Un exemplu pentru noi

[lareine]

Frunzarind internetul astazi, am descoperit doua site-uri care mi-au captat interesul pentru cateva ore (din pacate, ambele in lb. engleza) :)

http://fatherstephen.wordpress.com/ este blogul unui parinte ortodox din SUA, convertit de la anglicanism

http://www.antiochian.org/node/16963 (un articol foarte usor de citit, *First Visit to an Orthodox Church: Twelve Things I Wish I'd Known*)

Ce m-a frapat a fost tonul atat al articolelor postate cat si al comentatorilor ( http://fatherstephen.wordpress.com/2...be-2/#comments ilustreaza o dezbatere civilizata intre ortodocsi si protestanti), faptul ca acestia din urma nu erau agresivi si nu incercau sa-si impuna punctul de vedere. La un moment dat parintele scria intr-un post ca poate cel mai bun mod de a participa la o discutie in contradictoriu este sa aprobam atunci cand suntem de acord, si sa raspundem cu "despre asta nu stiu" cand nu :) Are cateva articole in care scoate in evidenta lipsurile dogmelor catolice si protestante insa nu stiu daca a folosit vreodata cuvantul "heretic", chiar si cand apara in mod ferm ortodoxia.

Citindu-i, m-am gandit ca poate sfarsitul trambitzat de toata lumea nu e chiar atat de aproape cat credem. Se pare in ca SUA in ultima decada, a crescut de 10 ori numarul parohiilor ortodoxe (de la 6 la 70+) si se convertesc oameni din toate cultele si mediile sociale.

Atunci v-as intreba, noi de ce suntem atat de agresivi, de apocaliptici si degraba aratand cu degetul greselile celorlalti, facandu-i posedati, inculti, uitand ca la fel ca toate celelalte lucruri, credinta e un dar si ca argumentele rationale au un rol marunt in acest proces? Castigam vreun suflet trimitandu-l sa citeasca istorie? De ce nu putem fi simpli si decenti, lasand sa judece Dumnezeu ce o fi de jucat, dupa mare mila Sa, si sa ne vedem de ale noastre, in loc sa facem o mica revolutie pe forum, batandu-ne in piept cu canoanele?

Intreb si eu. Iertati.

[andrei_im]

mi-a placut blogul parintelui Stephen. din pacate catolicii si protestantii sunt eretici, dar daca le-o spunem in fata, plini de ura, nu rezolvam nimic. A venit odata la Sfantul Siluan un ortodox care mergea foarte des in vest, in medii neortodoxe, si vorbea cu oamenii de acolo. Sfantul l-a povatuit sa asculte linistit cuvintele lor, sa le vorbeasca cu blandete, dar tot cu blandete sa le spuna "frate, imi pare rau, dar aici, aici si aici gresesti. Asa trebuie sa procedam si noi. Numai sa vorbim, sa nu ne fie frica sa marturisim. In momentul in care te-ai asezat cu un catolic la discutie si nu incerci deloc sa schimbi ceva in el, sa il faci sa-si puna intrebari (cu blandete, desigur), inseamna ca din momentul ala ai relativizat tu Adevarul, in sufletul tau. Suntem azi atat de "deschisi" dialogului fara directie, cu toate ratacirile religioase ale acestei lumi, pentru ca nu mai credem noi, in sufletul nostru, in adevarul Bisericii lui Hristos. Sa vorbim cu cei din afara Bisericii precum am vorbi cu un prieten drag care s-a ratacit, urcand muntele. Si toate cu "duhul blandetii" cum spune apostolul. Doamne ajuta!

[lareine]

Multumesc pentru raspuns.
Si parintele Stephan avea aceeasi intentie a blandetii, daca a reiesit de undeva relativizarea Adevarului, asta a fost doar din cauza ca am citat eu incomplet :)

[andrei_im]

Doamne ajuta! M-am referit la situatia de azi din Biserica, nu la parintele Stephen.

[Fani71]

În prealabil postat de andrei_im

In momentul in care te-ai asezat cu un catolic la discutie si nu incerci deloc sa schimbi ceva in el, sa il faci sa-si puna intrebari (cu blandete, desigur), inseamna ca din momentul ala ai relativizat tu Adevarul, in sufletul tau.

