Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 27.07.2013, 12:22:19
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit Rasismul oficial si cultura populara in Romania

"Orice națiune, orice țară, își are începuturile în munca și trăirea poporului. Fără această muncă și trăire nicio națiune nu poate apărea, nicio țară nu se poate întemeia. Desigur, pas cu pas apar și fruntașii poporului și ai țării, mai buni sau mai răi, după cum se pricepe națiunea să și-i formeze și să și-i aleagă. Dar și după cum există sau nu influențe străine ori, în cazuri nefericite, ocupații și oprimare străină. În acest ultim caz fiecare pas înseamnă o luptă, fiecare gest național este o bătălie cu ocupanții. Este un drum foarte greu, foarte primejdios, de-a lungul căruia se pot forma unele deprinderi dureroase și foarte greu de înlăturat. Suferințele din Irlanda sau Indochina țin în foarte mare parte de asemenea împrejurări. Totuși, dincolo de orice astfel de probleme, rămâne ca adevăr fundamental că orice cultură livrescă, orice elită cărtu-rărească, se ridică pe temelia unei culturi populare. Cultura elină veche, de pildă, atât de idolatrizată de europenii apuseni, își are temelia ei populară. Aici intră, în primul rând, obiceiurile, datinile, cântecele, baladele, basmele, legendele și miturile elinilor, tracilor, egiptenilor și altor popoare care se suprapuneau în pături de populație în aria grecească veche. De la tracicii Orfeu și Dionisos la mistica egipteană, sursele de inspirație pentru gânditorii elini au fost nenumărate. Și pe această temelie au putut ei ridica acea cultură ce a uimit și uimește încă Occidentul european. Conservarea, valorificarea și, acolo unde se poate, recuperarea vechilor tradiții, vechilor culturi populare, este o preocupare de primă mână în mai toate țările și națiunile lumii. Peste tot se fac eforturi uriașe, se cheltuie sume gigantice pentru consemnarea fiecărei mărturii folclorice, pentru apărarea fiecărei tradiții naționale încă în viață. Peste tot, cu excepția anumitor (foste) colonii, aflate încă într-o situație extrem de instabilă. Și (uimitor?) cu excepția României.

A vorbi despre cultura veche românească, despre ceea ce etnologia numea înainte folclor, iar astăzi cultură profundă, este foarte, foarte greu. De ce? Pentru că suntem în România, iar în România cea mai disprețuită populație, cea mai disprețuită istorie, cea mai disprețuită cultură este cea română. Mai ales dacă este adevărata, vechea cultură română populară! Există, și suntem obligați de conștiința noastră să o spunem, un sistem complex și complet de persecutare, înlăturare și marginalizare a tot ceea ce este cu adevărat românesc. Exagerăm? Să vedem câteva cazuri!"
