Ce minuni vi s-au intamplat

[Ekaterina]

Intr-un interviu acordat revistei Lumea Credintei, artistul Tudor Gheorghe povesteste o minune pe care a trait-o in viata sa.

Relatarea lui Tudor Gheorghe (fiul)

"Am plecat din comuna mea, din satul meu, pentru prima dată spre Bucureşti, în uniformă de elev. Tata era deja închis, fiind condamnat 22 de ani; motive politice. Am dat examen la Institutul de Teatru. Eram atunci 1280 de candidaţi pe 35 de locuri. Un adevărat «măcel»...

Repet: veneam pentru prima dată în Bucureşti, din provincie. Eram uimit, nu văzusem Bucureştiul până atunci. M‑am dus cu toată puritatea copilului de la ţară şi cu credinţa că nu mi se poate întâmpla nimic. Ca să intri într‑o facultate în vremea aceea, trebuia un anumit dosar. Tatăl meu fiind condamnat, şansele mele dintr‑o dată scăzuseră. Aici începe minunea.

După ce am luat prima probă, practică, la a doua probă am fost speriat, iar la a treia probă am avut un vis. Un vis foarte ciudat, pe care avea să mi‑l povestească tata, după ce s‑a întors din închisoare... Am visat acelaşi vis cu tata!

Una din modalităţile de a‑i înfrânge, spiritual vorbind, pe cei din închisori, era să‑i distrugă psihic. Şi pe tata l‑au pus să semneze certificatul meu de deces, perfect întocmit de Procuratură: «În urma unui accident rutier, minorul Tudor Ilie Gheorghe a decedat. Autopsia a constatat...» etc., etc.

Închis, tata a primit hârtia asta. Sigur că şocul a fost cumplit. Dar avea lângă el nişte oameni cu totul deosebiţi, în închisoarea de la Aiud. I‑au spus: «Fii cuminte, astea‑s feluri de-a ne învinge!». Şi tata mi‑a spus, după ce a ieşit, că m‑a visat alergând printr‑un lan de grâu, presărat cu maci.

Aici e minunea, că înainte de a mă duce la cea de-a treia probă, la Institutul de Teatru, am avut acelaşi vis: singur, alergând într‑un lan de grâu, cu maci! Stăteam atunci la un frate al mamei, căruia i‑am povestit cât de frumos am visat. El mi‑a zis: «Bă, tu intri...». Şi am intrat...

Relatarea lui Ilie Tudor (tatăl)

„Întâi a troznit vizeta. Un glas poruncitor, răguşit, ni s-a adresat:
– Care e cu litera T?
Am ieşit în faţă eu şi profesorul Tănăsescu din Alba Iulia.
– Rămâi aici cel de la Craiova! Restul, executarea!
Ceilalţi, conform regulamentului, se aşezau cu faţa la perete, cu mâinile la ochi.
– Numele şi pronumele, starea civilă! Ai trei copii: Gheorghe, Valeria şi Elena?
– Da.
– Semnează că ai luat la cunoştinţă!

Pe policioara vizetei mi s-a înmânat un certificat de moarte original, peste care mi-am aruncat ochii, neînţelegând. Era un certificat prin care mi se confirma decesul minorului Tudor Gheorghe, elev la Liceul «Fraţii Buzeşti» din Craiova, în vârstă de 15 ani, ca victimă a unui accident rutier! Am mai citit o dată, privind degetul ce-mi indica locul în care trebuia să semnez şi care începuse să se mărească până când... nu mai ştiu.

M-am trezit în braţele părintelui Gornic; îmi trecea pe faţă o batistă udă.
– Ce s-a întâmplat?
Preotul Dancu, zâmbindu‑mi încurajator, mi-a răspuns:
– Ei, dragul meu, încă o găselniţă a ocrotitorilor noştri!
– Bine, părinte, dar am semnat de primirea unui certificat-tip, original, ştampilat, semnat!
– Omule, n-ai trecut prin anchetă? N-ai semnat? Nu-i cunoşti? Chiar nu realizezi că e un sistem drăcesc de a ne strivi psihic?

