importanta omului versus cea a animalelor si a mediului inconjurator

[Eugen7]

În prealabil postat de Cosmin3

Cand apare un articol cu un om care chinuie un animal, o multime de comentatori scriu texte despre cum sa fie chinuit omul acela, uneori chiar mai rau decat a facut el animalului.

Oare un om care are comportament inuman fata de animale si plante poate sa aiba comportament uman fata de semenii sai si fata de Dumnezeu? Personal consider ca raspunul este negativ.

În prealabil postat de Cosmin3

Iar cand e vorba de un animal care a facut rau unui om, imediat apar comentatori care chiar dau vina pe omul respectiv (diferite motive aparent bune).

Multi Sfinti vorbeau cu animalele salbatice, chiar le "certau" cand era cazul (spre exemplu Parintele Arsenie Boca care a "tras un urs de ureche" sa nu sperie oamenii), insa animalele se supuneau firesc omului patruns de harul Duhului Sfant (spre exemplu Sfantul Serafim de Sarov si ursul).

Omul este dator sa aiba grija de animale si sa aiba un comportament intelept fata de ele, sa nu porvoace agresivitatea lor. Sunt cazuri cand oamenii au provocat agresivitatea (intentionat sau neintentionat prin comportament) animalelor salbatice si au fost victime ale acestora.

Sunt si cazuri in care oamenii au fost atacati de animale salbatice.
Sunt si cazuri in care haite de caini infometate au atatact oamenii...

In toate aceste cazuri omul este responsabil si el trebuie sa ia masuri la nivel individual si social.

Desigur ca nu se poate punte in balanta valoarea vietii omului si a animalului insa nici ignoranta noastra nu poate fi suport pentru uciderea, distrugerea faunei si florei.

Da, cand un animal punte in pericol viata unui om atunci trebuie actionat cu toate mijlocele pentru salvarea omului si daca este necesar, ca ultima solutie, uciderea animalului nu implica o problema grava de morala... insa daca nu se iau masuri adecvate dupa aceea in cazul incare omul a fost vinovat (prin provocarea animalului fie intentionat fie neintentionat) atunci da, consider ca este o mare problema de morala si chiar duhovniceasca.

Doamne ajuta.

[Yasmina]

În prealabil postat de Cosmin3

Nu-i nimic, stai linistita, ca nu m-am suparat, doar eram trist. Dar o sa-mi treaca, nu-i problema, sunt obisnuit.

Cu mila universala sunt de acord, desi nu sa nu se faca chiar nicio deosebire intre oameni, animale si plante. Sunt situatii in care trebuie sa alegi intre ei. De exemplu n-o sa spui acu sa nu mancam deloc deoarece pregatirea hranii ar rani plantele si animalele. Sau sa nu aparam un om muscat de animale. Etc.
Te "invidiez" (despre o invidie buna vorbesc, nu de cea obisnuita, rea) ca ai asemenea oameni in preajma. Din pacate, scuze ca judec, nu toti sunt asa.
De ani de zile ma uit pe site-urile de stiri online + mai scriu si eu cateodata un comentariu. Dar in ultima vreme m-am cam lasat de asta (un motiv l-am scris in alt topic).
Cand apare un articol cu un om care chinuie un animal, o multime de comentatori scriu texte despre cum sa fie chinuit omul acela, uneori chiar mai rau decat a facut el animalului.
Iar cand e vorba de un animal care a facut rau unui om, imediat apar comentatori care chiar dau vina pe omul respectiv (diferite motive aparent bune).
Stiu ca nu e bine din partea mea sa-i judec, stiu ca observatiile mele din comentarii sunt o judecata superficiala (deoarece nu cunosc sufletele lor) dar totusi ceva ar trebui sa ni se para in neregula cu aceasta "atitudine". Doar parerea mea...
Incerc, pe cat e omeneste posibil, presupunand ca ei ar gresi (doar dau un exemplu), sa nu ii judec dar totusi sa condamn "motivatia" lor. Adica sa judec pacatul nu pe pacatos.
Daca gresesc imi cer iertare.