Reply With Quote
  #2  
Vechi 27.07.2013, 12:29:17
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit II

Un oarecare și-a exprimat public, repetat, în scris, disprețul profund față de Poporul Român, folosind un limbaj „elevat”-obscen. Ca urmare, a fost numit – de oficialitățile „române”! – președintele… Institutului Cultural Român! În care calitate, a patronat acțiuni și expoziții de cea mai mare mizerie, amestecând nazismul, comunismul și pornografia. Se pare că sunt singurele pe care, în rasismul său, le-a găsit apte de a exprima „românismul” așa cum îl vede el… Și rămâne în funcție! Un politician străin, venit pe la noi la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, declară public: „România este o țară frumoasă, păcat că este locuită”. O asemenea afirmație nu este doar rasistă, ci este o fățișă incitare la genocid, la exterminarea sau deportarea în masă a populației unei țări. Dacă era făcută la adresa Norvegiei sau Israelului, Irlandei sau Japoniei ș.a.m.d., o atare afirmație ar fi dus la reacții extrem de dure, de la expulzare și declararea vorbitorului drept persona non grata până la condamnarea sa pentru incitare la crime împotriva umanității (în lipsa unei protecții diplomatice). Care a fost însă reacția politicienilor și „formatorilor de opinie” din România? Au fost încântați! Au preluat expresia îndată, folosind-o iar și iar pentru a-și exprima și ei disprețul și ura față de „poporul înapoiat”, care nu-i apreciază îndeajuns. Incitația la genocid a devenit zicătoarea unei întregi categorii a elitei oficiale „românești”. Alt caz? Un ideolog al crimelor împotriva umanității comise în epoca de ocupație sovietică (și după) declară, după 1989, că românii sunt „un popor tâmpit” [1]. Bietul popor s-a simțit jignit, a reacționat cu indignare. Au sărit însă „cei mari” în apărarea criminalului politruc, declarându-l „mare gânditor politic” și sprijinindu-l împotriva poporului „neînțelegător”. Expresia a fost reluată de multe ori, ca atare sau în forme oarecum mascate, după caz, devenind, și ea, „clasică”.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 27.07.2013, 12:36:31
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit Iii

Cei care au urmărit cele întâmplate după 1989 au văzut cum toate valorile populare au fost tratate cu un dispreț fățiș, cu dușmănie chiar, de către oficialii români – desigur, cu excepția zilelor de cam-panie electorală. Decența populară a fost declarată „pudibonderie”, „înapoiere”, „prejudecată”, chiar „prostie” ș.a.m.d. Cultura populară? „Superstiție”, „înapoiere” (mereu acest cuvânt rasist!), „primitivism” (desigur!) ș.a.m.d. În toată această perioadă alte popoare își transformă eroii naționali în eroi de film și chiar de jocuri pe calculator, promovându-și mereu viziunea personală asupra lumii și asupra istoriei. La noi, dimpotrivă, „demitizarea”, de fapt demonizarea eroilor naționali este considerată cea mai vrednică îndeletnicire a intelectualilor. S-a recurs la lansarea de nenumărate învinuiri și invective la adresa lui Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare sau Mihai Eminescu, sau la adresa oricărei personalități ori grupări istorice pe drept intrate în sufletul poporului. S-au promovat în schimb și se promovează cu tărie cei care au luptat împotriva Poporului Român. Conducerea țării nu a inaugurat niciodată un monument cât de cât semnificativ pentru eroii români căzuți în luptele anti-comuniste, pentru cei căzuți pe front împotriva invadatorilor bolșevici, pentru cei uciși în luptele împotriva colectivizării, pentru cei uciși de invadatorii unguri în Ardealul ocupat, pentru cei care au apărat Dobrogea împotriva năvălitorilor bulgari ș.a.m.d. În schimb, au inaugurat cu mare pompă, împreună cu demnitari străini, monumentul generalilor unguri de la 1848-1849, criminali de război vinovați de asasinarea a zeci de mii de români, de raderea de pe fața pământului a zeci de sate românești, de asasinarea a mii de germani și de alți etnici ne-unguri din Transilvania, Crișana și alte regiuni. Un asemenea act de slăvire și promovare a rasismului anti-românesc pare de necrezut, dar s-a întâmplat. Oameni care sunt rușinea istoriei omenirii, care ar fi condamnați alături de Hitler și ciracii lui în