Totusi, Andrei, ce faci daca stai de vorba cu un catolic care vezi ca traieste in duhul evangheliei mai mult decat tine, care intr-adevar traieste iubirea de aproapele unita cuv rugaciunea? Te apuci sa ii spui ca nu are dreptate biserica catolica cu papa si filioque? Eu zic ca ar fi deplasat. (eu cunosc asemenea catolici) Daca intr-adevar vine vorba de asta, da, dar altfel... Poate totusi asta ai vrut si tu sa zici.

Eu am stat de vorba cu o persoana care tocmai se convertise la catolicism. De fapt, chiar voia sa ma convinga si pe mine ca a facut un lucru extraordinar si ca ar fi cazul sa-i urmez exemplul. Un duh de mandrie era vizibil.
Atunci am apreciat unele aspecte pozitive pe care mi le-a prezentat, dar i-am explicat, atat cat m-am priceput, de ce Ortodoxia este superioara Catolicismului.

Iar Ortodoxia nu se confunda cu ortodocsii mai mult sau mai putin pacatosi. Si nici catolicismul nu se confunda cu catolicii. Caci unii dintre ei poate ca gandesc ortodox fara sa-si dea seama. Dupa aceasta discutie nu a mai fost atat de sigura ca a procedat bine. Adevarul nu poate fi decat unul.

[elizabeta]

În prealabil postat de andrei_im

mi-a placut blogul parintelui Stephen. din pacate catolicii si protestantii sunt eretici

Dragul meu, si eu am fost crescuta in religia romano-catolica si vorbele pe care le-ai scris mi-au strapuns inima ca un pumnal. Stiu ca n-ai vrut sa ranesti pe nimeni, dar asta s-a intamplat. Ti-am citit postarile, ti-am vazut albumul si mi-a placut. Se vede ca esti un om credincios. Daca n-ai fi fost, n-ar fi avut nici un sens sa postez in continuare. Prin urmare, o sa te rog sa-mi ingadui sa citez din ceea ce am mai scris in alte threaduri, pentru ca ma simt datoare s-o fac si te rog sa nu te superi pe mine pentru asta:

-Sunt botezata ortodox (daca nu va plictisiti si chiar va intereseaza, o sa va si spun cum s-a intamplat), dar am fost crescuta in religia catolica (romano-catolica). M-am casatorit in biserica ortodoxa (in virtutea botezului) cu un baiat foarte foarte bun, practicant ortodox cu-adevarat si care, cu multa blandete, imi explica multe lucruri.

-Un lucru insa stiu - parintii mei (Dumnezeu sa-i ierte) m-au educat in dragostea fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Din pacate, din vina mea si doar din vina mea, nu traiesc la inaltimea invataturii pe care mi-au dat-o.
De la preotul copilariei mele (catolic, Dumnezeu sa-l ierte) am invatat delicatetea fata de semeni, nu din vorbe doar, ci din exemplul lui personal, am invatat importanta inegalabila a sacrificiului Mantuitorului nostru. Tot de la acest preot am invatat s-o iubesc, de fapt s-o ador pe Preacurata Fecioara Maria. Din viata Sfantului Anton de Padova si a Sfantului Francisc am invatat ca saracii sunt dragi Domnului si ca trebuie tratati cu foarte mare consideratie. Datorita acestei educatii sunt acum ceea ce sunt!!!

-Cand s-au casatorit parintii mei, niciuna dintre familii n-a fost incantata - bunica mea din partea mamei a fost foarte atacata de alegerea mamei mele, "cum, te mariti cu-n papistas, cu un pagan?" La fel, bunica din partea tatalui meu a comentat negativ evenimentul "Dar bine, draga, n-ai gasit si tu o fata catolica, ce ti-a trebuit fata asta de la tara?" Dar casatoria lor a dainuit pana la moartea tatalui, au avut de infruntat singuri o multime de obstacole, primul lor pat a fost o saltea donata de o familie de prieteni, primul meu patut a fost un ... fotoliu, iar de-a lungul anilor, parintii mei au ajutat foarte mult ambele familii - pe fratii si surorile mamei i-au tinut la liceu, iar pe batrana bunica din partea tatalui au ajutat-o financiar pana in ultima clipa. Si in tot acest timp, au inghitit jigniri si insulte, pe care le-au rabdat ca adevarati crestini, desi inima lor era franta...
...dar dragostea lor a biruit...