Ahh,stiu comentariile acelea de pe internet...nu le baga in seama,sunt scrise in marea majoritate de copii si adolescenti care isi fac o ocupatie din a comenta online si judeca fapte sau aspecte.
Romanii nu au avut dreptul la opinie pana in '89 si acum se abuzeaza de ea.
Eu cred ca sunt comentarii exagerate,in mare parte nici ei nu realizeaza ceea ce spun.

Despre vanatoare si pescuit,nu am o parere buna deoarece in vremurile in care traim,aceste ocupatii nu ne mai asigura supravietuirea ,hranindu-ne ci a devenit un hobby,pervertind astfel si scopul vanarii de animale.
A devenit o distractie barbateasca,mai nelipsita din excursii,vacante sau iesiri la sfarsit de saptamana.
De ce oare?Magazinele ofera cea mai mare oferta de carnuri si peste...este chiar aiurea ca oamenii au parte de progresul erei acesteia insa vor sa se bucure in mod barbar si de sangele unor necuvantatoare.

Una este sa tai un porc la tara,pe care l-ai crescut(desi eu nu sunt adepta acestui obicei)si cu totul altceva este sa locuiesti in USA,intr-un cartier rezidential,sa cumperi un porc viu si sa-l tai in curte spre socul general al vecinilor.Vazand oamenii aia cum niste barbari alergau cu cutitele in maini dupa un porc care fugea si ragnea disperat siroind de sange,au zis ca este vreun obicei pagan de vrajitorie(sacrificiu) si au chemat politia.Bine le-a facut.Exact la 5 min distanta este un supermarket cu de toate...

[Cosmin3]

În prealabil postat de Eugen7

Oare un om care are comportament inuman fata de animale si plante poate sa aiba comportament uman fata de semenii sai si fata de Dumnezeu? Personal consider ca raspunul este negativ.

Daca vorbim doar in teorie probabil ai dreptate, dar problema e ca si omul acela nu merita judecat de noi/ei, asa cum nici eu n-am dreptul sa-i judec pe cei care-l judeca in acele comentarii.

În prealabil postat de Eugen7

Multi Sfinti vorbeau cu animalele salbatice, chiar le "certau" cand era cazul (spre exemplu Parintele Arsenie Boca care a "tras un urs de ureche" sa nu sperie oamenii), insa animalele se supuneau firesc omului patruns de harul Duhului Sfant (spre exemplu Sfantul Serafim de Sarov si ursul).

Omul este dator sa aiba grija de animale si sa aiba un comportament intelept fata de ele, sa nu porvoace agresivitatea lor. Sunt cazuri cand oamenii au provocat agresivitatea (intentionat sau neintentionat prin comportament) animalelor salbatice si au fost victime ale acestora.

Sunt si cazuri in care oamenii au fost atacati de animale salbatice.
Sunt si cazuri in care haite de caini infometate au atatact oamenii...

In toate aceste cazuri omul este responsabil si el trebuie sa ia masuri la nivel individual si social.

Desigur ca nu se poate punte in balanta valoarea vietii omului si a animalului insa nici ignoranta noastra nu poate fi suport pentru uciderea, distrugerea faunei si florei.

Da, cand un animal punte in pericol viata unui om atunci trebuie actionat cu toate mijlocele pentru salvarea omului si daca este necesar, ca ultima solutie, uciderea animalului nu implica o problema grava de morala... insa daca nu se iau masuri adecvate dupa aceea in cazul incare omul a fost vinovat (prin provocarea animalului fie intentionat fie neintentionat) atunci da, consider ca este o mare problema de morala si chiar duhovniceasca.

Doamne ajuta.

Da, in unele cazuri e vina omului, dar putine. In alte cazuri este vina unui om, dar a altui om, nu al celui agresat. Si sunt si cazuri cand se poate spune doar "asa a dat Dumnezeu".
Dar de la asta constant sa dai vina doar pe cei muscati, e cale lunga. Iarasi ajungem la judecata aproapelui care, la fel, favorizeaza animalele in detrimentul oamenilor.