Mi-a mai venit inima la loc. Era o posibilitate; mai ştii? Şi totuşi... certificatul? Îndoiala şi durerea au început să mă roadă, până când doctorul Amihăesei, pe care-l găsisem cu doi ani în urmă în celulă şi care petrecea mai tot timpul în rugăciune alături de părintele Gornic, mi-a zis:
– Tot mai crezi în povestea cu moartea copilului?
Am oftat adânc.
– Nu ştiu! Nu ştiu, d-le doctor!
– Atunci ascultă, roagă‑te! Cu credinţă, cu frângere de inimă, şi nu se poate să nu ai un semn! Nu se poate!

Eu, care eram cel mai încrezător, cel mai vioi, şi care-i încurajam pe cei deznădăjduiţi, acum devenisem tăcut, trist, doborât.
Au avut dreptate camarazii mei de celulă. Într-una dintre nopţile ce au urmat, am avut un vis edificator: prin mijlocul unui lan de grâu verde, care-i trecea de genunchi, băiatul fugea spre mine cu braţele deschise şi mi-a strigat limpede: «Tată, nu sunt mort!». M-am trezit înfiorat şi din clipa aceea am fost încredinţat că trăieşte. Nu m-a minţit visul”.

[Quorhon]

În prealabil postat de fallen

Vreti sa va povestesv si eu ceva legat tot de "cariera?" . poate am mai povestit, nu mai stiu.
In vara lui 2011, inca lucram la fostul job, si intr-o seara anu stiu ce teraba am avut am trecut prin centru, prin fata bisericii romano-catolice Baratia. Era usa deschis si Fecioara parca ma astepta cu bratele deschise asa ca am intrat. Era ajunul sarbatorii sf Anton de Padova.. 13 iunie parca., si o femeie punea flori de crin la toate scaunele. Am vizionat uimaginile de pe ambele latuiri ( ulterior am aflat ca ilustreaza Drumul Crucii), apoi am vazut la un fel de "avizier " ateva rugaciuni catre sf Anton de Padova, pt diverse trebuinte : familie, copii, serviciu, etc. Ei bine pe cea pt serviciu nu am citit-o, am zis ca n-am nevoie. Dupa scurt timp, vreo 2 luni, cam asa, iata-ma fara serviciu...asa ca prin toamna, avand iar treaba in centru, ma duc sa-mi prezint scuzele si sa cer ajutorul.. si-mi gasesc de luicru, dar un job cam naspa, vanzatoare intr-un magazin. Prin decembrie il pierd din nou. Vreo doua luni stau pe acasa, la inceput bine,apoi.. nu chiar asa, nu stiu dc am mai ajuns odata la sf Anton sau nu, insa am mers la sf maslu, am dat acatist de 40 de zile, etc si altele mai "ortodoxe". Si iata ca in ajun de Bunavestire ma suna sefa si ma cheama inapoi la fostul job, adica tot magazin...sa inteleg de-aici ca asta a fost voia Domnului pt mine?

Ba,eu n-am citit ce ai scris tu acolo,dar sunt de acord cu tine! :))

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de fallen

Si iata ca in ajun de Bunavestire ma suna sefa si ma cheama inapoi la fostul job, adica tot magazin...sa inteleg de-aici ca asta a fost voia Domnului pt mine?

A fost un semn de la Dumnezeu, ca daca doresti sa vorbesti cu El si El este
dispus sa vorbeasca cu tine.Noii oameni ne limitam de multe ori dialogul cu
El doar la vorbe.El in schimb vorbeste cu noi prin fapte.El este un Dumnezeu al faptelor.
De aceea , de multa binecuvantare se bucura cel ce face voia Domnului decat cel
care doar vorbeste despre ce ar trebui sa faca.

[maria32]

O prietena m-a rugat sa postez aici aceste randuri scrise de ea prin care vrea sa dea marturie de minunile de care s-a invrednicit prin mila Domnului intru rugaciunile sfintilor sai, spre a fi de folos si intarire sufleteasca si altor credinciosi.

