Pelerinaj zona Vaslui

Biserica a fost refăcută de obşte în secolul al XVIII-lea, cu elemente de la cea veche, conform unui document din anul 1717, din timpul domniei lui Mihail Racoviţa: "Deci, acel mitoh de la Lipovat s-au fost rasăpit si acum facându-se de iznoava, iara acolo, la Lipovaţ".

Faţadele sunt decorate cu două brâie "în frânghie", o friză de ocniţe şi "dinţi de ferăstrău" sub cornişă.

Ferestrele mici dispuse pe decroş (probabil de la primul lăcaş), la care s-au adăugat cele patru ferestre mari, dintre care două pe absidele laterale, au ancadramentele cu profile simple ca şi cornişa.

Streaşina prelungită, înfundată cu bârne dispuse în trepte se sprijină pe console cioplite.

Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite. Portalul este decorat cu rozete.

Ca sistem de boltire, pridvorul, pronaosul şi absidele laterale sunt tăvănite. Acoperirea cu grinzi a pronaosului poartă urmele bolţii iniţiale, semicilindrică.
Perete lateral decorat cu două brâie < în frânghie > Bârne de stejar încheiate în cheotoare dreaptă

În naos, bolta octogonală din fâşii curbe, cu muchiile marcate de nervuri " în frânghie", este aşezată pe grinzi, dispuse în trepte, sprijinite pe console, asemănătoare celor exterioare.

Altarul este acoperit cu o semicalotă, racordată la est, cu conturul pereţilor, prin intermediul a trei fâşii curbe.

Ceea ce dă originalitatea acestei construcţii sunt "pilaştrii ce marchează atât absidele laterale, cât şi altarul şi care sunt identici cu stâlpii pridvorului şi ai peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos".

Catapeteasma realizată în trei registre, despărţite prin chenare cu motive florale şi antropomorfe, datează din prima jumătate a secolului al XVII - lea , potrivit cercetărilor Ioanei Cristache-Panait, luând în considerare factura picturii şi grafica legendelor.

Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" din Lipovăţ, martor peste timp, unică în eparhia Huşilor prin planimetrie, sistemul de boltire, decor aflat la interferenţa dintre arta populară şi cea cultă, armonia volumelor şi unitatea decorului, necesită intervenţii de consolidare şi punere în valoare.
Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite Perete lateral - detaliu

Bibliografie : - Ioana Cristache-Panait, Titu Elian, "Biserici de lemn din Moldova",în B.M.I, nr.2/1972 ; - Doina Rotaru, Const. Aghion, "Contribuţii privind arhitectura populară în lemn din judeţul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridioonalis", Anuarul Muzeului judeţean Vaslui, nr. VII - VIII, Vaslui, 1985 - 1986. - Dorinel Ichim, "Biserici de lemn din eparhia Huşilor", Huşi, 2001. - I. Antonovici, "Documente bârladene", vol III, Bărlad, 1915

La 19 km SV de municipiul Vaslui, pe DJ 245 A, se află satul Lipovăţ, aşezat pe coastele dealurilor Făgădău, Suceveni şi Lipovăţ.
Biserica de lemn Sfântul Gheorghe, Lipovăţ

Localitatea este atestată pentru prima dată într-un document din 24 februarie 1437 al lui Iliaş şi Ştefan voievozi, când Şteful Jumătate, pentru credincioasă slujbă, primea mai multe sate, printre care şi "Lipovăţ, din jos de Vaslui", pe Bârlad.

La 15 octombrie 1491, Ştefan cel Mare a inclus Lipovăţul în ocolul târgului Vaslui, alături de alte sate şi selişti cumpărate de el cu 1.490 de zloţi tătărăşti (monede de aur genoveze).

În pomelnicul ctitoricesc, refăcut după cel vechi în 1883, sunt înscrişi ca primi ctitori Ştefan cel Mare şi soţia sa, Maria. Pomelnicul trecea al doilea ctitor pe Vasile Lupu mare vornic, care a refăcut lăcaşul din Lipovăţ la 1626.

