DUHOVNIC

[elizabeta]

În prealabil postat de mirabela

revin cu o intrebare : cum va spovediti?
- dupa intrebarile preotului(ati furat?, ai incalcat vreo porunca? etc.) (adica pe fuga)sau,
- dupa indreptarul de spovedanie, cu cateva foi si un pix ca sa notati(pt ca in mom in care incepi si scri, te gandesti ca in fata ta e bunu d-zeu) (spovedania adevarata) ?

Doamne ajuta !

Iti spun cum ma spovedesc eu - parcurg mai intai, una cate una, fiecare dintre porunci, ca sa vad cam in ce zona ma aflu - de exemplu ma opresc la porunca "sa nu ucizi", unde simt eu ca ar cam fi problema, pentru ca am gandit rau desprea altii, mi-am pus si mie sanatatea in primejdie, prin faptul ca am mancat aiurea, am baut prea multa cafea, etc...Acestea din urma se regasesc in lista, in diverse sectiuni.
Acuma, de multe ori preotul imi cere sa-i explic ce s-a intamplat, si anume in ce imprejurare am facut ceea ce am spus - am gandit rau si ce-am facut? mi-am inchipuit scenarii in care ii dadeam in cap, il injuram, il palmuiam, sau am indepartat imediat acest gand din minte...
...cam asa...nu stiu cat te-a ajutat...

[DAMIAN]

Nu se poate pune la indoiala rolul preotului in viata noastra spirituala, avand ca obiectiv final mantuirea fiecaruia.
Preotul este intr-adevar pastorul sufletelor, cel ce mijloceste inte pastoriti si Dumnezeu, dar el nu poate, chiar cu multa bunavointa, sa-l duca pe om de mana la Dumnezeu, fara ca si acesta sa se implice in lucrarea mantuitoare.
Nu trebuie uitat, minimalizat, sau mai rau, inlaturat, rolul individual al crestinului, el este imparat peste sufletul sau,
el este primul care face pasul spre mantuire, preotul il vine in ajutor pe parcurs, il calauzeste pasii mantuirii.
Conditia prima, cea prin care ne putem uni cu Hristos este botezul.
Apoi urmeaza credinta, cu faptele cele bune, vointa noastra de mantuire, care in conglasuire cu preotul duhovnic, si puterea data lui spre iertarea pacatelor, ne permite a indrazni catre Dumnezeu sa fie milostiv cu noi.

[CristinaG80]

Am mare nevoie de un parinte duhovnic care sa stie sa ma indrume fara sa cad in pacatul deznadejdii (am facut-o de multe ori) in zona Clujului.
Multumesc.
Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma!

[calator prin ploaie]

Du-te la manastirea Casiel, la parintele Serafim Badila. Nu vei regreta! Doamne ajuta!

[milica1]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Du-te la manastirea Casiel, la parintele Serafim Badila. Nu vei regreta! Doamne ajuta!

TE rog spune-mi si mie,unde sa aprind lumanarea la biserica pt SFANTUL PROTECTOR pe care simt ca-l am...multumesc..doamne ajuta!

[gValentina]

Dau dreptate perfecta lui geo.nektarios !!!! Frumoasa gandire !!! Daca nu vrem sa acceptam cuvintele lui, este pentru ca ni se pare greu sa incercam sa schimbam pe cineva, sa-l iubi asa cum e ! De asemeni, ne este greu sa fim smeriti, iertatori, corecti; pt noi conteaza parerea celor din jur si nu cea a Lui Dumnezeu! Si cand un lucru iti este incomod incerci sa ii cauti cusur si sa-l inlocuiesti

[placintavlad]

Ca sa poti sa-ti deschizi sufletul in fata duhovnicului in primul rand depinde de tine cat iti doresti acest lucru si in al doilea rand duhovnicul nu trebuie privit ca pe un bau-bau si trebuie privit ca un prieten si martor in Fata Dreptei Judecati

