|
#1
|
||||
|
||||
Ce sa fac?
Eu țin acum postul Crăciunului după puterile mele. Am fost sa ma spovedesc și sa ma împărtășesc și am spus preotului ca după crăciun vreau sa țin post de luni pana sâmbătă ca ma simt foarte bine asa. Și mia spus ca nu se poate asa. Acum eu ce sa fac? Pot sa țin post asa cum vreau eu după crăciun?
|
#2
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
”-Simone, fiu al lui Iona, Mă iubești tu pe Mine? -Da Doamne........te iubesc. -........” |
#3
|
|||
|
|||
Dupa puterile tale cum o fi: mai sever decat scrie in calendar, sau mai permisiv(lesnicios)?
Citat:
Cum de ne mai intrebi pe noi daca preotul ti-a dat un raspuns? Daca noi ti-am da un raspuns diferit ar insemna ca noi il contrazicem pe duhovnicul tau. De ce nu l-ai intrebat de el?
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#4
|
||||
|
||||
Dupa puterile tale cum o fi: mai sever decat scrie in calendar, sau mai permisiv(lesnicios)?
doar de carne si pacate |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
Problema e însă alta. Împreună cu pofta de la mâncare, desfrânare, răutate-răzbunare, somn, semeție, dezlegări începi să te învârtoșezi la minte și la vorbe, la alea de taină din interior și începi să minți și să spui sau să crezi pe dos cel mai simplu și clar adevăr învârtoșând cea mai mare dreptate încântându-te sau grozăvindu-te sau mândrindu-te sau contrazicând cu ciudă și satisfacție-crudă orice bine încât ajungi de susți că negrul e alb și albul e negru, dulcele amar și amarul dulce, binele e rău și că răul e defapt binele. Practic împreună cu pofta sau în poftă, plăceri, mulțumiri-nemulțumiri sau satisfăcând pofta, amăgindu-te sau lăsându-te amăgit de satanism și de slujitorii satanismului nu mai poți să spui clar și sigur Adevărul: că Dumnezeu e cel mai bun și binele suprem respectiv că satana e cel mai rău și răul cel mare ce merge din rău în mai rău, nu mai ești sigur că Dumnezeirea împreună cu sfinții e binele care lucrează în Credință ascultarea și binele și respectiv că lumea și iadul e răul care lucrează neascultarea și pierzarea, nu mai vrei să accepți că sfinții sunt buni respectiv că defrânații și cei slăviți de lume sunt răi, nu mai ești bun să iubești și să susții că drepții și părinții sunt buni și abea apoi frații și apoi apropiații care fac voile lui Dumnezeu dar niciunii nu sunt ei mai buni ca Dumnezeu, nu mai vrei să știi că a fi bun sau mai bun înseamnă a fi drept deci cât mai bun mai întâi cu Dumnezeirea și în ultimul rând poți să fi bun și cu sataniștii amăgitori și distrugători, cu lumea însă în contra satanismului, osândindu-l pe față. Dacă vezi că ți se învârtoșează cel mai elementar Adevăr, cunoștință, dreptate, identificare încât ajungi să te nemulțumești de Dumnezeu mulțumind satanismului în loc să te nemulțumească satansimul și căderile tale mulțumind Domnului și dacă persistă repetarea lor atunci ești smintit. Dacă necredința ta care ar trebui să te apere de diverse rătăciri și care ar trebui să lupte nu cu Credința lăcomindu-se la negarea și distrugerea bunătăților ei ci cu necredința ta și a lumii, cu slăvirea deșartă și impostoare a mincinii și răutății, cade în necredință nedreaptă atunci ești un luptător trădător care lupți să slăvești minciuna. Dacă necredința ta care hrănindu-se din dreapta necredință care derivă din bunătatea dreptei credințe cade în necredință nedreaptă și mândră slăvind deșertăciunile încât ajungi să minți și să ai necredință nedreaptă și să crezi pe dos slăvind minciuna și desfrânarea și viclenia adică satanismul atunci ești un smintit trufaș și mândru ce se crede genial și ai mare nevoie de rugăciune, post, pocăință și îndreptare după poruncă pentru ca să poți să ieși prin iertare din întunericul înelării și amăgirii smintirii tale și a slavei deșarte în care locuiești ca un belfer pilos învârtoșat la inimă pentru că ești căzut în ispită și stai în capcana trufiei fiind pentru cei din jur o capcană a înșelării și amăgirii slujind lumii deșarte și ispititoare. Trebuie să asculți de Dumnezeu și să respecți dreptatea și adevărul și atunci iubirea și pofta ar trebui și ele să se conformeze și să se supună lui Dumnezeu, să asculte și să urmeze binele căci altfel ajungi să minți, să poftești să faci rele, să vrei pofte desfrânate, grozăvii, cruzimi, răutăți chiar fără să vrei și fără să poți să te opui încât vei ajunge de vei iubi și vei lăuda răul nedrept ca nebunul iar asta e slavă deșartă. A minți și a crede pe dos cu mărire de sine înseamnă a huli iar hula e defăimare și lovire în Dumnezeu, în iubire, în bine, e idol! Dacă necredința care ar fi trebuit să lupte cu necredința tuturor necredincioșilor așa ca un paznic ce nu se lasă amăgit și înșelat se întoarce împotriva dreptei credințe ca să prade atunci ești un risipitor, un distrugător, un fiul al păcatului, al satanei, al pierzării, un pui de viperă, un amăgit care nu vrea să știe deosebi binele de rău crezând că prin nepăsarea asta se pilește și scapă mai ușor. Orice