Rugaciunea de seara completa

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Petre.

Cine ma poate ajuta cu rugaciunea de seara ? Mi-am pierdut foile cu rugaciuni si trebuie sa mi le trag din nou la imprimanta.

Aici pe site sunt parti care se considera ca se stiu si sunt trecute cu puncte puncte, insa nu reusesc sa le dau de cap. Pe unele le-am gasit in rugaciunea de dimineata, pe altele nu.

Caut versiunea completa pentru partile acestea din rugaciunea de seara:



''Dupa obisnuitul inceput: Slava Tie, Dumnezeul nostru... Imparate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Preasfanta Treime... Tatal nostru... Ca a ta este Imparatia... Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea: Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi... Slava... Doamne, miluieste-ne pe noi... Si acum... Usa milostivirii deschide-o noua... (cauta la Miezonoptica).


otpustul mic: Hristos, Adevaratul Dumnezeul nostru... (vezi randuiala Miezonopticii)


Din Pateric, cuvantul al 4-lea.''

De curînd am văzut Ceaslovul la pangarul Mănăstirii Radu-Vodă.
Cred că se mai găseşte şi pe la librăriile din jurul facultăţii de Teologie.

În Ceaslov găseşti toate rugăciunile de care ai nevoie, toate cele pe care le afli în cărţile de rugăciune. Aceste cărţi de rugăciune sunt de obicei fragmente din Ceaslov, avînd diverse adăugiri iar uneori fiind chiar modificate.
În librăria Sophia sunt cel puţin 10 tipuri de cărţi de rugăciuni.
Cărţile de rugăciuni din biserică sunt şi ele de mai multe feluri, dimensiuni, formate.

Preotul duhovnic ar putea, desigur, să îţi recomande ce carte de rugăciuni să alegi şi să te ajute să îţi alcătuieşti pravila de fiecare zi, aşa cum ţi se potriveşte ţie cel mai bine.

Doamne ajută!

[cezar_ioan]

Aş dori să fac o nuanţare care s-ar putea să fie prost primită însă, întrucât sunt convins de adevărul ei, iată că spun:
Firea omului, mai exact temperamentul omului, care e înnăscut, pune la început (adică atunci când suntem în măsura dintâi a vieţii duhovniceşti, indiferent de câţi ani ne purtăm pe la biserică) cea mai apăsată amprentă.
Pentru un coleric cum sunt eu, era un adevărat chin să ţin un ritm egal, disciplinat, al vieţii de rugăciune. Nimic mai plictisitor decât să spun în fiecare zi, cam la aceleaşi ore, aceeaşi listă de rugăciuni... O, monotonă pravilă! Ce chin, ce uscăciune, ce corvoadă... Toată fiinţa mea se revolta, de parcă mi se luase toată libertatea, toată...

În schimb, soţia mea, care are o fire înclinată spre rutină, ritm egal, calm monoton, nici prea iute nici prea lent, statornic, ca un metronom - găsea o adevărată desfătare în reluarea aceloraşi rugăciuni şi era tare mirată că eu mă zbăteam ca peştele pe uscat...

Cu timpul, însă, şi prin harul Domnului, chinul meu s-a preschimbat în desfătare, chiar îndulcire... Nu mă mai săturam de pravilă! Ba, chiar, o tot spoream... De mi-a spus duhovnicul, într-o zi: stop! Dă-i înapoi!...
Atunci m-am răzvrătit, am ajuns să cunosc doi monahi care au fost miraţi foarte de travaliul meu, mărturisind că nici ei nu se roagă mai mult. Ceea ce m-a mirat şi, drept să spun, mi-a dat de gândit. Monahii m-au povăţuit atunci să deschid ochii şi spre alte lucruri, spre chestiuni de amănunt, spre o lucrare mai fină şi, mai ales, spre atmosfera din jurul rugăciunii.

Cu vremea s-a lăsat natural în mine obişnuinţa de a avea oarecare constanţă în îndeletnicirea cu pravila şi de a nu mai face mare caz dacă râvna de azi nu e cum a fost ieri şi nu va fi, probabil, pe măsura celei de mâine.

Firea omului e o variabilă de luat mereu în seamă. Cel care nu are răbdarea naturală pentru a duce mereu o pravilă la bun sfârşit, eu cred că e bine ca mai întâi să ia aminte la sine, să se smerească acceptînd neputinţa lui şi să ceară Domnului să îi lărgească limitele personale. Cel care nu are răbdare, prin fire, să ceară Domnului să deprindă răbdarea. Cel care nu e suficient de iubitor, să ceară iubire etc. etc.
Domnul lucrează în slăbiciune! Numai să Îl rugăm şi să fim dispuşi să Îi primim ajutorul, care de multe ori vine prin durere. Căci Domnul ceartă pe fiul pe care îl iubeşte, sub forma multor încercări şi lepădări dureroase de ale noastre tabieturi, dragele.