"Multumesc din tot sufletul Bunului Isus Hristos, Maicii Sale Preacurate si sfintilor Sai atat de grabnic ajutatori. Bunul Sfant Nectarie m-a gasit, in 2008 cand aveam probleme si m-a ajutat sa-mi gasesc serviciu. Insa eu nu am fost vrednica de ajutorul Sau si inca nu stiam prea multe despre ortodoxie, despre Dumnezeu. Anul trecut, in 2013, a inceput un nou calvar in viata mea si am comis erezia de a intreba:"Doamne, de ce ma pedepsesti, caci eu ma rog, eu fac...". Atunci mi-am amintit de Sfantul Nectarie si de Maicuta Domnului care ma ajutasera in trecut atat de mult, iar eu nu mi-am tinut promisiunile facute. Atunci am citit doua dintre cartile scrise de bunul sfant Nectarie (pe care le aveam in casa de ani de zile, dar nu le citisem). Imi puneam diverse intrebari de genul “de ce mi se intampla asta?” sau “ce sa fac sa ma ierte Bunul Dumnezeu pentru pacatele mele atat de mari?”. Cum imi rasarea o intrebare in minte, cum gaseam raspuns in cartile Sfantului Nectarie si in cele despre Parintele Arsenie Boca. Asa am ajuns sa ma spovedesc cum trebuie, caci nu stiam cum. Credeam ca spovedania inseamna sa raspunzi la cateva intrebari simple ale preotului si atat. Am avut zile intregi in care am plans pentru ca incepusera sa-mi curga in minte imagini, amintiri ale marilor mele pacate pe care mintea mea le ascunsese. Am fost mandra, m-am crezut cu pacate putine, dar Sfantul Nectarie m-a fortat sa-mi amintesc. Stateam cu icoana sau cu o carte cu chipul sau pe coperta in brate si plangeam si-mi aduceam aminte de pacate. Si m-am rusinat si nu stiam la ce preot sa ma duc. Dar m-am rugat Sfantului Nectarie sa ma conduca la un duhovnic care sa stie ce sa ma intrebe astfel incat eu sa ma spovedesc de pacate grele pe care imi era rusine sa le spun. Si asa am reusit sa ma spovedesc.
De atunci, de la acea spovedanie, am inceput sa am semne minunate fara sa le cer. M-am rugat mai multor sfinti parinti: Sf.Nicolae, Sf. Mina, Sf. Ciprian, Sf. Imparati Constantin si Elena, Sf. Cuvioasa Parascheva, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Fanurie, Cuvioasa Xenia, Sf. Dimitrie Basarabov, Parintele Arsenie Boca si Parintele Ilie Lacatusu. Saptamana trecuta, plangand la moastele Sfantului Nectarie de la Radu Voda, parca Sfantul ma indemna sa merg la icoana Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou. Nici nu stiam ca exista acea icoana la Radu Voda, dar in momentul in care am vazut-o si acel sfant mi s-a lipit de suflet. Ieri am citit despre o minune a Sfantului Efrem cel Nou in care s-a aratat in vis unei personae din Grecia impreuna cu Sfantul Nectarie si atunci am inteles cum bunii sfinti ai lui Dumnezeu lucreaza pentru noi pacatosii.
Spuneam despre semne minunate primite cu frica de mine, nevrednica. Cele mai multe le-am primit de la Sfantul Nectarie, Parintele Arsenie Boca si Parintele Ilie Lacatusu. Intr-o noapte cand plangeam si ma rugam la parintele Arsenie Boca sa-mi “spuna” ceva caci altminteri imi pierd mintile, m-am uitat pe geamul camerei in care era fetita mea si Luna isi oglindea razele in geam …. in forma de cruce!!! Dupa ce am fost (o singura data doar) la moastele Parintelui Ilie Lacatusu, parintele mi s-a aratat in vis. Era imbracat in straie preotesti cu care se savarseste Sfanta Liturghie, dar era cu spatele si mi-a spus:”La tine e lucrare mare…”. La 8-9 luni distanta (adica acum o luna) de la acel vis, eram treaza in pat langa fetita mea si ma rugam in minte Parintelui Ilie Lacatusu si imi curgeau rauri de lacrimi. Ma rugam “binecuvinteaza-ma, parinte, ca sunt nevrednica” si am simtit o mangaiere pe cap. M-am speriat, mi-a fost teama ca mi se pare, ca sunt jocuri de la cel necurat. Dar apoi am simtit aceeasi managiere pe obraz si, in cele din urma, un miros puternic a invadat camera. Cand am fost la Parintele Ilie Lacatusu am primit o floare pe care am pus-o pe picioarele parintelui prêt de un minut cat m-am rugat, nu stiu exact ce floare este, insa am pastrat-o uscata in sufragerie. In camera in care ma aflam nu exista nicio floare, iar usa si geamul erau inchise, dar mirosea puternic ca acea floare. M-am rugat parintelui sa-mi dea un semn ca nu e o inchipuire a mea si m-am dus in sufragerie si am luat floarea uscata (uscata de 9 luni!!!) si…chiar mirosea!
Sfantul Nectarie mi-a vindecat ambii copii de raceli severe, tuse si chiar febra. Sfantul Nectarie mi-a dat bani cand nu mai aveam nici bani de paine, am gasit 50 de lei intr-un loc din casa unde ma uitasem exact inainte sa-I citesc acatistul. Sfantul Nectarie a schimbat gandul cel rau al unei personae dragi mie aflata in depresie… Sfantului Nectarie m-am rugat cand mama a intrat in operatie pentru cancer, diagnostic aflat in timp util de ziua Sfantului Mina. Multe minuni a facut cu mine pacatoasa bunul sfant al iubirii, cum I se mai spune Sfantului Nectarie.
Dar cea mai mare minune a fost cand o persoana draga mie a plecat de acasa lasand bilet ca se sinucide. S-a intors dupa 24 de ore si mi-a povestit ca, in momentul in care vroia sa se desparta de aceasta viata, a auzit un glas care i-a strigat “Nu”. S-a intamplat exact la ora la care eu faceam rugaciunea Bogorodisnaia a Maicii Domnului si ma rugam tuturor sfintilor parinti mentionati!
Multe minuni face Bunul Dumnezeu prin Maica Sa si sfintii parinti cu mine, cea mai nevrednica si pacatoasa, dar eu nu le-am marturisit. Si pentru ca nu mi-am tinut promisiunile facute, acum inca mai am de razbit in necazuri mari, dar nadajduiesc la ajutorul Bunului Hristos Dumnezeu care-mi da putere prin Maica Sa si sfintii parinti.
Am facut aceasta marturisire ca sa fie de folos celor care sunt toropiti de tristete si necazuri sa se intarasca in credinta ca Bunul Dumnezeu nu ne lasa! Daca Bunul Dumnezeu mi-a dat mie, pacatoasa (si credeti-ma ca am pacate mari si grele), atatea semne minunate, atunci sunt convinsa ca ajuta pe oricine are credinta “cat o boaba de mustar”. Doamne, iarta-mi necredinta!
Pentru rugaciunile Precuratei Maicii Tale si ale sfintilor parinti, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste si ne mantuieste pe noi pacatosii robii Tai. Amin!"

