Ti-ai lasa sotia(-ul),copiii...pentru calugarie?

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Dar daca ne luam noi catrafusele si ne ducem? :D
Eh, glumesc.

Da, intr-adevar, sa vad ce ar mai zice unii aici daca ar fi vorba de o femeie care se duce la manastire si isi lasa barbatul la scutece si cratita.
Scuze, se iteste si feminista din mine :-))

Idei din acestea ne pot trece tuturor prin cap; dar intrebarea e daca manastirea ar primi un barbat care isi lasa familia numeroasa si pleaca, sau femeia isi paraseste copii si sotul si se calugareste. Totul e ca acestia sa si spuna adevarul.
Am gasit un caz asemenator in cartea "Sfantul Serafim de Sarov" a Arhim. Dosoftei Morariu: un barbat saracacios imbracat vine sa il vada pe Sfant, si acesta ii spune sa isi scoata fiarele pe care le are pe corp si sa se intoarca la familia si munca sa. Chiar ii da recomandare, pentru a-si putea relua munca. Acest om plecase de acasa cu gand de calugarie; dar Sfantul nu a fost de acord cu aceasta hotarare.
Cunosc insa cazul unei femei cu doi copii, care primea batai sora cu moartea de la barbatul ei. Nemaiputand indura, a cerut adapost la o manastire, impreuna cu copiii. Acum este una dintre cele mai cucernice calugarite; fiulei : preot; iar fiica: calugarita.

[andreicozia]

În prealabil postat de Miha-anca

Cunosc insa cazul unei femei cu doi copii, care primea batai sora cu moartea de la barbatul ei. .

Dar, dar ea a plecat divortata, sau mai intii s-au separat dupa care au divortat. Asta este cu totul altceva!

In primul caz insa se vede clar prin "da-ti fiarele jos de pe tine si..." ca tipul o luase razna, pe aratura cum se intimpla foarte des cu ambele sexe, insa femeile tind sa fie mai ponderate in dereglarea asta de moment.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de windorin

1. Dandu'si amandoi acordul, din inima si de bunavoie, sa se retraga in cate o manastire (sotia la maici, iar sotul la calugari).
Aceasta s'a intalnit de mai multe ori in istorie. Este total buna, atata timp cat isi doresc amandoi acest lucru.
Unii nu pot avea copii si incep sa se nevoiasca din ce in ce mai mult, iar altii care au i'au crescut deja mari si sunt pe picioarele lor.

2. Pot vietui monahiceste impreuna.
De la o anumita varsta incep sa renunte la cele ingaduite trupului si incep sa se nevoiasca, fiecare dupa putere.
Vedeti cazul Sfintei Iuliana de Lazarevo.
Vrand sa plece la manastire, la o varsta mai inaintata, sotul nu i'a dat voie, ci i'a zis: "Stai langa mine, nu ne mai apropiem si poti face toata randuiala pe care ti'o doresti." Sfanta avea vreo 13 copii parca. A ramas langa ei ca mama si ca maica.

Ambele sunt ok.

Prima este ok, a doua nu.
Atunci când un creştin depune cele trei voturile monahale, face un legământ prin care se angajează să urmeze până la moarte poruncile care îl apropie de vieţuirea îngerească: ascultarea (smerenia), castitatea şi sărăcia de bunăvoie.
Toţi sfinţii părinţi spun că mai presus de toate este ascultarea, uciderea voii proprii. Un om care trăieşte în lume cu nevasta sa, chiar dacă duce o viaţă castă cum spui tu, face totuşi voia sa proprie şi nu se află sub ascultare. Trăieşte în lume cu nevasta sa, cu copiii şi duce o viaţă de căsătorie albă, dar niciunul nu are o viaţă călugărească.
Termenul de monah vine de la monos (singur).

"Monahul sărac este stăpânul lumii, încredinţându-şi toate grijile sale lui Dumnezeu şi prin credinţă făcându-şi-i pe toţi robi. El nu va cere de la oameni cele de care are nevoie; cele care îi vin însă, le primeşte ca din mâna Domnului..."
"Am auzit pe unii care petrec în lume, indiferenţi de mântuirea lor zicându-mi: Cum am putea, căsătoriţi fiind şi cuprinşi de grijile lumeşti, să urmăm viaţa monahicească? Acestora le-am răspuns: "Săvârşiţi toate faptele bune pe care le puteţi face, nu defăimaţi pe nimeni, nu furaţi de la nimeni, pe nimeni să nu înşelaţi, nu loviţi pe nimeni, nu urâţi pe nimeni, nu lipsiţi de la sfintele slujbe, compătimiţi pe săraci, nu smintiţi pe nimeni, de ceea ce este a altuia să nu vă apropiaţi, mulţumiţi-vă cu ceea ce vă oferă soţiile voastre. Dacă astfel veţi făptui, nu veţi fi departe de împărăţia cerurilor..."
"Adu-ţi aminte pururea de cel care a spus: "Când veţi face toate cele ce vi s-au poruncit, să ziceţi: slugi netrebnice suntem, că ce am fost datori să facem, am făcut" (Luca 17.10). De abia în ceasul morţii vom cunoaşte adevărata judecată a ostenelilor noastre"(Ioan Scărarul, Scara Raiului)

În prealabil postat de andreicozia

Dar, dar ea a plecat divortata, sau mai intii s-au separat dupa care au divortat. Asta este cu totul altceva!

