Poti sa ai o masina scumpa ?

[dobrin7m]

Multi mascheaza atractia patimasa fata de lucruri cu justificari: e necesar, e un lucru normal. Dar de fapt ei nu vad ca de multe ori sunt patimasi pe acel lucru. Si-l doresc, sa simt bine, si tin la el.
Multi de asemenea, mai ales daca sunt bogati, spun, mie nu imi pare rau ca pierd un lucru scump, nici nu imi pasa, deci nu sunt atras de el, dar uita ca aceasta senzatie, nu imi pare rau vine pentru ca stie ca oricand are un ban sa inlocuiasca bunul pierdut. Dar daca ar fi ultimul lucru pe care si-l poate permite si il pierde atunci este adevaratul nu imi pasa cand stie ca nu mai poate cumpara acel lucru si totusi zice nu imi pasa daca nu il mai am. Merg pe jos, sau ma multumesc si fara el.
Vorbim de multe ori multe, dar niciodata nu ne punem cu adevarat in pielea celuilalt. Cel bogat in pielea saracului si cel sarac in pielea saracului.

Iar, tot Sfintii Parinti ne invata cum sa ne purtam cu aproapele:
sa ne punem intotdeauna in locul aproapelui.

Pentur ca bogatul zice de sarac, uite e invidios si saracul zice de bogat uite e lacom si nemilos.

[Daniel_7]

Ar putea sa aiba o masina linistit cel care in orice moment s-ar putea dispensa de dansa,la orice ora.
Daca te-ai atasat de ea,iata problema....

Iar cealalta problema,a confortului oferit,ramane si ea ...

[dobrin7m]

În prealabil postat de Daniel_7

Iisus a intrat in Ierusalim ,nu pe un cal ,asa cum se cuvenea ,ci pe un asin.

Mi-a placut aceasta remarca a ta.
ne invata sa fim cu masura in toate.

Eu imi iubesc masina si merg la intalnirile clubului posesorilor marcii! E vreo problema? Chiar e atat de bine incat la intalniri problemele se lasa acasa si nu avem nimic de impartit! Pe nimeni nu intereseaza care ce invarte. Spectrul de varsta variaza intre 30-55 ani, toti casatoriti, cu copii etc. Chiar ne-am implicat in ajutorarea unui asezamant pentru copii.

În prealabil postat de dobrin7m

Nu este pacat sa detinem lucruri , este pacat sa avem atractii patimase asupra unor lucruri.
Desi, pentru un crestin adevarat e bine sa cumpere doar strictul necesar. Tot ce este de prisos trece in capitolul lacomie sau mandrie.

Este vorba despre atasamentul fata de obiecte aici.
Degeaba spui tu ca un crestin adevarat trebuie sa-si cumpere doar strictul necesar.Pentru ca atunci, el va fi si mai atasat de acele obiecte decat ceilalti, care nu-si masoara credinta in cuantumul lucrurilor pe care le detin.
Indiferent cat de putine sau cat de multe lucruri are in posesie un om, tot va dezvolta atasament fata de ele. Atasamentul e un lucru negativ. Dar suntem mireni, trebuie sa traim cu el..Cine poate sa se detaseze si sa isi dea toate averile saracilor si sa-l urmeze pe El, acela deja se situeaza pe o inalta treapta duhovniceasca si nu ne putem compara cu el..

Ne imbatam cu apa rece daca credem ca renuntand la masina, am rezolvat ceva..Exista muulte alte lucruri de care suntem atasati si habar n`avem..Cred ca fiecare dintre noi, detine cel putin un obiect care are valoare "sentimentala", si nu l-am instraina pt nimic in lume..

[glykys]

Sa nu uitam ca la Liturghie ne rugam pentru imbelsugarea roadelor pamantului! Deci pentru belsug, nu pentru strictul necesar!

