Sufletul pereche

[AlinB]

În prealabil postat de glykys

Uite, gateste-i sotului tauceva ce ii place, strange-l de mana si spune-i ca te bucuri mult ca e cu voi. Atat; isi va da seama. Din ce am vazut, barbatilor nu le plac efuziunile, exploziile de sentimente, plansetele...

Aiurea, nu-i vorba de asta, persoana in cauza n-a reusit sa depaseasca o iubire naiva si infantila (in sensul rau al cuvantului) care s-a incheiat prost (cum de obicei se termina in astfel de cazuri) iar acum i-a reprosat sotului ca nu a fost in stare sa-i faca treaba care ar fi trebuit ea sa o faca, sa se vindece si sa mearga mai departe..

Iar daca el a pus tot ce avea in relatia asta, pentru ce sa fie facut vinovat de handicapurile si neputintele ei ei?

Tragic, dar multi oameni confunda furnicaturile erogene si masochismul care deriva in unele cazuri de aici, cu dragostea.

Si avem din pacate o cultura universala care inclina ratiunea, morala si nu in ultimul rand bunul simt, in directia asta.

Ca si cel care a pornit acest topic, care foloseste mitul "sufletului pereche" derivat din aceeasi naivitate erotica/erogena pentru a-si justifica infidelitatea in casatorie, un lucru fara doar si poate urat si fara nici o scuza.. dar trebuie sa ne mintim cumva, nu?

Faptul ca ne simtim bine facand rau, trebuie sa aiba o scuza mai presus de ratiune, nu?

[Savonarola]

În prealabil postat de AlinB

mitul "sufletului pereche"

Nu cred că acest mit este chiar aşa un simplu "mit". Gândiţi-vă că primii oameni, Adam şi Eva, au fost făcuţi suflete pereche. Şi că Eva nu a fost creată la fel ca Adam, ci din Adam de către Dumnezeu. Am auzit chiar de la preoţi ortodocşi că ar exista texte în mistica iudaică, care spun că o interpretare a primelor cuvinte ale lui Adam la adresa Evei este: "tu eşti fiinţă din fiinţa mea, şi lumină din lumina mea".

[AlinB]

În prealabil postat de Savonarola

Nu cred că acest mit este chiar aşa un simplu "mit". Gândiţi-vă că primii oameni, Adam şi Eva, au fost făcuţi suflete pereche. Şi că Eva nu a fpst creată la fel ca Adam, ci din Adam de către Dumnezeu. Am auzit chiar de la preoţi ortodocşi că ar exista texte în mistica iudaică, care spun că o interpretare a primelor cuvinte ale lui Adam la adresa Evei este: "tu eşti fiinţă din fiinţa mea, şi lumină din lumina mea".

Aiurea, nu scrie nicaieri ca au fost facuti "suflete pereche", au fost pereche constransi de imprejurari... ghici care.. :)

Iar "argumente" de genul "am auzit de la preoti ortodocsi", "ca ar exista", "o interpretare.." ..sunt hilare, putina seriozitate nu strica, avem aici niste cazuri grave, un barbat care isi inseala nevasta, o femeie care da cu casatoria de pamant..si amandoua cu scuza "sufletului pereche" si cine stie cate/cati mai sunt care isi gasesc o astfel de scuza pentru imaturitatea lor sentimentala.

Pai sa ne gandim, oare la judecata li se va cere socoteala ca nu s-au luat dupa norma morala inexistenta a "sufletului pereche"?
Sau ca si-au inselat sotia, ca si-au distrus casatoria, ca au lasat copii fara parinti, etc..?

Pai intrebase cineva o data pe un parinte duhovnicesc: "parinte, de unde stim care e sufletul nostru pereche?".
Si parintele o zis ceva de genul: "Pai te-ai luat cu el/ea in fatza lui Dumnezeu? Te uiti bine la el/ea ca ala e sufletul tau pereche".