vietate știe ce e bine darmite atunci un om serios. Dacă nu mai știi ce e bine și ce e rău atunci rugăciunea, postul și scripturile ajută să revi la cel mai elementar Adevăr ca să-l crezi: Dumnezeu, Cerul și Raiul e cel mai bun dintre cei mai buni și lucrările Sale sunt cele mai bune dintre cele mai bune în timp ce satana, lumea și iadul sunt cei mai răi dintre cei mai răi și lucrările lor sunt cele mai rele dintre cele mai rele. Dacă știi asta și spui asta dar nu crezi sau ți se învârtoșează identificarea sau vorbele sau inima exact când vrei să spui cuiva sau ție adevărul înseamnă că atunci cazi în sminteală pe interior, acolo în pofta adâncă din sufletul tău din interiorul omului interior. Mintea ta de frică trădează și se smintește și deși spune adevărul și dreptatea, în adânc mintea ta crede invers, acceptă să mintă, se lasă pradă slăbiciunilor și se leapădă de adevăr, omul devine ipocrit și se laudă crezând că așa e mai bun sau că face vreun mare bine tăgăduind pe interior pe undeva adevărul cel mai elementar. Trebuie să știi și să respecți întotdeauna Adevărul neschimbabil și dreptatea căci dacă de frică sau disperare sau șantajat sau în boală sau ghinion sau de spaima morții sau dacă ești amenințat sau din interese minți atunci de fapt păcătuiești, cazi în tăgăduire, în hulă, în trădare, în necredință, în necredința care distruge și pradă bunătatea dreptei credințe, respectiv trece de la iubirea cinstită de alții la iubirea pătimașă de sine, trădătoare, desfrânată și beată de minciunile lumii pe care le propagă slujindu-le. Dumnezeu cu sfinții și îngerii Lui e cel mai bun și așa trebuie să simți și să crezi până în adânc fără nicio învârtoșare iar satana și lumea și duhurile rele și îngerii amăgitori care îți dau târcoale sunt cei mai răi. Invers nu trebuie să crezi. Dacă ești atacat de necredință sau dacă te delași atunci folosindu-ți necredința la adresa necredinței tale și a necredincioșilor ai putea să nu crezi ceea ce nu e de crezut căci necredința asta e pozitivă deoarece dreapta necredință se hrănește din bunătatea dreptei Credință slujind-o. Dacă ți se învârtoșează necredința și se ridică ea împotriva dreptei credințe ca să prade cu lăcomie și să se îndreptățească în păgânismul ei lovind în Dumnezeu cu nemulțumire trebuie să lupți cu ea și cu tine folosind dreapta necredință până la dispariția necredinței viclene și desfrânate care negând mereu ar vrea să biruie Credința. Nu trece în necredința ta de partea necredinței viclene, mândre și amăgitoare mândrindu-te și tu ci luptă cu toate necredințele cele rele și amăgitoare folosindu-te de necredința ta fidelă Dreptei Credințe care vine să întărească dreapta credință slujind iubirii și fidelității, neprihănirii. Practic nu e greu, pentru unii e simplu, înțeleptul se întoarce cu necredință împotriva necredinței amăgitoare, adică nu crede minciunii și necredinței în Adevăr, nu crede necredințelor lumii sau necredințele cele mândre ale duhurilor rele ci luptă necrezând tot ce nu e de crezut pentru că înțelept fiind ar vrea să ajungă în Dreapta Credință acolo unde poți să Crezi în Adevăr și să împlinești dreptatea. Dacă cazi prin necredință din dreapta necredință în necredința vicleană și amăgitoare a celor mândrii ce lovesc în Dumnezeu atunci vei fi ca porcii ce se întorc să calce în picioare mărgăritarele și să rupă credincioșii de Dumnezeu și de dreapta lor credință și slujire. Un sfat: Nu spune necredincioșilor mereu că tu crezi ceea ce crezi și e de crezut căci ei nu te vor crede și s-ar putea să te molipsești de la necredința lor vicleană și nedreaptă ci spune-le că nu crezi în minciunile și necredințele lor până la dispariția necredinței lor și a ta! Fă asta pentru a apăra Dreapta Credință din tine care crede până în adânc neînvâtoșat Adevărul și numai adevărul urmând binele căci l-a primit de la Hristos și îl și știe din fire. ”Pe afară-i vopsit gardul și-nlăuntru leneopardul” de-ți umblă gura din coastele sufletului și slăvește satanismul crezându-l mai bun căci de aia te ia și te desfrânează vrând să-l lauzi așa ca lumea în deșert. Ispititorul a căzut din cer și nimeni nu mai are nevoie vrând să se desăvârșească să fie ispitit de satana și de îngerii căzuți căci Iisus a biruit și a devenit cel mai bun ispititor care ridică omenirea din desfrânare și pierzare și necredință ajutând credinciosul să învingă ispita și să biruiască și el desfrânarea și slava deșartă. Deci pentru orice evoluție și progres pe bază de încercare și ispită ai nevoie doar de Domnul Iisus Hristos care e Cel mai bun încluisv la încercări și ispite ca o scară a Învățăturii prin care ajungi în Cer. Îngerii căzuți și satana au căzut din cer și cad mereu și au ajuns o deșertăciune a slavei deșarte fiind inutil și în viața de pe pământ și în cea de dincolo din veșnicie. Cine zice că satanismul e bun la ceva sau că-l ajută la ceva minte și se înală amăgindu-se. Locul satanismului nu s-a mai găsit în Cer! Last edited by Petru7; 11.12.2020 at 18:41:02. |
|