Biserica de lemn "Sfântul Gheorghe", biserica fostei mănăstiri Lipovăţul sau Zograful (Zugraful, Zugravi), zidită de Vasile Lupu, mare vornic al Ţării de sus, pe Lipovăţ, a fost închinată la mănăstirea Zugraf de la muntele Athos.

Acest fapt apare evidentiat in hrisovul domnitorului Moisă Movilă din 5 August 1631:
Fereastră mare, cu ancadramente cu profile simple Pereţi portanţi, din bârne de stejar încheiate în cheotoare dreaptă

"...am dat domnia mea , am întărit şi am miluit sfânta mănăstire de lângă târgul Vasluiului, unde iaste hramul a sfântului slăvitului marelui mucenic şi purtător de biruinţă a lui Hristos Gheorghie, care acea sfântă mănăstire o au zidit al nostru cinstit şi credincios boieri Lupul vel vornic al ţării de sus şi au dat şi au închinat la sfântul munte Athos, să fie metoh la sfânta şi mare biserică şi mănăstire ce se numeşte Zograful, unde iaste hram iaraşi sfântul şi marele mucenic a lui Hristos Gheorghe, din avere ce a avut mănăstirea cea veche, unde a fost hramul adormirei prea sfintei de Dumnezeu născătoare, care după ce s-au stricat au făcut altă mănăstire precum scrie mai sus şi iau pus hram Sfântul Gheorghe, de la Barnovski Vodă" (apr. - 25 iunie 1633 n.n.)...".

Biserica a fost refăcută de obşte în secolul al XVIII-lea, cu elemente de la cea veche, conform unui document din anul 1717, din timpul domniei lui Mihail Racoviţa: "Deci, acel mitoh de la Lipovat s-au fost rasăpit si acum facându-se de iznoava, iara acolo, la Lipovaţ".

Faţadele sunt decorate cu două brâie "în frânghie", o friză de ocniţe şi "dinţi de ferăstrău" sub cornişă.

Ferestrele mici dispuse pe decroş (probabil de la primul lăcaş), la care s-au adăugat cele patru ferestre mari, dintre care două pe absidele laterale, au ancadramentele cu profile simple ca şi cornişa.

Streaşina prelungită, înfundată cu bârne dispuse în trepte se sprijină pe console cioplite.

Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite. Portalul este decorat cu rozete.

Ca sistem de boltire, pridvorul, pronaosul şi absidele laterale sunt tăvănite. Acoperirea cu grinzi a pronaosului poartă urmele bolţii iniţiale, semicilindrică.
Perete lateral decorat cu două brâie < în frânghie > Bârne de stejar încheiate în cheotoare dreaptă

În naos, bolta octogonală din fâşii curbe, cu muchiile marcate de nervuri " în frânghie", este aşezată pe grinzi, dispuse în trepte, sprijinite pe console, asemănătoare celor exterioare.

Altarul este acoperit cu o semicalotă, racordată la est, cu conturul pereţilor, prin intermediul a trei fâşii curbe.

Ceea ce dă originalitatea acestei construcţii sunt "pilaştrii ce marchează atât absidele laterale, cât şi altarul şi care sunt identici cu stâlpii pridvorului şi ai peretelui despărţitor dintre naos şi pronaos".

Catapeteasma realizată în trei registre, despărţite prin chenare cu motive florale şi antropomorfe, datează din prima jumătate a secolului al XVII - lea , potrivit cercetărilor Ioanei Cristache-Panait, luând în considerare factura picturii şi grafica legendelor.