La Cununie, ne rugam "Umple casele lor de grau, vin si untdelemn!" Si zice par. Teofil: "Nu zice: da-le cu ţârâita, numai cat le trebuie acum, ca dup-aia vad ei ce fac! nu zice asa, ci zice: Umple casele lor de grau, de vin si de untdelemn!"

[Daniel_7]

Atunci care e explicatia ca in casele romanilor se gaseste cam putin grau ,vin si unt de lemn?

Bine ca nu se zice,da-le lor casa mare,masina,excursii in strainatate etc

[dobrin7m]

De acord.
Numai ca eu m-am referit la faptul ca sunt multi care cumpara lucruri de prisos.
Incepand cu haine, pantofi, (am vazut multi cu zeci de perechi de pantofi pe care nici nu apuca sa ii poarte), mancare mai multa decat mananca, 2 -3 apartamente desi sa traiasca e suficient unul, dar de, sa ii aduca un castig ceva, si asa mai departe.
Nu ma refer la lucruri cu valoare sentimentala: un tablou drag de la mama sau un obiect primit in dar de la cineva.
Si apoi ma refer la distinctia intre a nu deveni patimasi pe lucruri si aici imi amintesc scena din filmul Ostrov in care staretul s-a dus la parintele sa ii spuna ca vrea si el sa devina induhovnicit si ca va dormi cu el in sala carbunilor. Si avea in brate plapuma si in picioare cizmele. Si noaptea parintele i-a luat cizmele si i le-a aruncat in foc spunand: na, drace, in foc cu tine, apoi i-a luat plapuma staretului si a scos-o afara, calcand-o in picioare si aruncand-o in apa spunand ca mai are un drac de doborat. In final staretul a recunoscut ca se atasase de cizmele acelea si de plapuma aceea si i-a multumit parintelui pentru lectia data.

Deci, ma refer ca nu e bine sa devenim patimasi si sa iubim lucuri de care sa nu ne putem desparti ca se transforma in pacat. Si nu e nevoie sa fii sfant ca sa cumperi doar ce e necesar convietuirii intre oameni si cu oameni.

Si va dau un exemplu personal. Eu am baut cafea foarte multa, ajunsesem dependenta de cafea. Zilnic trebuia sa beau o cana mare de cafea dimineata altfel nu dadeam randament, ma simteam rau si aveam dureri de cap. Si atunci am intrebat un calugar: cum este parinte cu cafeaua? Si mi-a spus sa nu devina dependenta ca atunci deja ai idol cafeaua aceea, deci nu zilnic ci ocazional. Si atunci am decis: renunt definitiv la cafea. Si am renuntat. Nu a fost usor, a trebuit sa beau calmante ca aveam dureri mari de cap la inceput dar acum am scapat de dependenta de cafea. Si ma bucur ca am reusit. Iata un lucru care nici macar nu era necesar. Si exemplele pot continua.

Glykys da, ne rugam pentru imbelsugarea roadelor pamantului, dar aceasta este in sensul ca sa fie un an roditor, sa nu fie foamete, sa fie recolta suficienta pentru ca toti crestinii sa nu sufere de foame. Nu in sensul de prisosinta si imbuibare ci de a fi indeajuns pentru toata lumea. Dar asta nu are legatura cu atractia patimasa asupra unui lucru de catre un crestin.
Eu asa inteleg.

[anna21]

Eu cred ca este normal ca daca muncesti sa ai si bani si lucruri!

Este normal ca daca muncesti sa-ti poti cumpara masina si casa.

Din pacate, sistemul sclavagist din Romania a reusit sa spele mintile oamenilor suficient pt a considera ca este normal sa nu ai nimic desi muncesti.


Nu stiu cum s-a ajuns la asa ceva.

Pe mine ma deranjeaza comentariile gen: "2 -3 apartamente desi sa traiasca e suficient unul, dar de, sa ii aduca un castig ceva, si asa mai departe."

