NOU PE SITE !

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/anul-nou/revelionul-122802.html:

"Revelion" este un termen care vine din limba franceza, réveillon, un derivat de la réveil. La inceput, acest cuvant era folosit pentru masa care avea loc in noaptea de Craciun. Cu timpul, cuvantul "revelion" a ajuns sa fie folosit pentru orice masa luata noaptea tarziu. In dictionarul de neologisme al paharnicului Const. Stamati, aparut la Iasi, in 1851, prin "revelion" se intelegea "cina dupa bal, mai ales la anul nou", deci nu numai la sfarsitul anului civil. Astazi, cuvantul "revelion" desemneaza petrecerea care are loc in noaptea de 31 decembrie.
Revelionul - Ingropatul Anului Vechi
Profesorul universitar Ion Ghinoiu sustine ca Revelionul nu este altceva decat un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii, Anul. Astfel, stingerea luminilor in noaptea de Revelion ar semnifica intunericul si haosul desavarsit provocate de moartea divinitatii, iar aprinderea luminilor ar simboliza nasterea divinitatii. Incepand cu 1 ianuarie am ajunge sa vorbim de un an intinerit. Ion Ghoniu sustine ca ideea innoirii timpului supravietuieste si in Calendarul popular unde Dragobete, Sangiorz sunt tineri si sarbatoriti in prima parte a anului, in vreme ce la finele anului sunt sarbatoriti batranii: Mos Nicolae, Mos Ajun, Mos Craciun.
Te Deum la cumpana anilor
De cativa ani a devenit o traditie ca la trecerea dintre ani, in bisericile ortodoxe sa se oficieze o slujba de multumire adresata lui Dumnezeu, slujba ce poarta denumirea de "Te Deum". Aceasta denumire vine de la imnul "Te Deum Laudamus...", care inseamna "Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam...". In cadrul acestei slujbe se rostesc rugaciuni de multumire pentru anul care a trecut, dar si de cerere pentru anul care urmeaza.
31 decembrie in trecut
Tinand seama de faptul ca in trecut oamenii plecau in dimineata zilei de 1 ianuarie spre biserica, pentru a praznui Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului si a-l sarbatori pe Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, nu putem vorbi de o petrecere de toata noaptea.
Noaptea zilei de 31 decembrie era vreme de colindat, era seara Sfantului Vasile cand se rosteau urari:
"Asta seara-i seara mare
Seara Sfantului Vasile...
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie el cu bine
Si noua si Dumneavoastra...
Seara Sfantului Vasile
Sa va fie tot spre bine
La multi ani cu sanatate
S-aiba si plugarii parte...
Sfant Vasile cel frumos
Sa va fie de folos...
Seara Sfantului Vasile
Fie-va, gazde, cu bine
La multi ani cu sanatate
Si spor mare la bucate...
Sfant Vasile intr-ajutor
La multi afli cu sanatate..."
In aceasta noapte nu va indemn sa mancati si sa beti peste masura, caci "Anul iti va merge bine, nu cand tu vei zace beat in ziua cea dintai a lui, ci cand atat in ziua cea dintai, cat si in cea de pe urma, si in fiecare zi tu vei face fapte placute lui Dumnezeu" dupa cum afirma Sfantul Ioan Gura de Aur.
Adrian Cocosila

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/religie...gru-69743.html

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/religie/sfantul-ioan-botezatorul-98649.html :

In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca "nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan "a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.

Raspunsul la intrebarea "Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?", il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: "Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: "Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut "vorbi" sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu".

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!".

Ioan Botezatorul model al smereniei

In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El", marturiseste: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica.

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos.

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.

Adrian Cocosila

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/morala/gandurile-otrava-leac-149564.html:


Iată că, în cele din urmă, știința modernă a dovedit ceea ce știau şi utilizau în urmă cu peste o mie de ani vindecătorii, vracii şi ghicitorii şi anume că gândurile noastre sunt cele care ne afectează sentimentele, comportamentul şi corpul. În funcție de modul în care le folosim, gândurile pot fi o otravă sau pot deține puterea de vindecare în tratamentul multor boli.
Eseistul American Ralph Waldo Emerson nota: „Omul este ceea ce gândește de dimineața până seara.” Iar acesta este doar unul din nenumăratele citate care vorbesc despre puterea și forța gândurilor noastre. Sunt, desigur, extrem de multe citate, proverbe, articole şi studii, mai mult sau mai puțin cunoscute, dar care au contribuit la unul dintre cele mai interesante capitole ale psihologiei umane. Din arsenalul teoriei moderne al gândirii pozitive îl putem aminti pe Henry Ford care spunea: „Dacă crezi că poți, sau crezi că nu poți, ai dreptate în ambele cazuri.”
Oamenii de știință au studiat impactul pe care îl are gândirea în corpurile noastre. Au descoperit că există o relație incredibil de puternică între gândurile și trupurile noastre iar temerile, anxietățile, dezamăgirile și bucuriile ne provoacă schimbări semnificative în țesuturi, organe și în întregul nostru sistem de apărare. Un studiu efectuat în 1987 la Universitatea Yale a confirmat faptul că temutul cancer de sân se răspândește rapid în rândul femeilor care se simt lipsite de speranță sau care sunt afectate puternic de frustrare, frică sau de alte emoții negative. În ziua de azi deja s-a dovedit şi se știe că un număr mare de boli sunt cauzate de factori psihologici iar unele boli metabolice se pot agrava prin emoțiile negative, prin atitudini, temeri și prejudecăți. Mulți oameni de știință susțin că depresia, disperarea și deznădejdea cresc riscul de infarct miocardic şi de cancer.
Din fericire, deși emoțiile negative ne otrăvesc sufletul şi trupul acum știm că avem posibilitatea de a ne influența pozitiv emoțiile printr-o gândire plină de credință, nădejde, recunoștință şi iubire.
Gândurile negative și amintirile neplăcute pot distruge treptat atât spiritul cât și corpul nostru dar, ceea ce este minunat e că avem posibilitatea de a inversa procesul prin amintiri pozitive și gânduri bune, plăcute, frumoase şi liniștitoare care vor avea ca efect vindecarea fiecărei celule din corpul nostru, aducând uneori îmbunătățiri miraculoase, vindecare, fericire și sănătate.
Efectul placebo nu mai este mister, este un aspect tratat științific și explicat. Efectul placebo apare atunci când unui pacient i se dă un medicament perceput de acesta ca un ajutor în condiția medicală de care suferă, dar care nu are niciun efect terapeutic pentru boala în cauză. Pe scurt, în funcție de experimentele care se fac, în cazul dat de placebo, 30% dintre pacienți vor experimenta același efect ca și când ar fi primit de fapt medicamente adevărate.
Astfel, o întreagă gamă de noi tratamente au la bază tocmai puterea gândurilor pozitive. Bucuria și împlinirea ne fac sănătoși și ne prelungesc viața.
S-a demonstrat, prin diverse studii, că râsul este o sursă de sănătate. Astfel, în timp ce râdem ne activăm şi consolidăm mușchii abdominali şi pe cei ai diafragmei. Respirația profundă crește fluxul de oxigen din corp şi îmbunătățește circulația. Râsul dilată vasele de sânge şi accelerează vindecarea țesutului. Zâmbetul şi râsul duc la stimularea producerii de endorfine (analgezice naturale ale corpului), și creează un sentiment de euforie. Când râdem ne ajutăm sistemul limfatic să scape de deșeuri, se ard grăsimi iar mușchii se relaxează.
Mulți medici si psihologi cred că există o relație vitală între emoții și modul în care funcționează sistemul nostru imunitar. Emoțiile negative, cum ar fi deznădejdea, vinovăția, furia si frica, reprimate, sunt frecvente în rândul pacienților cu SIDA și toate acestea pot slăbi capacitatea organismului de a lupta împotriva infecției.
Astfel, se crede că pentru a fi sănătos și pentru a trăi mai mult trebuie să faci tot ce poți pentru a-ți menține o atitudine pozitivă. Desigur, vor exista momente în care resentimentele și depresia vor fi inevitabile și vor apărea indiferent de condiții, dar tot ce trebuie să facem este să dobândim obiceiul de a elimina gândurile negative. Cum reușim să facem asta?
Așa zișii „vindecători”, şarlatanii şi vânătorii de profituri rapide, de regulă, ne vor explica că este foarte simplu: Gândește pozitiv şi viața ta se va schimba! Din păcate, lucrurile nu sunt atât de simple. Ar fi ca și cum dacă ai primi o vioară şi cu toate că nu știi să cânți la ea te şi imaginezi un virtuoz care susține un concert perfect.