Biserica de lemn "Sf. Gheorghe" din Lipovăţ, martor peste timp, unică în eparhia Huşilor prin planimetrie, sistemul de boltire, decor aflat la interferenţa dintre arta populară şi cea cultă, armonia volumelor şi unitatea decorului, necesită intervenţii de consolidare şi punere în valoare.
Pridvorul, iniţial deschis, se sprijină pe stâlpi cu caneluri, arcade festonate şi o balustradă din bârne cioplite Perete lateral - detaliu

Bibliografie : - Ioana Cristache-Panait, Titu Elian, "Biserici de lemn din Moldova",în B.M.I, nr.2/1972 ; - Doina Rotaru, Const. Aghion, "Contribuţii privind arhitectura populară în lemn din judeţul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridioonalis", Anuarul Muzeului judeţean Vaslui, nr. VII - VIII, Vaslui, 1985 - 1986. - Dorinel Ichim, "Biserici de lemn din eparhia Huşilor", Huşi, 2001. - I. Antonovici, "Documente bârladene", vol III, Bărlad, 1915

Localitatea Mănăstirea se află pe valea Racovei, pe pârâul Hârsova, la NV de şoseaua Vaslui - Bacău (DN 2 F), la cca. 7 km pe DC 106 B.

Numele satului se leagă de Schitul Hârsova (Mănăstirea Hârsova, Hârsoviţa, Schitul lui Găluşcă), întemeiat de şetrarul Ştefan Caracaş, zis Găluşcă, în secolul al XVIII - lea, conform pomelnicului - triptic pictat de Grigorie Zugrav în anul 1756 şi un act de danie din anul 1759.
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului, Mănăstirea

Biserica schitului, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", este pomenită uneori şi cu hramul "Sfântul Nicolae". La 23 august 1759, Ursu şi Tanase Chiratcu dăruiau ocina lor "mânăstirii ci să găteşte cu hramul Adormirii Precistii ci iaste făcută de Ştefan Găluşcă".

Pe o Evanghelie tipărită la Bucureşti în anul 1750, însuşi ctitorul consemna la 31 decembrie 1767: "am dat-o la sfântul schit al nostru Hărşoviţa undi să cinsteşti hramul Adormirea pre sfintei născătoare de Dumnezeu".

Înzestrat prin diata din 1783, cu "toate părţile ce avea în moşia de pe Hărsova", după moartea ctitorului (a. 1792), metoh al Mănăstirii Floreşti din ţinutul Tutovii, schitul "acel de la Hărsova în numele sintei Adormiri, care se numeşte a lui Găluşcă", a fost închinat la Mănăstirea Esfigmen de la Muntele Athos.

În urma secularizării averilor mănăstireşti din anul 1864, schitul a fost desfiinţat, iar biserica a devenit de enorie, funcţie pe care o îndeplineşte şi astăzi.
Fereastră de formă rectangulară, ornamentată cu motive vegetale Pereţi portanţi realizaţi din bârne de stejar, cioplite pe muchie, încheiate < în cheotoare dreaptă > la colţuri

Potrivit tradiţiei, biserica schitului a fost construită în mijlocul pădurii, cu lemn de stejar de pe loc.

Biserica actuală, cu hramul "A.M.D.", ctitoria şetrarului Ştefan Caracaş, prezintă un plan de navă dreptunghiulară cu absida altarului pentagonală decroşată, intrare vest, pridvor iniţial deschis, sprijinit pe stâlpi legaţi în partea superioară în acoladă, temelie de piatră de râu, tălpoaie de lemn (astăzi, soclu ciment).

Pereţii portanţi sunt realizaţi din bârne de stejar, cioplite pe muchie, încheiate "în pană" la altar şi "în cheotoare dreaptă" la colţuri. Acoperişul este în patru ape, cu coamă lungă şi învelitoare de tablă (1913), iniţial şindrilă.
Detaliu pridvor (iniţial deschis), sprijinit pe stâlpi legaţi în partea superioară în acoladă

Sistemul de boltire este realizat unitar, cu câte o boltă octogonală pe pronaos, naos şi altar, cu nervuri crestate. Baza bolţilor este decorată cu "zimţi de ferestrău", iar cheile de boltă cu "vrej", rozete şi "bulbi".

Faţadele sunt ornamentate cu un brâu median cu aspect geoometric şi o friză de ocniţe sub cornişă. Căpriorii sunt crestaţi cu motivul "cap de cal", iar grinzile cu "dinţi de lup".

Portalul şi ancadramentele ferestrelor de formă rectangulară, sunt bogat ornamentate cu motive vegetale (vrej, lalea).