Parintii mei au pus deoparte fiecare ban castigat si l-au investit in terenuri (la inceput). Noi umblam cu pantofii rupti (nu exagerez) pt ca parintii credeau ca banii se investesc pt venit, nu se cheltuie.
Ca urmare ei au multe case astazi, care le aduc venit.. dar nu mi se pare nici un pacat.
Ca din banii aia dau la biserici (chiar ajuta o parohie saraca din Ardeal), la un orfelinat, plus niste batrani. Uite unde merg banii. Era mai bine sa nu aiba deloc? (Si ei merg tot cu pantofi vechi.) dar ce usor este sa judeci si sa-ti ridici saracia la rang de virtute!
Pai hai sa nu mai muncim deloc ca e buna saracia!
Sa muncesti este o datorie! Si sa castigi bani NU este o rusine. Eu stiu oameni care inmultesc banii din nimic. (fara a face nimic necinstit, doar prin munca lor) Eu cred ca-i ajuta Dumnezeu.
(paranteza: cunosc un astfel de om care nu numai in afaceri, ci si cand planteaza ceva gaseste rod. M-a mirat ca a primit puieti si din cati au fost impartiti, doar cei plantati de el au prins, ai altora s-au uscat toti!).


Dar este f usor sa spui ca e pacat sa aiba, ca sunt patimasi, ca nu se mantuiesc etc...
Pe de alta parte e bine sa nu ai si sa te plangi ca de-aia este biserica saraca, ca nu are cine sa dea?
Pai cine sa dea daca ati stabilit ca a avea lucruri/ bani este pacat? Cine sa dea bisericii daca bogatii sunt pacatosi?

(alta paranteza: biserica americana unde mergeam era frecventata de un cuplu de oameni instariti. Parohia era atat de saraca, nici icoane pe pereti nu avea. In decurs de doi ani, acel cuplu a platit pt pictarea intregii biserici.. au investit deci de mii usd. Deci uite ce fac cu banii. Si cate altele or fi si nu stiu eu).


Sau este intelept sa muncesti pt nasturi?
Daca cineva se pregateste 16-20 ani pt munca calificata (unii si mai mult.. sotul meu este deja a doua specializare medicala, da examene in continuu). A investit in studiile lui zeci de mii de dolari (fara exagerare!).. pai vi se pare normal sa nu castige nimic?
Ca sa nu mai vorbim ca daca familia nu avea bani de pompat in pregatirea lui medicala, nu ajungea sa salveze oameni de la moarte (ca n-are rost sa te ascunzi - lucrezi ca medic in strainatate doar daca demonstrezi ca stii.. nu te ia nimeni pe pile). Si sa ma scutiti de comentarii cu statul in tara.. ca in Romania a luat doar suturi in dos! Multe si din toate partile.
Un sut un dos.. un pas inainte, cum ar veni.

Ca sa revin.. oamenii au bani.. pai tara este bogata si se ajuta unii pe altii.
Daca vi se pare firesc sa nu existe bani.. sau chiar un pacat - pai avem o problema! Vom deveni vaci de muls pentru altii.

[anna21]

si ca sa revin la masini.. am declarat ca nu am condus jaguar, dar acum imi amintesc ca am condus unul.

Temporar nu avem masina si o cunostinta (NU prieten, ci un oarecare) a zis sotului: "eu plec din tara o vreme, sotia ta poate folosi masina mea". Si am acceptat bucuroasa, nestiind despre ce e vorba. Era un jaguar (model mai vechi).
In prima dimineata am gasit oglinda laterala rupta! (plus zgarieturi, dar alea sunt normale - intr-una imi era zgariata masina in Romania!). Am pus eu singura (plangand de suparare) oglinda la loc cum m-am priceput (din fericire nu era sticla sparta) si am mutat masina langa curtea cuiva pt a fi mai usor de supravegheat (de acei oameni care stateau la curte). Aproape nu am folosit-o, a fost mai mult o corvoada sa o pazesc!
Asta-mi aminteste ca de N ori mi-am gasit masina mea zgariata cu cheia, cu geamul spart, lovita etc.. Mai zicea cineva de "milostenia" si lipsa de ura a romanilor.