Adio flori ...

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

[
Ce parere aveti de acest comunicat ce respira un profund pragmatism ? Chiar era nevoie de asa ceva? Cine doreste si poate ajuta familia indoliata, insa floarea e altceva, „nu bani aruncati”. Oare colacul, lumanarile, coliva, vinul sunt si ei bani aruncati?

Pai sa platesti preotul cu ele. Sau groparul. Sau firma de pompe funebre.
Si te lamuresc ei ce e cu pragmatismul.

[AlinB]

În prealabil postat de ioanna

[
Pana a ajunge la gaina, cred ca ar trebui sa inceteze cu dezgroparea mortilor la 7 ani, obicei care se practica tot in Moldova, obicei "imprumutat" de la calugarii de pe Muntele Athos, unde existau anumite circumstante pentru stramutare, insa la noi mi se pare o barbarie sa dezgropi mortul, sa "speli" osemintele, sa mai si interpretezi daca persoana respectiva a fost sau nu blestemata (dupa culoarea oaselor), ca apoi sa-l ingropi la loc.

Si ce crezi ca in cazul marilor orase nu exista aceleasi circumstante?
Cat spatiu crezi ca este pentru cimitire care ar trebui dupa tine, probabil, sa dainuiasca sute de ani?

Aia cu interpretarile..sunt alte parti ale traditiei care din pacate unii preotii nu se grabesc sa le dezminta.

Obiceiul cu coroanele tine mai mult de fala si orgoliul celor care dau, nu de o nevoie reala a celor care primesc.
Sa vada lumea ca "au dat" si "au fost acolo" chiar daca n-au fost.

Cine poate spune ca atunci cand le-a murit cineva drag au fost consolati de nr. de coroane/flori de la inmormantare?
Te uiti la cei prezenti, conteaza un ajutor material (daca situatia e dificila) dar nu nr. de coroane sau de flori.

În prealabil postat de ioanna

La mine la bloc s-au adunat intotdeauna bani cand o persoana a decedat, bani din care se cumpara o coroana de flori in numele Asociatiei de locatari, iar restul se dau familiei indoliate. Indiferent cate generatii de administratori s-au succedat sau cati vecini s-au schimbat, practica ramane acceasi in cazul decesului unei persoane care a locuit impreuna cu noi,in acelasi bloc. La fel, la locul de munca al multora, se obisnuieste sa se adune un mic ajutor pentru familia colegului decedat sau daca e o companie mai mare ii organizeaza ei inmormantarea. Sunt gesturi omenesti pe care le faci fara a fi nevoie ca o terta persoana sa ti le spuna la modul „oficial”. Comunicatul acesta dat de preot vine ca un semn al vietii umane in declin spiritual si deficit de omenie. E ca anuntul acela care se pune la unele manastiri: tinuta decenta, fara decolteu, umeri goi etc. Este firesc sa nu intri intr-o manastire intr-o tinuta indecenta, la fel cum e firesc sa fii aproape de familia indoliata si sa-ti oferi sprijinul material si sufletesc, dupa posibilitati.

Cu totul de acord, draga Ioanna.
Comunicatul acela e mai rece ca spinarea unui sarpe mort. E o rostire de tabla.
Imi amineste o vorba a Cuviosului Paisie Aghioritul, spunea cam asa: "Noi cei de azi practicam un crestinism cu sarma ghimpata." Iar eu am sentimentul ca mai lipseste cizma soldateasca, pusca la tampla si desigur trambitatul triumfal al victoriei de propaganda (socialista, fascista, kgbista). Ne bantuie trecutul comunist, oare?...
Incepe sa fie tot mai strident, tot mai suparator, gestul de impunere in numele ordinii, o ordine cu orice pret, cu putina ingaduinta fata de sentimente, de durere. impresia tot mai apasatoare a ideologiei. Incepe sa supere "ismul"... Unde vom ajunge, Doamne?...
P.S. Spunea cineva aici ca traditia nu tine de foame.
Oh, nu, sa nu fie! In Biserica noastra romaneasca, traditionala, Traditia a tinut si de foame si de sete. Ne-a tinut si ne tine in viata, cu adevarat. Adica in Viata. AMIN+

Acum imi dau seama ca titlul potrivit acelui comunicat ar fi mai degraba: Komunicat.
Iertati-ma, dar simt ca ma cuprinde, treptat, indignarea...
Dumnezeu sa ne miluiasca, fratilor...