[adebebe]

Suntem o familie din Campulung care, multumita Domnului avem 3 copii toti nascuti prin operatie cezariana. Eu am 38 de ani si o fetita de doar o luna nascuta prin cezariana. Multumim Domnului si Sfantului Nectarie ca ne-a ajutat sa primim acest dar de la Dumnezeu fara sa intampinam probleme fiind la a treia cezariana. Chiar daca medici ne-au tot `certat` pe toata perioada sarcinii, mentionand cat de periculoasa este a treia cezariana tinand cont si de varsta destul de inaintata a mea multumim Domnului totul este in regula. Pot spune ca aceasta a treia cezariana a fost mult mai usoara decat celelalte doua. Multumim Domnului pentru cele trei minuni din viata noastra.

[andrey352015]

Buna seara ma numesc andrei sunt plecat din romania de 9 ani si ma bucur ca am dat peste acest forum.Pot sa spun ca si acest lucru este o minune ca sa intamplat astazi de Sf IOAN chiar daca este trecut de miezul nopti.Minunea ca am ajuns in sanul biserici sa intamplat acum 7 ani aprox. cand un coleg de munca ma dus la o biserica ortodoxa dintr-un oras de pe malul mari al spaniei sincer legatura mea cu biserica era foarte slaba mergeam in romania la biserica din an in paste si atunci pentru scurt timp, intalnirea cu preotul paroh si cu biserica a fost ceva nou pentru mine mai ales ca am stat la toata slujba care pentru prima data mi sa parul destul de lunga, dar a avut un efect pozitiv asupra stari mele spirituale si de atunci am mers aproape duminica de duminica la biserica.Cred ca a fost o minune pentru mine si acum dupa atata timp merg la biserica desi mai si lipsesc cand timpul si munca nu imi permite.
Laudat Fie Domnul.