Cum am mai spus mai sus, sunt impotriva chinuirii animalelor, ba chiar le iubesc. Problema e ca in cartile sfinte ortodoxe vad exemple cum animalele nu sunt puse pe acelasi nivel sau mai mare ca oamenii ci dimpotriva, mai jos. Deci logic, ar trebui sa iubim oamenii mai mult decat animalele. Ar fi frumos daca am putea avea o dragoste infinita pentru toti si toate, dar cum numai Dumnezeu e infinit, ma multumesc sa aloc din dragostea mea finita mai mult oamenilor.
Uite, chiar eu imi fac mea culpa in aceasta privinta: acu ceva ani de zile am avut pisici in casa (nu multe dar constant 1..2). Mai ieseau pe afara cateodata. Asta pana cand le-au omorat vecinii. Pe moment m-am suparat pe ei pentru asta dar am inteles ca nu-i bine sa judec pe altii.
De atunci n-am mai tinut animale in casa - unul din motive fiind ca nu as mai fi suportat iar pierderea lor in acest mod. Altul fiind ca toate resursele mele le "canalizez" acum spre ajutorarea saracilor. Adapostirea si hranirea animalelor e si ea buna, dar nu se compara cu cea a oamenilor.
Stiu ca si acesta e un subiect "delicat" pentru iubitorii de animale...
Ca veni vorba, scuze ca ma laud, mentionez aceasta doar ca sa arat ce e mai important in opinia mea.

În prealabil postat de Yasmina

Ahh,stiu comentariile acelea de pe internet...nu le baga in seama,sunt scrise in marea majoritate de copii si adolescenti care isi fac o ocupatie din a comenta online si judeca fapte sau aspecte.
Romanii nu au avut dreptul la opinie pana in '89 si acum se abuzeaza de ea.
Eu cred ca sunt comentarii exagerate,in mare parte nici ei nu realizeaza ceea ce spun.

Partial asa e, dar totusi sunt si ceva adulti pe acolo + daca pe oameni nu-i faci sa inteleaga de tineri ca asa ceva nu e bine, degeaba mai incerci la batranete. Acu nu ma erijez eu in cine stie ce "somitate morala" dar totusi trebuie luata o atitudine...

În prealabil postat de Yasmina

Despre vanatoare si pescuit,nu am o parere buna deoarece in vremurile in care traim,aceste ocupatii nu ne mai asigura supravietuirea ,hranindu-ne ci a devenit un hobby,pervertind astfel si scopul vanarii de animale.
A devenit o distractie barbateasca,mai nelipsita din excursii,vacante sau iesiri la sfarsit de saptamana.
De ce oare?Magazinele ofera cea mai mare oferta de carnuri si peste...este chiar aiurea ca oamenii au parte de progresul erei acesteia insa vor sa se bucure in mod barbar si de sangele unor necuvantatoare.

Una este sa tai un porc la tara,pe care l-ai crescut(desi eu nu sunt adepta acestui obicei)si cu totul altceva este sa locuiesti in USA,intr-un cartier rezidential,sa cumperi un porc viu si sa-l tai in curte spre socul general al vecinilor.Vazand oamenii aia cum niste barbari alergau cu cutitele in maini dupa un porc care fugea si ragnea disperat siroind de sange,au zis ca este vreun obicei pagan de vrajitorie(sacrificiu) si au chemat politia.Bine le-a facut.Exact la 5 min distanta este un supermarket cu de toate...