Nu funcționează așa. Spre exemplu, îți poți concentra toate gândurile pozitive pentru ca mâine să fii slab şi să scapi de obezitate, dar, dacă nu începi cu o schimbare sistematică, cu dietă şi exerciții fizice regulate, orice gânduri vei avea acestea nu îți vor schimba nici corpul și nici fiziologia.
Nu există lucruri de valoare care să cadă din cer şi care să se întâmple peste noapte, fără durere, răbdare și efort. Dar nu ar trebui să fim descurajați ci să ne considerăm ca un violonist începător care își începe călătoria, pentru a ajunge la perfecțiune. Sigur că există capodopere ale lumii care au fost create într-un moment de inspirație, dar realizările cele mai valoroase necesară o muncă îndelungată și răbdare. Și pentru o astfel de muncă îndelungată este necesar să ne schimbăm obiceiurile, gândurile şi comportamentul. Din fericire, găsim răspunsurile în spiritualitatea răsăriteană. La baza învățăturii Sfinților Părinți stă lupta pe care orice creștin ortodox trebuie să o poarte, zi de zi, pentru a-şi schimba în mod sistematic obiceiurile, atitudinile și gândurile negative.
Angela Agachi

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/editori...ca-151027.html

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ov-151051.html

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ie-128409.html

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ea-151178.html

[Grabriella]

"Cauza amestecată a tristeţii o măreşte şi râvna fără înţelepciune (nepotrivită vârstei) pentru lucrurile duhovniceşti, atunci când omul nu se poate păzi în limitele smereniei, ci înclină spre zavistie. Apostolul Iacov scrie: „unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică". Neîndoielnică, înseamnă că nu osândeşte. Cei ce se consideră că pot şi înţeleg mai mult, sunt mai înclinaţi spre osândire (judecarea aproapelui)."

Se pare ca ma regasesc foarte mult in aceste cuvinte. Am o stare de mare tristete si ma gandesc la Sf. Ilie fugar, ajuns in pestera si plangandu-se Domnului ca a ramas singur.Toti cei dragi ai mei sunt atat de departe de mine si de Dumnezeu si nu pot face nimic pentru ei si imi pierd rabdarea si le fac reprosuri care nu aduc nimic bun.Imi doresc mult sa-mi regasesc bucuria si increderea si sa nu mai osandesc pe nimeni.

[Florinvs]

În prealabil postat de Grabriella

"Cauza amestecată a tristeţii o măreşte şi râvna fără înţelepciune (nepotrivită vârstei) pentru lucrurile duhovniceşti, atunci când omul nu se poate păzi în limitele smereniei, ci înclină spre zavistie. Apostolul Iacov scrie: „unde este pizmă şi zavistie, acolo este neorânduială şi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică". Neîndoielnică, înseamnă că nu osândeşte. Cei ce se consideră că pot şi înţeleg mai mult, sunt mai înclinaţi spre osândire (judecarea aproapelui)."

Se pare ca ma regasesc foarte mult in aceste cuvinte. Am o stare de mare tristete si ma gandesc la Sf. Ilie fugar, ajuns in pestera si plangandu-se Domnului ca a ramas singur.Toti cei dragi ai mei sunt atat de departe de mine si de Dumnezeu si nu pot face nimic pentru ei si imi pierd rabdarea si le fac reprosuri care nu aduc nimic bun.Imi doresc mult sa-mi regasesc bucuria si increderea si sa nu mai osandesc pe nimeni.

Exceptând situatia când un om ne-ar face un rau foarte grav- un atac fizic asupra vietii sau integritatii fizice (de genul tentativa de omor, agresiune, talharie, viol) sau când un om ne-ar face -in mod intentionat si constient- sa suferim (includ aici si situatiile in care un om ar profita de sentimentele unei persoane si apoi ar insela-o sau ar parasi-o), in rest nu trebuie sa purtam ura sau reprosuri in suflet fata de cineva, sau sa osândim pe cineva!

Incercati sa nu va mai ganditi la neintelegerile sau divergentele care le-ati avut cu unele persoane, si sa cautati sa faceti si sa realizati ceea ce va poate aduce fericirea.
Începând de la o atitudine generala pozitiva, pana la solutii practice, concrete (si pe plan profesional- in functie de ce meserie/domeniu de activitate v-ar place, si pe plan personal-sentimental, si pe plan social), exista solutii si nu trebuie sa disperati.