[Demetrius]

În prealabil postat de adebebe

Suntem o familie din Campulung care, multumita Domnului avem 3 copii toti nascuti prin operatie cezariana. Eu am 38 de ani si o fetita de doar o luna nascuta prin cezariana. Multumim Domnului si Sfantului Nectarie ca ne-a ajutat sa primim acest dar de la Dumnezeu fara sa intampinam probleme fiind la a treia cezariana. Chiar daca medici ne-au tot `certat` pe toata perioada sarcinii, mentionand cat de periculoasa este a treia cezariana tinand cont si de varsta destul de inaintata a mea multumim Domnului totul este in regula. Pot spune ca aceasta a treia cezariana a fost mult mai usoara decat celelalte doua. Multumim Domnului pentru cele trei minuni din viata noastra.

Marire Tie, Doamne, marire Tie!

Imi cer iertare, edebebe, pentru ca n-am raspuns mai devreme postului tau, dar nu l-am vazut pentru ca, probabil, nu am intrat la data postarii tale, iar tu n-ai mai revenit, avand poate mai multe de facut acum.
Felicitari pentru statornicia voastra in apararea vietii si pentru curajul vostru de a va inhama la munca in slujba iubirii.

Mai adaug ca, acum vreo 14-15 ani, am cunoscut 2(doua) femei poloneze care au venit in Romania intr-un un grup de crestini care marturiseau pe Hristos; acele femei aveau una 6(sase), iar cealalta 7(sapte) nasteri, toate prin cezariana, pe care le-au dus la bun sfarsit in numele lui Iisus Hristos, cu toate ca au fost avertizate ca s-ar putea sa aibe probleme de sanatate.

[Demetrius]

În prealabil postat de andrey352015

Buna seara ma numesc andrei sunt plecat din romania de 9 ani si ma bucur ca am dat peste acest forum.Pot sa spun ca si acest lucru este o minune ca sa intamplat astazi de Sf IOAN chiar daca este trecut de miezul nopti.Minunea ca am ajuns in sanul biserici sa intamplat acum 7 ani aprox. cand un coleg de munca ma dus la o biserica ortodoxa dintr-un oras de pe malul mari al spaniei sincer legatura mea cu biserica era foarte slaba mergeam in romania la biserica din an in paste si atunci pentru scurt timp, intalnirea cu preotul paroh si cu biserica a fost ceva nou pentru mine mai ales ca am stat la toata slujba care pentru prima data mi sa parul destul de lunga, dar a avut un efect pozitiv asupra stari mele spirituale si de atunci am mers aproape duminica de duminica la biserica.Cred ca a fost o minune pentru mine si acum dupa atata timp merg la biserica desi mai si lipsesc cand timpul si munca nu imi permite.
Laudat Fie Domnul.

Bine ai venit, Andrei!

Ma bucur pentru tine si ma minunez de puterea pe care o primesti de la Iisus Hristos prin biserica si preotul ortodox pe care le-ai gasit acolo in Spania.

11. Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. (Mt3,11)

Ai primit de la Ioan Botezatorul temelia botezului, dupa care, acum, Hristos vine cu Duhul Sfant si caldura focului credintei, prin care capeti identitate si putere.

Marire Tie, Doamne, marire Tie!

[Corinusha]

Cea mai mare minune care mi s-a intamplat pot sa spun este faptul ca m-am nascut; ca Dumnezeu i-a lumnat mintea mamei biologice sa nu ma avorteze si sa ma nasca, chiar daca am ajuns direct la orfelinat din spital; totusi, m-am nascut. Iar a doua minune de la Dumnezeu, una din nou, foarte mare e ca mi-a trimis 2 parinti mnunati care m-au crescut si care ma iubesc.

Sunt convinsa ca zilnic se intampla minuni in viata tuturor, dar poate nu ne dam seama de toate, sau poate ne dam seama abia dupa un timp.