Si crezi ca e mai uman ca lucratorii de la abatoare sa se bucure de banii obtinuti din suferinta si sangele unor necuvantatoare? Sau pescarii de banii obtinuti pe prinderea si inghetarea pestilor? Singura diferenta reala e ca e sansa mult mai mica ca noi sa fim prin preajma sa le simtim suferinta. Dar pentru animale nu e mare diferenta.
Si mie imi place sa mananc cateodata carne dar sa nu stiu cum a ajuns in magazine. Dar vad asta in sufletul meu si de aceea ma feresc sa judec pe vanatori, pescari etc.
De acord ca motivatia lor de multe ori nu e buna (ca nu o fac de foame) dar totusi...
A, ca veni vorba, a fost un articol despre cineva care a prins o caracatita si s-a laudat cu asta. Comentatori din toata lumea l-au condamnat dur, unii l-au chiar amenintat cu moartea. De acord ca motivatia lui nu e asa de buna, dar sa-l ameninti cu moartea pentru ceva ce Dumnezeu ne-a ingaduit sa facem...

[Mena59]

În prealabil postat de Cosmin3

Parerea mea e ca sufletul unui om (si in consecinta omul, fiind suflet + trup) conteaza mai mult decat toate plantele si animalele din lumea asta.
Dar totusi exista oameni care pun egalitate intre om si animal (nu vorbesc neaparat de atei); ba chiar, in unele cazuri, pun animalul mai presus de om.
Sau pun mediul inconjurator mai presus de oamenii care traiesc in el.
De ce vorbesc de asta: in ultimii zeci/sute de ani am observat o inmultire a cazurilor cand oamenii iau atitudine dura impotriva celor care maltrateaza animale, in timp ce nu protesteaza asa mult cand oameni sunt maltratati de alti oameni sau cand sufera din cauza animalelor.
Sau: un om se apuca sa vaneze sau sa pescuiasca si primeste chiar amenintari cu moartea pentru asta.
Etc.

Tot parerea mea personala e ca aceste cauze - drepturile animalelor, protectia mediului inconjurator - nu vin de la Dumnezeu (cel putin nu 100%).
De ce oare spun un lucru aparent "absurd"?
E adevarat, nu e bine sa chinuim animalele, sa experimentam pe ele etc. si e bine sa protejam mediul inconjurator. Sunt de acord cu asta. Problema e ca sunt multi care le au in mintea lor ca un fel de credinta/religie, dand deoparte credinta in Dumnezeu. Intr-atat de mult ca devin mai importante decat oamenii.
Fanatismul acesta cred ca e de la diavol. Pentru ca e placut pentru el sa vada oamenii pierzand timpul si chiar luptandu-se intre ei pentru cauze partial juste, in loc sa se preocupe sa se mantuiasca.

Poate gresesc. Astept parerile altora...

Draga Cosmin,
Uite, mai jos iti scriu si parerea mea, dar nu a mea, din desteptaciunea mea, ci din ce am citit din cartile Sfintilor Parinti :
Sigur ca omul este mai important decat plantele si animalele, mai mult decat toata creatia. Tocmai de aceea omul a fost facut dupa toate celelalte. Ne putem da seama de importanta omului si din felul in care a fost facut. : „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea noastră”.. Toata zidirea de la cer pana la plante si animale, a fost facuta la porunca: Sa fie!
Doar pentru om, Dumnezeu a zis: Sa facem. Tatal, Fiul si Duhul Sfant au zis Sa facem! Ne-a facut cu Mana Lui! Ce cinste, cata dragoste! Mai mult: ne-a facut dupa Chipul si Asemanare Lui! Pai este o diferenta ENORMA intre OM si restul zidirii.
Dar totusi, multi oameni pun un mai mare pret pe viata animalelor si a naturii decat pe semenul lui. Asta este un pacat major. Pt ca avem porunca sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Dar noi, nu! Ca nu merita... mai mult merita catelulusul din apartament.
Dar cum ramane cu animalele, plantele, apele si tot ce ne inconjoare? Sa le dispretuim? NU. Pentru ca, de ex. in inaltimea muntilor, a padurilor vedem maretia Lui, in adincul marilor vedem adancul Intelepciunii Lui. Si in toate la un loc vedem marea lui Iubire de oameni, caci l-a pus pe om ca pe un imparat peste ele, peste toate aceste minunatii, sa le stapaneasca, sa fie slujit de ele.
Respectand natura, grijind animalele, florile si tot ce e in jurul nostru nu facem decat sa-i aducem slava Lui Dumnezeu. El ni le-a dat ca sa avem grija lor, asa cum un imparat bun are grija de supusii lui.
Sa iubim natura dar nu mai presus decat pe omul de langa noi si muuuuult mai putin decat pe Dumnezeu.
Omul Adam, este cununa zidirii pentru ca in el este Chipul lui Dumnezeu si inainte de cadere era si Asemanarea Lui