Monumentul - valoros exemplar de arhitectură populară, unic prin realizare tehnică, de la structură până la sistemul de închidere, armonia volumelor, decoraţia ce ţine de arta medievală românească de zid şi raritatea planului -, singura biserică de acest gen din eparhia Huşilor, aşteaptă atenţia cuvenită de punere valoare, prin amenajarea căilor de acces.
Friză de ocniţe sub cornişă, căpriori crestaţi cu motivul < cap de cal >, grinzile cu motivul < dinţi de lup > Faţade ornamentate cu un brâu median cu aspect geoometric

Surse: Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în Acta Moldaviae Meridionalis, Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001; Mircea Ciubotaru - "Comuna Vulturesti. I. Studiu de istorie sociala. Onomastica", Iasi, 2003.

În prealabil postat de adorcrysti

Turnul-clopotnita, amplasat in partea de sud a incintei, este construit de catre egumenul Nil intre anii 1852-1858 si terminat in 1901 de catre episcopul Iosif Gheorghian.

Prezinta un plan patrulater cu fundatie din blocuri de piatra si zidarie de caramida. Este prevazut cu o bolta, cu deschidere in arc in plin cintru, prin care se face intrarea in curtea manastirii. Fatadele sunt bogat ornamentate cu rozase, friza arcaturi, consolete, elemente florale, insemne chiriarhale si caramida aparenta .

Palatul egumenesc, aflat in partea de vest a bisericii, a fost construit in sec. al XVI-lea , refacut din temelii de egumenul Nil intre anii 1852-1858 (ingloband si pivnitele) si terminat in 1880, cu destinatia de spital (1880-1992).
Detaliu Turnul-clopotnita

Este realizat in stil neoclasic, cu elemente preluate din repertoriul stilului romantic: friza arcaturi, consolete, casetoane. In plan, prezinta un hol central, cu o scara monumentala, strajuita de sase stalpi laterali, care face legatura intre parter si etaj.
Zidul de incinta - detaliu

Zidul de incinta ilustreaza tehnica de constructie a sistemului de aparare a ansamblurilor monastice, fiind construit in anul 1800 de catre egumenul Ioasaf, din pietre de rau, legate cu mortar de var. Este intrerupt in trei puncte: la sud, unde se afla clopotnita, la est spre gradina si la nord spre drumul satului. Din loc in loc prezinta pilastri. Actualmente este in mare parte surpat.

Ansamblul se afla in curs de consolidare restaurare, cu finantare de la Ministerul Culturii si Cultelor.

Surse: I. Antonovici - "Manastirea Floresti din plasa Simila, judetul Tutova", Bucuresti, 1916 ; M. Cristoiu Margineanu - "Arhitectura romantica in Romania", Bucuresti, 1979

Felicitări Cristi pentru iniţiativa luată de a prezenta o serie de mănăstiri şi biserici vechi din jud.Vaslui.
Pentru acei care doresc să viziteze mănăstirea Floreşti aş dori să adaug că se află în comuna Poeneşti circa 28 km de Bârlad.În drum spre aceasta puteţi să vă abateţi din drum şi pe la măn.Alexandru Vlahiţă care are în construcţie o biserică identică cu aceea de la Petru Vodă,măn.de călugări,fii duhovniceşi ai părintelui Iustin Pârvu unde veţi fi copleşiti de ospialitatea călugărilor şi de frumuseţea slujbelor.
La măn Floreşti măn. de maici se află o minunată icoană a Micii Donmului foarte veche.Mănăstirea este închinată Atosului şi se află moaşte ale sfintei Muceniţe Chiriachi ocrotitoarea eparhiei Huşilor.Vieţuitoarel de aici au drept duhovnic pe părintele Iezechel.Este un loc încărcat de istorie într-un cadru natural de excepţie.