Viata mea pot sa zic ca e plina de minuni de la Dumnezeu si de foarte multe ori (cred ca chiar de fiecare data chiar) cand am fost pusa intr-o situatie limita sau complicata sau in fata unei alegeri, intotdeauna cand i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu, m-a ajutat sa trec cu bine peste tot, respectiv sa fac alegerea corecta.

Doamne iti multumesc pentru fiecare clipa, pentru fiecare persoana care a intrat in viata mea, pentru fiecare greutate; stiu ca absolut toate mi le-ai dat/trimis cu un scop. Multumesc Doamne Dumnezeule!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de maria32

O prietena m-a rugat sa postez aici aceste randuri scrise de ea prin care vrea sa dea marturie de minunile de care s-a invrednicit prin mila Domnului intru rugaciunile sfintilor sai, spre a fi de folos si intarire sufleteasca si altor credinciosi.

"Multumesc din tot sufletul Bunului Isus Hristos, Maicii Sale Preacurate si sfintilor Sai atat de grabnic ajutatori. Bunul Sfant Nectarie m-a gasit, in 2008 cand aveam probleme si m-a ajutat sa-mi gasesc serviciu. Insa eu nu am fost vrednica de ajutorul Sau si inca nu stiam prea multe despre ortodoxie, despre Dumnezeu. Anul trecut, in 2013, a inceput un nou calvar in viata mea si am comis erezia de a intreba:"Doamne, de ce ma pedepsesti, caci eu ma rog, eu fac...". Atunci mi-am amintit de Sfantul Nectarie si de Maicuta Domnului care ma ajutasera in trecut atat de mult, iar eu nu mi-am tinut promisiunile facute. Atunci am citit doua dintre cartile scrise de bunul sfant Nectarie (pe care le aveam in casa de ani de zile, dar nu le citisem). Imi puneam diverse intrebari de genul “de ce mi se intampla asta?” sau “ce sa fac sa ma ierte Bunul Dumnezeu pentru pacatele mele atat de mari?”. Cum imi rasarea o intrebare in minte, cum gaseam raspuns in cartile Sfantului Nectarie si in cele despre Parintele Arsenie Boca. Asa am ajuns sa ma spovedesc cum trebuie, caci nu stiam cum. Credeam ca spovedania inseamna sa raspunzi la cateva intrebari simple ale preotului si atat. Am avut zile intregi in care am plans pentru ca incepusera sa-mi curga in minte imagini, amintiri ale marilor mele pacate pe care mintea mea le ascunsese. Am fost mandra, m-am crezut cu pacate putine, dar Sfantul Nectarie m-a fortat sa-mi amintesc. Stateam cu icoana sau cu o carte cu chipul sau pe coperta in brate si plangeam si-mi aduceam aminte de pacate. Si m-am rusinat si nu stiam la ce preot sa ma duc. Dar m-am rugat Sfantului Nectarie sa ma conduca la un duhovnic care sa stie ce sa ma intrebe astfel incat eu sa ma spovedesc de pacate grele pe care imi era rusine sa le spun. Si asa am reusit sa ma spovedesc.
De atunci, de la acea spovedanie, am inceput sa am semne minunate fara sa le cer. M-am rugat mai multor sfinti parinti: Sf.Nicolae, Sf. Mina, Sf. Ciprian, Sf. Imparati Constantin si Elena, Sf. Cuvioasa Parascheva, Sf. Serafim de Sarov, Sf. Fanurie, Cuvioasa Xenia, Sf. Dimitrie Basarabov, Parintele Arsenie Boca si Parintele Ilie Lacatusu. Saptamana trecuta, plangand la moastele Sfantului Nectarie de la Radu Voda, parca Sfantul ma indemna sa merg la icoana Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou. Nici nu stiam ca exista acea icoana la Radu Voda, dar in momentul in care am vazut-o si acel sfant mi s-a lipit de suflet. Ieri am citit despre o minune a Sfantului Efrem cel Nou in care s-a aratat in vis unei personae din Grecia impreuna cu Sfantul Nectarie si atunci am inteles cum bunii sfinti ai lui Dumnezeu lucreaza pentru noi pacatosii.