[Mena59]

Acesta este un subiect de bun simt. Este bine ca cineva s-a gandit si la animale in timpurile astea in care duhul lacomiei si al cruzimii a pus stapanire pe om.
Vantoarea petru hrana, asa cum era in vremurile stravechi e mult diferita de vanatoare de azi, care se poate numi crima. Uciderea animalelor pentru distractie este o cruzime. Si nu este placuta Domnului. De asemenea si distrugerea padurilor, doar pentru imbogatire...
Poluarea apelor, alta crima... Nu de mila animalelor in special sau de mila arborilor si apelor ci de mila noastra sa plangem pt ca toata batjocorirea zidirii lui Dumnezeu se va rasfrange asupra vietii noastre. Noi vom suferi la final. Sa nu fie!

[Cosmin3]

În prealabil postat de Mena59

Draga Cosmin,
Uite, mai jos iti scriu si parerea mea, dar nu a mea, din desteptaciunea mea, ci din ce am citit din cartile Sfintilor Parinti :
Sigur ca omul este mai important decat plantele si animalele, mai mult decat toata creatia. Tocmai de aceea omul a fost facut dupa toate celelalte. Ne putem da seama de importanta omului si din felul in care a fost facut. : „Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea noastră”.. Toata zidirea de la cer pana la plante si animale, a fost facuta la porunca: Sa fie!
Doar pentru om, Dumnezeu a zis: Sa facem. Tatal, Fiul si Duhul Sfant au zis Sa facem! Ne-a facut cu Mana Lui! Ce cinste, cata dragoste! Mai mult: ne-a facut dupa Chipul si Asemanare Lui! Pai este o diferenta ENORMA intre OM si restul zidirii.
Dar totusi, multi oameni pun un mai mare pret pe viata animalelor si a naturii decat pe semenul lui. Asta este un pacat major. Pt ca avem porunca sa-l iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Dar noi, nu! Ca nu merita... mai mult merita catelulusul din apartament.
Dar cum ramane cu animalele, plantele, apele si tot ce ne inconjoare? Sa le dispretuim? NU. Pentru ca, de ex. in inaltimea muntilor, a padurilor vedem maretia Lui, in adincul marilor vedem adancul Intelepciunii Lui. Si in toate la un loc vedem marea lui Iubire de oameni, caci l-a pus pe om ca pe un imparat peste ele, peste toate aceste minunatii, sa le stapaneasca, sa fie slujit de ele.
Respectand natura, grijind animalele, florile si tot ce e in jurul nostru nu facem decat sa-i aducem slava Lui Dumnezeu. El ni le-a dat ca sa avem grija lor, asa cum un imparat bun are grija de supusii lui.
Sa iubim natura dar nu mai presus decat pe omul de langa noi si muuuuult mai putin decat pe Dumnezeu.
Omul Adam, este cununa zidirii pentru ca in el este Chipul lui Dumnezeu si inainte de cadere era si Asemanarea Lui

Ai dreptate.
Ce trebuie sa facem e sa ne ferim de extreme. Adica nici sa nu punem animalele la egalitate sau mai sus decat oamenii, dar nici sa le tratam ca pe-un nimic. Sa gasim un "echilibru".

[Yasmina]

În prealabil postat de Cosmin3

Daca vorbim doar in teorie probabil ai dreptate, dar problema e ca si omul acela nu merita judecat de noi/ei, asa cum nici eu n-am dreptul sa-i judec pe cei care-l judeca in acele comentarii.