Urat, frumos..asa si este ca si sufletul tau de altfel..ca pana la urma defectele din celelalt e imposibil sa nu se regaseasca macar o farama in sufletul tau, daca esti onest cu tine insuti, deci..ai grija de celalalt cum ai si de sufletul tau, indrepti ce e de indreptat, cureti ce ai de curatat, asa cum ai vrea sa fie si celalalt cu greselile tale, ca altfel..
Mantuirea ta s-ar putea sa atarne de lucrul asta.

[stefan florin]

În prealabil postat de AlinB

Aiurea, nu scrie nicaieri ca au fost facuti "suflete pereche", au fost pereche constransi de imprejurari... ghici care.. :)

Iar "argumente" de genul "am auzit de la preoti ortodocsi", "ca ar exista", "o interpretare.." ..sunt hilare, putina seriozitate nu strica, avem aici niste cazuri grave, un barbat care isi inseala nevasta, o femeie care da cu casatoria de pamant..si amandoua cu scuza "sufletului pereche" si cine stie cate/cati mai sunt care isi gasesc o astfel de scuza pentru imaturitatea lor sentimentala.

Pai sa ne gandim, oare la judecata li se va cere socoteala ca nu s-au luat dupa norma morala inexistenta a "sufletului pereche"?
Sau ca si-au inselat sotia, ca si-au distrus casatoria, ca au lasat copii fara parinti, etc..?

Pai intrebase cineva o data pe un parinte duhovnicesc: "parinte, de unde stim care e sufletul nostru pereche?".
Si parintele o zis ceva de genul: "Pai te-ai luat cu el/ea in fatza lui Dumnezeu? Te uiti bine la el/ea ca ala e sufletul tau pereche".

Urat, frumos..asa si este ca si sufletul tau de altfel..ca pana la urma defectele din celelalt e imposibil sa nu se regaseasca macar o farama in sufletul tau, daca esti onest cu tine insuti, deci..ai grija de celalalt cum ai si de sufletul tau, indrepti ce e de indreptat, cureti ce ai de curatat, asa cum ai vrea sa fie si celalalt cu greselile tale, ca altfel..
Mantuirea ta s-ar putea sa atarne de lucrul asta.

Totusi exista un verset din cartea "Tobit" care spune asa:
" Şi când va trebui să te apropii de ea, ridicaţi-vă amândoi şi să strigaţi către milostivul Dumnezeu, şi El vă va mântui şi vă va milui. Nu te teme, CACI EA ESTE MENITA DIN VEAC PENTRU TINE şi tu o vei mântui, şi ea va merge cu tine, şi ştiu că vei avea de la ea copii".
(Tobit 6:18)
Doamne ajuta!

Mitul sufletului-pereche s-a născut, cred, din nostalgia după unitatea primordială dintre bărbat și femeie, care era desăvârșită, totală, întrucât pe Dumnezeu îl respirau Adam și Eva în iubirea lor; necontenit.

După tragica despărțire de Dumnezeu, omul năzuiește cu toată ființa după acea unitate pierdută, dar nu mai este capabil să o realizeze pentru că nu mai poate iubi cu toată ființa lui, nu mai poate iubi continuu, permanent. Iubirea noastră e amestecată cu egoism, cu patimi, cu meschinării și e, prin urmare, tulbure, parțială.

Nu-l putem iubi pe celălalt din aceleași motive din care nu-L putem iubi pe Dumnezeu sau din cauză că starea păcătoasă în care ne aflăm ne depărtează de El, izvorul iubirii. Trebuie, prin urmare, refăcută întâi această legătură pentru a putea vedea în soțul tău cu adevărat sufletul-pereche.

[Soaree]

În prealabil postat de AlinB

Aiurea, nu scrie nicaieri ca au fost facuti "suflete pereche", au fost pereche constransi de imprejurari... ghici care.. :)

Iar "argumente" de genul "am auzit de la preoti ortodocsi", "ca ar exista", "o interpretare.." ..sunt hilare, putina seriozitate nu strica, avem aici niste cazuri grave, un barbat care isi inseala nevasta, o femeie care da cu casatoria de pamant..si amandoua cu scuza "sufletului pereche" si cine stie cate/cati mai sunt care isi gasesc o astfel de scuza pentru imaturitatea lor sentimentala.