Exista intre psihoterapeuti (ma refer la profesia laica, desigur) o conventie tacita: nu recomanzi unui coleg pe clientul care prezinta semnele "ucigasului de terapeuti", decat daca vrei sa ii platesti vreo polita.
Exista nefericiti care isi petrec viata, ani si zeci de ani, trecind de la un terapeut la altul si capatindu-si renumele de cronici, incurabili etc. Acest soi de oameni par a intra in cabinet doar pentru a-ti demonstra ca nu esti capabil sa-l vindeci. Oricat de straduiesti sa-i fii de folos, culegi regretul unei terapii esuate. Am cunoscut astfel de oameni. E deosebit de frustrant sa lucrezi cu ei. Dar te obisnuiesti, cu vremea si chiar ajungi sa le fii recunoscator: te smeresc acestia, iti dau prilejul sa cugeti la limitele personale si la cele ale relatiilor umane, in general.
La polul opus, sunt oameni care stiu bine ce vor cand iti intra pe usa: vor sa se vindece. Si fac tot ce tine de ei sa isi depaseasca limitele. Cu acestia e o fericire sa lucrezi. Nu poti decat sa le multumesti pentru ca au apelat la tine. Dar si cand se intampla sa experimentezi un esec, parca te doare si mai tare...
Am fost si client si consilier. Cunosc o multime de situatii tipice pentru ambele conditii. Ce pot sa spun decat ca eu unul aleg sa imi vad de treaba mea: daca sunt in postura consilierului ma centrez pe treaba mea de consilier iar daca sunt consiliat incerc sa imi fac treaba mea de client. Nu reusesc mereu dar asta imi e deocamdata strategia de abordare a relatiilor de intrajutorare si nu am motive sa mi-o schimb.
Cu duhovnicul e, pana la un punct / acela unde se termina relatia propriuzis umana si de unde incepe Taina / cam acelasi lucru: daca merg la Parinte sa il scrutez, sa ma ocup de el si nu de mine, mai bine stau acasa. Urat lucru sa te uiti la preot cu o anumita curiozitate...
Cat priveste marturisirea noastra si interventia Preotului, noi crestinii folosim termenul de Taina. Expresie verbala si totodata realitate teologica, Taina nu se reduce la secrete, mistere sau subiecte pasibile de barfa. Sfanta Taina a spovedaniei nu sta in puterea mea de judecata, a celui ce se spovedeste. Treaba mea e sa imi marturisesc pacatele si sa pun la suflet indrumarea Parintelui meu.
Lupta insanatosirii duhovnicesti e, fara indoiala, grea. Cum ar putea fi o chestiune facila? Despatimirea e ruperea din "carne", din suflet a unor parti la care tinem foarte mult prin tot felul de atasamente (lumesti si mai ales infantile, deci cu atat mai dragi noua...).
Dar nu o ducem singuri: cu noi este Dumnezeu, Care pune balsamul unei mangaieri de nespus peste durerea desprinderii. Doliul pierderii e crunt doar cand nu avem mangaierea lui Dumnezeu. Doliul il innebuneste pe cel care se afla in afara protectiei parintesti a Bisericii.
Iar Preotul este, dincolo de orice consideratii lumesti, "gura si urechea lui Hristos" - cum minunat preciza Geo.Nektarios cu ceva vreme in urma.
Cel care isi cauta, inca, duhovnic, sa il caute - de ce nu?
Numai sa vrea sa il si gaseasca pentru a incepe cu adevarat suisul pe Golgota, fara de care nu este Inviere.
Parintele Steinhardt spune undeva in "Jurnalul Fericirii" ca Hristos ne invie pentru a ne omori. Imi asum riscul de a completa: da, ne invie (duhul) pentru a ne omori (patimile), iar aceasta din urma, realizata prin despatimire/pocainta/metanoia tocmai pentru a ne face partasi la Invierea Lui. AMIN+

[tigerAvalo9]

Cauti pana gasesti unul care iti place,care te-a ajutat cel mai mult.Eu asa am facut.Am mers la multi pe la multe Biserici si am gasit pe cineva care m-a ajutat mult,care mi-a dat sfaturi ca un psiholog.Daca intelege problema si ii e mila de tine si e preot adevarat sigur poate fi duhovnicul tau.INTRE TIMP ROAGA-TE LA DUMNEZEU,SF.NECTARIE SI MAICA DOMNULUI!

[tigerAvalo9]

Si am uitat.Roaga-te ca sa gasesti un duhovnic.