Da, in unele cazuri e vina omului, dar putine. In alte cazuri este vina unui om, dar a altui om, nu al celui agresat. Si sunt si cazuri cand se poate spune doar "asa a dat Dumnezeu".
Dar de la asta constant sa dai vina doar pe cei muscati, e cale lunga. Iarasi ajungem la judecata aproapelui care, la fel, favorizeaza animalele in detrimentul oamenilor.

Cum am mai spus mai sus, sunt impotriva chinuirii animalelor, ba chiar le iubesc. Problema e ca in cartile sfinte ortodoxe vad exemple cum animalele nu sunt puse pe acelasi nivel sau mai mare ca oamenii ci dimpotriva, mai jos. Deci logic, ar trebui sa iubim oamenii mai mult decat animalele. Ar fi frumos daca am putea avea o dragoste infinita pentru toti si toate, dar cum numai Dumnezeu e infinit, ma multumesc sa aloc din dragostea mea finita mai mult oamenilor.
Uite, chiar eu imi fac mea culpa in aceasta privinta: acu ceva ani de zile am avut pisici in casa (nu multe dar constant 1..2). Mai ieseau pe afara cateodata. Asta pana cand le-au omorat vecinii. Pe moment m-am suparat pe ei pentru asta dar am inteles ca nu-i bine sa judec pe altii.
De atunci n-am mai tinut animale in casa - unul din motive fiind ca nu as mai fi suportat iar pierderea lor in acest mod. Altul fiind ca toate resursele mele le "canalizez" acum spre ajutorarea saracilor. Adapostirea si hranirea animalelor e si ea buna, dar nu se compara cu cea a oamenilor.
Stiu ca si acesta e un subiect "delicat" pentru iubitorii de animale...
Ca veni vorba, scuze ca ma laud, mentionez aceasta doar ca sa arat ce e mai important in opinia mea.



Partial asa e, dar totusi sunt si ceva adulti pe acolo + daca pe oameni nu-i faci sa inteleaga de tineri ca asa ceva nu e bine, degeaba mai incerci la batranete. Acu nu ma erijez eu in cine stie ce "somitate morala" dar totusi trebuie luata o atitudine...



Si crezi ca e mai uman ca lucratorii de la abatoare sa se bucure de banii obtinuti din suferinta si sangele unor necuvantatoare? Sau pescarii de banii obtinuti pe prinderea si inghetarea pestilor? Singura diferenta reala e ca e sansa mult mai mica ca noi sa fim prin preajma sa le simtim suferinta. Dar pentru animale nu e mare diferenta.
Si mie imi place sa mananc cateodata carne dar sa nu stiu cum a ajuns in magazine. Dar vad asta in sufletul meu si de aceea ma feresc sa judec pe vanatori, pescari etc.
De acord ca motivatia lor de multe ori nu e buna (ca nu o fac de foame) dar totusi...
A, ca veni vorba, a fost un articol despre cineva care a prins o caracatita si s-a laudat cu asta. Comentatori din toata lumea l-au condamnat dur, unii l-au chiar amenintat cu moartea. De acord ca motivatia lui nu e asa de buna, dar sa-l ameninti cu moartea pentru ceva ce Dumnezeu ne-a ingaduit sa facem...

Pai tocmai ca Dumnezeu nu ne-a ingaduit sa fim cruzi,sa prindem caracatite si alte vietati sa ne laudam cu ele si sa postam poze pe FaceBook.
Domnul ne-a ingaduit doar sa le mancam atunci cand nu mai putem,fiind prea slabi...desi la inceput omului i s-a dat"toata iarba cu samanta ei".
De aici si pana a te distra omorand o vietate,se incadreaza la cruzime,si oricat doresti sa-mi faci placut acest gen de oameni,nu se poate.
Adica sa inchid ochii la cruzimea,teribilismul si infatilismul unora si sa-mi zic in sine:deh,sunt oameni trebuie sa-i iubesc mai presus decat orice ,nu se cade sa-i mustru ca acum baga un caine in acid sulfuric ,asa cum sunt ei,trebuie sa-i accept si iubesc ca sunt oameni si noi suntem stapanii lumii,deci ne permitem sa distrugem cat mai multe din mediul inconjurator".
Oameni sau jumatate de oameni ,oricum ar fi trebuie sa-i mustram daca o iau razna cu purtarile lor .Daca un barbat isi bate femeia ,nu sari sa-i desparti?
Daca unul bate un animal nu ti-e mila sa-l rogi pe stapan sa nu-l mai bata?? Asta inseamna ca desconsideri omul??
Nu,inseamna ca urasti violenta in oricare dintre forme apare ea.