P.S. Sper că nu se înţelege că pledez aici pentru soluţiile şi măsura mea sau că îmi laud persoana şi starea care, momentan, dealtfel e ca vai de lume. Am dat exemplul meu pentru că îl cunosc cel mai bine şi mai ales pentru că dincolo de cazul personal cred în adevărul acesta: firea omului este prima care reacţionează, în ajutor sau prin împotrivire, la lucrarea rugăciunii. Dar Domnul îl ajută pe cel care râvneşte la iubirea lui Dumnezeu şi la viaţa în Împărăţia Lui. Lăudat fie Numele Domnului! AMIN+

[tabitha]

În prealabil postat de anita

Hristos a inviat !
Mirela ,dupa rugaciunile incepatoare e important sa citim rugaciunea catre Dumnezeu Tatal ,cea catre Domnul nostru Iisus Hristos ,catre Sfantul Duh ,catre Maica Domnului si catre Ingerul pazitor
Sunt 5 rugaciuni care mai multe de 20 minute ,maxim 30 minute nu iau
In orice carte de rugaciuni le vei gasi si bineinteles sunt cele scrise de Mihai
Deci rugaciunile intaia ,a doua ,a treia ,a sasea si a saptea
E bine sa le memoram ,sunt foarte folositoare
Doamne ajuta !

Adevărat a înviat!

Mulțumesc pentru sfaturi, Anița. Am reținut cele 5 rugăciuni care trebuiesc spuse în fiecare seară. Eu cam săream peste rugăciunile începătoare și treceam direct la rugăciunea către Dumnezeu Tatal și către Sfântul Înger păzitor - așa le aveam într-un calendar de buzunar, în lb. engleză. Îmi lua puțin timp să le citesc, mai ales că seara cam cad frântă de oboseală, după o zi de muncă (și de calculator :)).

În prealabil postat de gheorghie

Mirela, asa am crezut si eu prima data si l-am intrebat pe parintele de la biserica ce sa fac ca nu am timp sa le citesc. Mi-a zis ca asta nu e nici macar o treime din cat ar trebui sa ne rugam in fiecare zi. Si mi-a mai dat suplimentar inca niste rugaciuni.
iti ia 15 min sa le citesti daca sincer... citeste-ti rugaciunile toate de dimineata si seara si iti dau cuvintul meu de onoare ca in o luna sau doua multe lucruri o sa schimbe.

Așa este, ai mare dreptate !! pot să confirm și eu că după doar o săptămână de rugăciune un pic mai multă din partea mea (și a prietenilor) Dumnezeu a făcut să-mi găsesc o slujbă bunicică, de care aveam mare nevoie. Slavă Domnului !

[tabitha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Nu privi cu teamă spre viitor!...
Într-adevăr, acestea sunt rugăciunile de seară pe care obişnuiesc să le facă o mulţime de oameni evlavioşi prin toată ţara şi lumea creştină.
Apoi, Ceaslovul e un îndreptar binecunoscut poporului, unde găsim şi alte rugăciuni. În Ceaslov mulţimi mari de oameni găsesc pacea sufletului lor. Oameni din toate părţile ţării şi ale lumii, intelectuali şi ţărani, preoţi şi croitorese etc. Cunosc o mulţime de bătrâni, dar şi tineri care folosesc Ceaslovul în modul cel mai natural, cu mult folos, cu bucurie, fiindu-le aducător de pace.

Nu ştiu de unde s-a înfiripat, apoi s-a betonat zdravăn, preconcepţia că rugăciunile de seară sau orice alte rugăciuni care alcătuiesc o pravilă trebuie să fie normate pe categorii/clase/norme/stassuri. Şi că, mai ales, monahul are alte rugăciuni şi mult mai multe etc.
Păi, am întâlnit chiar anul acesta monahi plictisiţi şi de un "Doamne, miluieşte!", după cum ştiu copii care se roagă în fiecare seară o juma de oră, apoi fac miezonoptica şi altele...

De un lucru sunt sigur: pravila de rugăciune e pe măsura fiecăruia. Pentru unul e de folos şi bineplăcut Domnului să spună fie şi "Doamne!...", apoi să cadă frânt în somn.
Pentru altul nu e de ajuns nici o noapte întreagă de rugăciune.

Fiecare cu măsura lui, cu nevoile lui, cu binecuvântarea lui. În viaţa duhovnicească a fiecărui om nu se umblă cu măsuri generale şi norme universale ci dimpotrivă, cu măsură individuală. Dar şi aceasta din urmă creşte sau scade în funcţie de mulţi factori pe care doar un duhovnic iscusit îi poate dezbate cu cel sau cu cea pe care îi păstoreşte.

Din păcate noi suntem mereu grăbiţi să găsim norma/stassul/categoria/clasa, nesesizînd că tocmai aceasta ne ţine pe loc. Tendinţa de a intra într-o uniformă comună, universală, în detrimentul cămăşii personale.
Oare aşa procedăm şi cu pantofii? Şi cu mâncarea? Păi ce, suntem chinezi?....:)

Doamne ajută!

Teamă n-am avut aproape niciodată, m-a făcut Dumnezeu puternică !

Eu cred totuși că monahii ar trebui să se roage mai mult decât mirenii, care trăind în lume muncesc destul de mult și mai au și familie de care să se ocupe. De prieteni nu mai zic!

Nu știu ce să spun de pantofii altora, dar eu una nu pot să port decât piele naturală, și cu meșină neapărat tot din piele. La altceva fac alergie, fără glumă. Însă la mâncare nu fac mofturi, măcar atât. :)

Doamne ajută!

[cezar_ioan]

Bucurie în Domnul, surioară, bucurie!
(şi sfânt cutremur)

[tabitha]

În prealabil postat de cezar_ioan

Bucurie în Domnul, surioară, bucurie!
(şi sfânt cutremur)

Mulțumesc, asemenea și ție.