzestrările lui Dumnezeu nu sunt date ca simple ornamente de care să ne bucurăm numai noi.”
„Voi ştiţi despre Iisus o mulţime de lucruri, dar nu-L ştiţi pe El. Şi până nu-L găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găseşti nici sensul tău, nici sensul lumii.”
„Necazurile vieţii sunt un grai mai aspru al lui Dumnezeu către oamenii mai grei sau mai vicleni la minte.”
„Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.”
„Dacă nu poţi vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.”
„Sunt multe chipuri de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dar numai o singură uşă: Iisus.”
„Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.”
„Creştinismul nu e numai o afacere de Duminică, ci e o strădanie de toate zilele.”

[tigerAvalo9]

Din “Monahul de la Rohia – Nicolae Steinhardt raspunde la 365 intrebari puse de Zaharia Sangeorzan”



336. Sfinţenia se naşte din momentul în care conştiinţa veghează in faţa morţii? Sau adevărata sfinţenie s-a pierdut cînd asceţii, profeţii au rostit întîia rugăciune şi Hristos nu i-a dat răspunsul aşteptat?
Ce este sfinţenia? Nu cred că stă în a-ţi face o chilioară strimtă pe un vîrf de munte şi a trăi acolo în deplină singurătate; sau a te zăvori într-o chilie, o cameră, o celulă pe viaţă; ori a-ţi lega piciorul cu un lanţ de un zid de piatră; ori a-ţi trăi viaţa toată pe un stîlp, cocoţat acolo sus. Acestea-s forme simple, relativ uşoare, brute ale sfinţeniei.
Adevărata, marea sfinţenie, de neînchipuit de grea este de a trăi într-o obşte şi a-ţi iubi aproapele (aşa cum e) ca pe tine însuţi; sau măcar (stadiu inferior, însă tot remarcabil şi sfînt) a te purta cu el ca şi cum l-ai iubi ca pe tine însuţi, ori mai mult ca pe tine însuţi.
Ăsta-i lucrul cel greu, cel sfînt, cel creştinesc, cel supraomenesc.
(Se întîmplă să vezi în biserică o canalie care-şi face neîncetat semnul crucii, bate sute de metanii şi aprinde nenumărate luminări. Cum se explică faptul? Luînd aminte că metaniile şi celelalte sînt treabă uşoară.) Celui ce se legase cu un lanţ de un zid, arhiepiscopul Meletie al Antiohiei îi porunceşte să se dezlege: nu cu lanţul se leagă creştinul, ci cu dragostea şi cu libertatea. Zăvorîrea, lanţul, stîlpul, coliba în vîrf de munte sînt rudimente, exerciţii. Ca şi postul. (V-am mai spus-o: v. Epistola către Coloseni 2, 20-23.)
Forma cu totul superioară şi cutremurător de grea a sfinţeniei este ca, liber fiind, într-o obşte închisă trăind, să-ţi iubeşti aproapele nu mai puţin ca pe tine, aşa cum Hristos şi-a iubit apostolii (Ioan 13, 34).
De aceea sfinţi îi consider pe acei care au trecut cu bine examenul cel teribil, cel de care n-ai cum trişa: al închisorii ori al mănăstirii (ori chiar al vieţii în lume), iubindu-şi aproapele deşi prea bine şi prea desluşit îl vede aşa cum este. Restul: milostivirea, privegherile, posturile, metaniile, flagelările… sînt doar treptele dintîi ale Scării, sînt simple gymnofisii yoghine.