[Mena59]

În prealabil postat de Cosmin3

Ai dreptate.
Ce trebuie sa facem e sa ne ferim de extreme. Adica nici sa nu punem animalele la egalitate sau mai sus decat oamenii, dar nici sa le tratam ca pe-un nimic. Sa gasim un "echilibru".

Ai zis bine, un echilibru. Sau dreapta socoteala.
Acuma, stiu ca sunt oameni care se ataseaza de animalele din curte... nu-i nimic rau in asta. Si se supara cand vecinul ii bate catelul sau aruca cu pietre in gaini. Sigur ca are dreptate. dar supararea lui sa se rezume doar la mustrare si iertare.
Altii au in apartament, ba un catel, ba o pisica sau cine stie ce pasarele pe care le iubeste si le ingrijeste. Nici asta n-ar fi un bai daca ar educa animalale si n-ar face murdar in spatiul comun. Din pacate, nu toti proprietarii de animale de apartament tin cont de curatenia spatiului comun/public
Toate tin de un bun simt si de un echilibru, cum zici tu.

[Yasmina]

Cred ca o alta explicatie,la comentariile neprietenoase ,de pe Internet ,ar fi si frustarea,tensiunea unor indivizi,rezultata din diverse cauze.

[Cosmin3]

În prealabil postat de Yasmina

Pai tocmai ca Dumnezeu nu ne-a ingaduit sa fim cruzi,sa prindem caracatite si alte vietati sa ne laudam cu ele si sa postam poze pe FaceBook.
Domnul ne-a ingaduit doar sa le mancam atunci cand nu mai putem,fiind prea slabi...desi la inceput omului i s-a dat"toata iarba cu samanta ei".
De aici si pana a te distra omorand o vietate,se incadreaza la cruzime,si oricat doresti sa-mi faci placut acest gen de oameni,nu se poate.
Adica sa inchid ochii la cruzimea,teribilismul si infatilismul unora si sa-mi zic in sine:deh,sunt oameni trebuie sa-i iubesc mai presus decat orice ,nu se cade sa-i mustru ca acum baga un caine in acid sulfuric ,asa cum sunt ei,trebuie sa-i accept si iubesc ca sunt oameni..."
Oameni sau jumatate de oameni ,oricum ar fi trebuie sa-i mustram daca o iau razna cu purtarile lor .Daca un barbat isi bate femeia ,nu sari sa-i desparti?
Daca unul bate un animal nu ti-e mila sa-l rogi pe stapan sa nu-l mai bata?? Asta inseamna ca desconsideri omul??
Nu,inseamna ca urasti violenta in oricare dintre forme apare ea.

Da, ai si tu dreptate.
Dar, vezi tu, asa cum eu gresesc acu judecandu-i pe comentatori, asa si ei au gresit judecandu-l pe omul care a chinuit animalul respectiv pe omul muscat de animal.
Corect ar fi sa nu judecam pe nimeni ci doar sa le atragem atentia ca ce fac ei/el e gresit.
Desconsiderarea omului bineinteles ca nu prea are cum sa apara in cazurile extreme mentionate de tine, dar totusi apare nu rareori atat in acele comentarii cat si in atitudinea proprietarului de animal de apartament.
Sunt de acord sa uram violenta, in orice forma apare ea, dar nu si pe cel care o practica (fizic sau verbal). Si asta include nu numai pe cel care a chinuit animalul ci si pe cei care judeca si condamna pe respectivul in comentarii.
Adica sa incercam sa fim crestini cat mai aproape de 100%.