[AlinB]

Traditia crestina ortodoxa si coroanele de flori ca si anunturile mortuare din ziare n-au nici o legatura intre ele.

Sunt intr-adevar milioane care in loc sa mearga ca milostenie pentru sufletul celui raposat, sfarsesc la gunoi pentru orgoliul de o clipa a unora care tin sa demonstreze lumii ce "sensibili" sunt ei..

În prealabil postat de AlinB

Traditia crestina ortodoxa si coroanele de flori ca si anunturile mortuare din ziare n-au nici o legatura intre ele.

Sunt intr-adevar milioane care in loc sa mearga ca milostenie pentru sufletul celui raposat, sfarsesc la gunoi pentru orgoliul de o clipa a unora care tin sa demonstreze lumii ce "sensibili" sunt ei..

Da, Aline, cunoastem excesele si fatarnicia de tot felul. Traim in lume. Le-am vazut la altii, le stim si pe ale noastre...
Dar nu putem combate o magarie cu una si mai mare.
Nu putem leza sensibilitatea reala a unor oameni doar pentru ca alti oameni sunt fatarnici.
Putintel discernamant, ziceam eu, putina atentie la nuante...
Tavalugul ordinii marcate de asazisul pragmatism este, oare, solutia? Mintea si inima mea imi spun ca nu, nu asa e solutia crestineasca, romaneasca, omeneasca. Sa fiu iertat!

[Mihailc]

Tradiția ortodoxă are legătură cu tot ce ține de iubire și manifestarea ei. Coroanele de flori, buchetele și celelalte, sunt expresii ale iubirii și prețuirii pentru cel plecat în ”cea lume”, dincolo de aspectul convențional ce determină adeseori aceste gesturi. Din acest punct de vedere, parohia respectivă practică abuzul, fiindcă interzice niște gesturi firești pe care oamenii le fac sub presiuni emoționale copleșitoare. Birocratizarea morții nu poate diminua dramatismul ei, dar poate contribui, în timp și sub efectul mecanicii repetiției, la dezumanizarea noastră.
Nici virajul spre pragmatic nu prea convinge. Dacă parohienii cu pricina erau așa de grijulii cu acoperirea cheltuielilor de înmormântare, inventau un sistem de ajutor reciproc între membrii comunității și nu pasau responsabilitatea ”diverșilor”.
Dar, formal, consiliul parohial are dreptul să hotărască în ce cadre se va mișca comunitatea, dacă aceste limitări nu sunt în contradicție cu dinamica eclezială ortodoxă. O discuție asupra felului cum sunt administrate comunitățile parohiale ar deschide o adevărată ”cutie a pandorei” a relelor ce parazitează Biserica și ne intoxică credința. Dar e altă discuție deja...

[ioanna]

Plicul de la nuntă a devenit, acum, un obicei şi la înmormântare. Un preot clujean i-a convins pe enoriaşi ca, în locul obişnuitei coroane, să aducă familiei echivalentul acesteia în bani şi un bileţel simplu de condoleanţe.