Domnule, cugeti cele de folos.

Unii au gasit paravan in expresia "suflete pereche" pentru ca ezita sa vorbeasca direct de imperecheri. Ma manca undeva si trebuie sa gasesc o justificare inteligenta ca sa ascund mizeria din cuget.

[stefan florin]

În prealabil postat de Soaree

Domnule, cugeti cele de folos.

Unii au gasit paravan in expresia "suflete pereche" pentru ca ezita sa vorbeasca direct de imperecheri. Ma manca undeva si trebuie sa gasesc o justificare inteligenta ca sa ascund mizeria din cuget.

alo, mister, de ce jicnesti? Adica toti cei care au postat aici si cred in acest mit al sufletelor pereche, ii manaca undeva si isi ascund acesta acesasta mancarine in spatele acestui mit? Nu iti este rusine?

[Savonarola]

În prealabil postat de AlinB

Aiurea, nu scrie nicaieri ca au fost facuti "suflete pereche", au fost pereche constransi de imprejurari... ghici care.. :)

Iar "argumente" de genul "am auzit de la preoti ortodocsi", "ca ar exista", "o interpretare.." ..sunt hilare, putina seriozitate nu strica, avem aici niste cazuri grave, un barbat care isi inseala nevasta, o femeie care da cu casatoria de pamant..si amandoua cu scuza "sufletului pereche" si cine stie cate/cati mai sunt care isi gasesc o astfel de scuza pentru imaturitatea lor sentimentala.

Eu aici nu discut cazul particular, care poate să nu fie adevărat, al insului care a deschis vorba. Vorbeam doar teoretic. Şi în cazul sufletelor pereche, tocmai aici este baiul că această problemă este una a oamenilor care au maturitate sentimentală şi chiar spirituală (chiar dacă nu sunt sfinţi, au o numită maturitate). Oamenii care nu Îl cunosc pe Dumnezeu şi nu cunosc dragostea lui Iisus Hristos cam greu ajung la "sufletul pereche". În sfârşit, este vorba despre o ipoteză, dar o ipoteză despre care unii au depus mărturie în urma experienţei lor. Pur şi simplu, pentru unii, nu ştiu dacă pentru toţi, sau dacă au descoperit toţi, există o anumită persoană de sex opus care le dă sentimentul de împlinire sufletească, de întregire. Pentru că nu întâmplător i se spune "sufletul (persoana) pereche" şi nu "sexul pereche".

Puteţi să citiţi, şi toată lumea chiar, "Noaptea de Sânziene" a lui Mircea Eliade, roman unde este vorba despre această problemă, evident nu doar despre asta, dar este o temă principală a romanului.

[Soaree]

În prealabil postat de stefan florin

alo, mister, de ce jicnesti? Adica toti cei care au postat aici si cred in acest mit al sufletelor pereche, ii manaca undeva si isi ascund acesta acesasta mancarine in spatele acestui mit? Nu iti este rusine?

Ba imi este rusine si-mi cer iertare de la Domnul ca mi-am pierdut vremea citind despre "suflete pereche" (mit pagan) pe un site ortodox. Mila si indurare, Doamne!

[stefan florin]

În prealabil postat de Soaree

Ba imi este rusine si-mi cer iertare de la Domnul ca mi-am pierdut vremea citind despre "suflete pereche" (mit pagan) pe un site ortodox. Mila si indurare, Doamne!

te-a pus cineva? Nu ai citit titlul topicului? Atunci de ce ai intrat, ca sa arunci cu noroi? Vad ca si pe tine te mananca limba si spui numai prostii. Ai liberul arbitru prietene! Poti sa faci cu totul alt ceva. Doamne ajuta!