Spuneam despre semne minunate primite cu frica de mine, nevrednica. Cele mai multe le-am primit de la Sfantul Nectarie, Parintele Arsenie Boca si Parintele Ilie Lacatusu. Intr-o noapte cand plangeam si ma rugam la parintele Arsenie Boca sa-mi “spuna” ceva caci altminteri imi pierd mintile, m-am uitat pe geamul camerei in care era fetita mea si Luna isi oglindea razele in geam …. in forma de cruce!!! Dupa ce am fost (o singura data doar) la moastele Parintelui Ilie Lacatusu, parintele mi s-a aratat in vis. Era imbracat in straie preotesti cu care se savarseste Sfanta Liturghie, dar era cu spatele si mi-a spus:”La tine e lucrare mare…”. La 8-9 luni distanta (adica acum o luna) de la acel vis, eram treaza in pat langa fetita mea si ma rugam in minte Parintelui Ilie Lacatusu si imi curgeau rauri de lacrimi. Ma rugam “binecuvinteaza-ma, parinte, ca sunt nevrednica” si am simtit o mangaiere pe cap. M-am speriat, mi-a fost teama ca mi se pare, ca sunt jocuri de la cel necurat. Dar apoi am simtit aceeasi managiere pe obraz si, in cele din urma, un miros puternic a invadat camera. Cand am fost la Parintele Ilie Lacatusu am primit o floare pe care am pus-o pe picioarele parintelui prêt de un minut cat m-am rugat, nu stiu exact ce floare este, insa am pastrat-o uscata in sufragerie. In camera in care ma aflam nu exista nicio floare, iar usa si geamul erau inchise, dar mirosea puternic ca acea floare. M-am rugat parintelui sa-mi dea un semn ca nu e o inchipuire a mea si m-am dus in sufragerie si am luat floarea uscata (uscata de 9 luni!!!) si…chiar mirosea!
Sfantul Nectarie mi-a vindecat ambii copii de raceli severe, tuse si chiar febra. Sfantul Nectarie mi-a dat bani cand nu mai aveam nici bani de paine, am gasit 50 de lei intr-un loc din casa unde ma uitasem exact inainte sa-I citesc acatistul. Sfantul Nectarie a schimbat gandul cel rau al unei personae dragi mie aflata in depresie… Sfantului Nectarie m-am rugat cand mama a intrat in operatie pentru cancer, diagnostic aflat in timp util de ziua Sfantului Mina. Multe minuni a facut cu mine pacatoasa bunul sfant al iubirii, cum I se mai spune Sfantului Nectarie.
Dar cea mai mare minune a fost cand o persoana draga mie a plecat de acasa lasand bilet ca se sinucide. S-a intors dupa 24 de ore si mi-a povestit ca, in momentul in care vroia sa se desparta de aceasta viata, a auzit un glas care i-a strigat “Nu”. S-a intamplat exact la ora la care eu faceam rugaciunea Bogorodisnaia a Maicii Domnului si ma rugam tuturor sfintilor parinti mentionati!
Multe minuni face Bunul Dumnezeu prin Maica Sa si sfintii parinti cu mine, cea mai nevrednica si pacatoasa, dar eu nu le-am marturisit. Si pentru ca nu mi-am tinut promisiunile facute, acum inca mai am de razbit in necazuri mari, dar nadajduiesc la ajutorul Bunului Hristos Dumnezeu care-mi da putere prin Maica Sa si sfintii parinti.
Am facut aceasta marturisire ca sa fie de folos celor care sunt toropiti de tristete si necazuri sa se intarasca in credinta ca Bunul Dumnezeu nu ne lasa! Daca Bunul Dumnezeu mi-a dat mie, pacatoasa (si credeti-ma ca am pacate mari si grele), atatea semne minunate, atunci sunt convinsa ca ajuta pe oricine are credinta “cat o boaba de mustar”. Doamne, iarta-mi necredinta!
Pentru rugaciunile Precuratei Maicii Tale si ale sfintilor parinti, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste si ne mantuieste pe noi pacatosii robii Tai. Amin!"

O mărturisire de credinţă tulburătoare. Frumoasă, după gustul meu, chiar minunată. Cu adevărat de folos, întăritoare. Îmi place în special pasajul subliniat, mulţumesc pentru întreaga postare!
Doamne ajută!