In primul caz insa se vede clar prin "da-ti fiarele jos de pe tine si..." ca tipul o luase razna, pe aratura cum se intimpla foarte des cu ambele sexe, insa femeile tind sa fie mai ponderate in dereglarea asta de moment.

I Corinteni 7: 7. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel.

[piedonee]

Femeia de care spuneam ca sotul a plecat si a lasa-o cu 3 copii[3 fetite] a aflat ca sotul se afla in Sf.Munte pe langa manastirea Esfigmenu intr-o chilie parasite de pe langa manastire,si ar dori daca cineva de pe forum merge pe acolo sa imi scrie pe privat pt ai da o poza,evident ca avand barba e schimbat dar macar sa-l stie ca e bine,eventual sa mearga cu un frate de al lui.
chiar daca ii este greu cu 3 copii totu si se gandeste la el daca e bine sanatos si isi face griji pentru el,in toamna face 2 ani de cand nu mai stie nimic de el.
Tot de la cineva de pe net"prietenii Sf.Munte" am afalat ca e in Sf.Munt,un baiat care s-a intalnit cu el dar nu vrea sa dea amanunte zicand ca a fost alegerea lui sa fie lasat in pace.......!bine lasat in pace daca era flacau dar cu 3 copii mici.......!
Cred ca acel baiat nu are familie si habar nu are ce inseamna sa cresti 3 fete fara tata.Fetele intreaba mereu e el,la scoala sunt foarte destepte au luat premiul I.
Nici el nu a avut curajul sa i zica in fata ca se duce la manastire ci pur si simplu i-a trimis o scrisoare in care ea zis alegerea pe care a facu-o....intr-adevar era foarte credincios.
deci daca cineva poate sa -o ajute macar sa stie ceva de el,ia nu divorteaza de el pt ca tot asteapta sa revina acasa sau macar un semn de la el totusi sunt 2 ani.....!nu mai zic ca se descurca destul de greu el fiind cel care muncea si ea casnica locuiesc la tara!

[costel]

Nu-mi plac cei care de dragul unor lucruri inalte le strica pe cele care erau inalte. Nu trebuie sa fugi de sotie si de copii pentru a te calugari. Este adevarat ca te poti calugari, dar numai dupa ce ei au inteles asta si se roaga pentru tine.

[windorin]

Ce nu se poate face in lume, spre a alerga la manastire ?
In afara de linistea din jur, care acolo este mai multa si mai prielnica asezarii sufletesti, totul se poate face si in lume.
Cand sotul/sotia vietuiesc potrivit invataturii Parintilor, ei sunt asemanatori calugarilor.
Asa ca, sa nu mai viseze nici unul, nici altul, la manastiri si altele asemenea.

Cine nu se roaga in familie, nu s'ar fi rugat nici in manastire. Iar cine nu se roaga aici, ce ar cauta acolo ?
Un tata bun ar fi fost un calugar bun, iar un calugar bun ar fi fost un tata minunat.
O mama buna ar fi fost o maica deosebita, iar o maica deosebita ar fi fost o mana foarte buna.

În prealabil postat de windorin

Ce nu se poate face in lume, spre a alerga la manastire ?
In afara de linistea din jur, care acolo este mai multa si mai prielnica asezarii sufletesti, totul se poate face si in lume.
Cand sotul/sotia vietuiesc potrivit invataturii Parintilor, ei sunt asemanatori calugarilor.
Asa ca, sa nu mai viseze nici unul, nici altul, la manastiri si altele asemenea.

Cine nu se roaga in familie, nu s'ar fi rugat nici in manastire. Iar cine nu se roaga aici, ce ar cauta acolo ?
Un tata bun ar fi fost un calugar bun, iar un calugar bun ar fi fost un tata minunat.
O mama buna ar fi fost o maica deosebita, iar o maica deosebita ar fi fost o mana foarte buna.

Subscriu.
Pentru fiecare neajuns exista un leac potrivit, atat in lume cat si in manastire.
Firea umana tot omeneasca e, oriunde ar fi. Mereu avem nevoie de un leac anume.
Problema e daca omul doreste cu tot sufletul lecuire, apoi urmeaza partea cea mai grea: sa acceptam pretul. Caci ne vine greu, tare greu uneori, sa lasam "toate ale noastre".
Despatimirea e cheia, cred. Si aceasta nu depinde atat de un loc sau altul, de un context sau altul, cat mai ales de dorinta vie a sufletului de a-l primi si urma pe Domnul.
Ca raspuns la tema topicului, cred ca un om casatorit si care a primit in dar de la Dumnezeu unul sau mai multi copii, se afla in cea mai buna situatie pentru mantuire: lupta uneori foarte grea cu inflamarile egoismului, cu nemultumirile si cartirea. Ca de aici vin necazurile si tot de aici si intarirea credintei, cand ispita e batuta cu dragostea cea vie de Hristos.

A dori să fii călugăr după ce te-ai căsătorit şi ai mai făcut şi 3 copii este, cred, o ispită de-a dreapta. Mare. Şi nu cred că trebuie să dai curs oricărui îndemn al inimii, oricât de puternic ar fi. Trebuie neapărat să-ţi întrebi duhovnicul. Căci „calea nebunului e dreaptă în ochii lui, iar înţeleptul cere sfat”.