Satul Steoborani a fost întemeiat în secolul al XV - lea de Stibor cel Batrân, "boier din tara de jos, bastinas în tinutul Vasluiului". La km 20 al soselei Vaslui - Iasi (DN 24), un drum de tara spre dreapta (DC 15, cca. 6-7 km), cu peisaj continuu de dealuri si vai, duce în satul Steoborani, asezat pe coasta dealului cu acelasi nume, la capatul vaii Burghina.
Biserica de lemn Sfantul Nicolae, Steoborani

La intrarea în sat, o incinta înconjoara locul cimitirului fostului schit Steoboranii, pomenit documentar în secolele XVIII - XIX. Aici a fost si biserica de lemn, construita în mijlocul unei paduri, în anul 1726, de clucerul Grigoras Mardare, potrivit pisaniei scrisa în limba romana, cu caractere chirilice, pe portalul bogat ornamentat cu chenare "în franghie", linii frânte, rozete si deschidere în acolada: "Aceasta sfânta biserica au facut Grigoras Mardare, clucerul, în zilele luminatului domn Mihai Racovita voievod, cu agiutoriul lui Dumnezeu si în veacul mariei sale în leat 7234 (1726) iulie".

În urma cutremurului din anul 1940 si a alunecarii terenului, biserica a fost mutata pe locul actual, donat de enoriasii Costache Darie si sotia sa, Tasia, "recostituita întocmai" de mesterul Gheorghe Bodaie, din Iasi, între anii 1941-1943, dupa proiectul arhitectului conductor V. Moisescu.

Pe latura de sud a fost adaugat un pridvor deschis (azi închis cu geamuri), care respecta decoratia bisericii, lucrat de mesterul local, Iorgu Mardare, descendent al familiei ctitorului.
Brâu median < in frânghie >, friza de ocnite sub cornisa, ancadrament fereastra Pereti portanti din bârne de stejar, incheiate in cheutoare dreapta

Lacasul are plan triconc cu pronaos absidat si absida altarului poligonala decrosata (cu cinci laturi), intrare sud, temelie si soclu de piatra, pereti portanti din bârne de stejar, încheiate în cheutoare dreapta, pardoseli de lemn, acoperis în patru ape, coama lunga, învelitoare de tabla, initial sindrila (ante 1904).

Fatadele sunt decorate cu un brâu, deasupra soclului, cu "dinti de ferastrau", altul median "în frânghie" si o friza de ocnite sub cornisa. Ferestrele rectangulare, cu deschideri în acolada, ornamentate cu motive geometrice, solare si fitomorfe, sporesc farmecul fatadelor.
Brâu cu dinti de ferastrau situat deasupra soclului

Interiorul lacasului se remarca prin peretele despartitor dintre naos si pronaos, format din patru stâlpi, din care doi adosati, bogat ornamentati, cu motivul "coarne de berbec" si fruntarul cu o deschidere în acolada.

Maiestria mesterului lemnar se impune si prin dibacia executarii boltilor (hexagonala pe pronaos, octogonala pe naos, semicalote - altar si abside), precum si prin adaptarea materialului la planul dorit, realizat din fâsii curbe cu nervuri "în frânghie", ce se unesc într-o cheie de bolta în forma de rozeta, decorata cu elemente geometrice.

Racordarea între bolti si pereti se face prin intermediul unor grinzi cu fete oblice, realizate în trepte ca si înfundatura stresinii, sprijinita pe console cioplite sub forma de "cap de cal".

Biserica "Sf. Nicolae" din Steoborani, în ansamblu sau, monument de arhitectura populara unic prin realizarea sistemului de boltire, a stâlpilor despartitori dintre naos si pronaos ce tin de asa numitul "baroc moldovenesc", a adaptarii planului si decoratia fatadelor aflate la confluenta dintre arta populara si cea culta, "constituie un valoros exemplar al arhitecturii populare în lemn din tinuturile de mijloc ale Moldovei".
Sreasina, sprijinita pe console in forma de < cap de cal > Bolta octogonala de pe naos cu cheie de bolta si nervuri

Surse: Ioana Cristache-Panait, Titu Elian - "Biserici de lemn din Moldova", în B.M.I, nr. 2/1972; Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridionalis", Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001.