Dacă n-au nevoie de sumele strânse, rudele decedatului le pot dona oricând mai departe bisericii. "Urnele" se găsesc chiar în faţa bisericii. De aici, cei îndureraţi îşi pot ridica acele condoleanţe şi banii.
sursa: http://observator.a1.ro/social/Plic-...are_48365.html



Din declaratia parintelui:
"Familia, dupa terminarea inmormantarii , deschide urna si are posibilitatea sa vada cine i-a fost alaturi"

Poate unii nu-si permit acei 30,50 sau 100 de lei cum sugera preotul sa se doneze si nu vor participa la inmormantare, caci au si ei demnitatea lor , nu se vor prezenta daca nu pot sa dea la fel ca ceilalti, asa cum nu merg la nunta cu o floare in loc de dar. Familia care primeste “darul” se va simti la randul ei datoare sa organizeze o masa dupa inmormantare si bineinteles sa doneze restul de bani bisericii. O sa ajunga unii sa mearga la “inmormantare” din obligatie sociala, nu din respect si pretuire pentru cel decedat, pentru ca si altii au fost la inmormantarea rudei lor si trebuie sa le returneze “atentia".

[maria40]

Bani, bani, bani si iar bani. Urasc banii astia!
Din pacate s-a ajuns inclusiv pentru ziua de nastere a cuiva sa se dea bani sarbatoritului ca "Lasa ca stie el/ea mai bine ce sa-si cumpere!".
De ce sa ne mai strofocam mintea sa cautam un cadou pentru cineva. Ii trantim aluia un plic cu bani! Nu tu emotie, nu tu iubire....nimic!
Totul e o afacere!
Maine, poimaine la cat s-a degradat totul in jurul nostru o sa facem afaceri inclusiv in familie!
Contract de prestari servicii cu sotul cu plata in numerar pentru: gatit, spalat, curatenie si sex! Doamne iarta-ma!
Totul se reduce la bani ce sa ne mai miram de initiativa acelui preot!

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Da, Aline, cunoastem excesele si fatarnicia de tot felul. Traim in lume. Le-am vazut la altii, le stim si pe ale noastre...
Dar nu putem combate o magarie cu una si mai mare.
Nu putem leza sensibilitatea reala a unor oameni doar pentru ca alti oameni sunt fatarnici.
Putintel discernamant, ziceam eu, putina atentie la nuante...
Tavalugul ordinii marcate de asazisul pragmatism este, oare, solutia? Mintea si inima mea imi spun ca nu, nu asa e solutia crestineasca, romaneasca, omeneasca. Sa fiu iertat!

Unde este magaria?
In primul rand nu se interzice, cum tipa unii, se recomanda.

Care sensibilitate se lezeaza?

A fi alaturi fata de cel care a suferit o pierdere inseamna sa fii alaturi prin gesturi efective, cuvinte, prezenta fizica, nu trimiti flori cu biletel sau scrii la ziar si de cele mai multe ori lucrurile se termina aici.

Nimeni nu se intreba cat costa oare o inmormantare si daca cei ramasi au banii respectivi.
Lasa ca se descurca ei.

Comparatia cu cadouri vs. bani de ziua cuiva este total inoportuna.
De parca cei ramasi in urma s-ar hrani cu flori sau le-ar lua acasa.
Daca vrei sa fiti utili si va e jena sa oferiti bani fiind sume nu prea importante, macar oferiti-va sa platiti preotul. Groparul. Ingrijiti-va de cele necesare, interesati-va daca au tot ce e nevoie, mai cumparati ceva.

Cu 5 coroane inutile se poate plati mai bine de jumatate din costul inmormantarii. Sau poate doar un sfert..depinde de la caz la caz, o inmormantare "ca la carte" poate sa sara usor de 2000ron fara a mai vorbi de locul de veci.
Ca mai sunt si pomenile de inmormantare, la 40 zile, etc.
Dar este ceva.

Am intrebat si se pare ca nimeni nu vrea sa raspunda..cand ati pierdut pe cineva apropiat, v-au fost de folos coroanele, florile? Va mai ganditi acum la ele sau macar mai stiti care/cate/de la cine au fost?

Da, probabil va veti aminti cine a fost atunci de fatza.
Sau daca ati fi primit de la cutare si cutare un mic ajutor, intr-o situatie asa dificila, sunt sigur ca v-ati fi amintit de lucrul asta.