orice tribunal democratic, au monument la Arad, monument ridicat cu sprijinul fățiș al autorităților „române”! E ca și când cineva ar ridica în Israel, cu sprijinul autorității de stat, un monument închinat „eroicilor generali germani” Ribbentrop, Goebbels, Heydrich și Göring!! Dar așa ceva este, desigur, imposibil! Evreii știu să-și apere demnitatea națională. Același lucru însă este interzis românilor, după cum se poate vedea, nu doar la Arad, ci în toată țara și în toată istoria ultimilor trei veacuri. Exagerăm? Între 1711-1715 în Muntenia și Moldova se instaurează o conducere străină, formată din așa-numiții fanarioți. Sprijinul ei? Armatele turcești și feluriți trădători din interior. Epoca fanariotă, încheiată în 1821, este prezentată până astăzi, în nenumărate lucrări, ca o epocă bună pentru români, dincolo de „unele probleme sociale”. Se spune de către mulți – promovați de guvernele de ieri și de astăzi – cum că domnitorii fanarioți au adus „reforme sociale” și „reforme culturale”, au deschis „înapoiata” și „închistata” cultură românească „luminilor” din afară. Memoriile lui F. G. de Bauer menționează că, în timpul celui mai lăudat „reformist fanariot” [2], numărul contribuabililor români scade în Muntenia de la 147.000 familii la… 35.000!!! Unde erau ceilalți? Fuseseră uciși ori fugiseră din țară, ca să scape cu viață! Iar unele manuale școlare și multe cărți „de prestigiu” îl laudă pe acest domnitor fanariot… Deci, un tiran de o asemenea bestialitate încât ucide sau izgonește peste 75% din populația unei țări românești este considerat de conducătorii României contemporane ca personaj pozitiv! Pare pur și simplu ireal, imposibil, de necrezut. Nici o națiune de pe fața pământului nu a fost supusă unei asemenea îndoctrinări ultra-rasiste de către propria conducere, fără presiunea unor armate străine. La noi, însă, nu a fost nevoie de nici o ocupație efectivă. Însăși conducerea „românească” a practicat de bună voie politica respectivă. Exagerăm? Păi nu erau fanarioții „conducerea românească”? Nu erau boierii și ciocoii din jurul lor „patrioții țării”? Nu erau ei aceia care, disprețuind poporul de care, teoretic, țineau, își trimiteau fiii la îndoctrinare fie în mâinile „educatorilor greci”, fie în pensioane și școli străine, romano-catolice ori protestante, franțuzești și germane mai ales, austriece sau ungurești câteodată, uneori italienești? [3] Și se întorceau de acolo cu cel mai adânc dispreț față de popor și cultura sa… Sigur, sentimentele naționale au existat, mai ales că făceau parte din educația apuseană. Doar că aceste sentimente naționale erau deja deturnate, nu mai țineau seama de gândirea, simțirea și trăirea națiunii, ci de concepte străine, de cele mai multe ori cu totul nepotrivite Poporului Român. S-a ajuns până acolo încât, chiar după 1821, când regimul fanariot este formal înlăturat [4], lupta „intelectualilor români” – și, alăturat, a politicienilor români – nu este aceea de a forma o Românie și o Românime puternică, dezvoltată firesc din tradiția populară. Dimpotrivă, pe lângă lupta cu unele sau altele din forțele străine – dar în favoarea altora, văzute ca „prietene” –, marea bătălie, neîncetatul război, a fost chiar cu felul de a fi al românilor, cu trăirea și gândirea lor, cu vechea lor cultură. Celebrul „vizir” al sfârșitului de secol XIX, mare politician și prim-ministru, vestită personalitate, declara în Parlament, pe față și cu multă mândrie, că a luptat o viață pentru „distrugerea superstițiilor populare românești”, pentru ca astfel românii să devină o „națiune modernă”. Modernă, poate, dar sigur nu românească, pentru că ceea ce acel politician rasist numea „superstiții populare românești” era tocmai ceea ce-i definea pe români: credință, gândire, tradiție, fel de a fi. Dar din punctul lui de vedere acestea nu aveau nici o valoare, ceea ce arată că, departe de a fi un patriot, „marele politician” habar nu avea ce înseamnă națiune, prin ce se definește. Sau, poate știa… ceea ce e și mai rău. Pentru că o națiune se definește în primul rând prin cultura sa, și doar apoi prin limbă. Sunt multe națiuni ce vorbesc aceeași limbă, dar formează state separate [5], așa cum sunt națiuni ce nu vorbesc o singură limbă, dar sunt unite, sunt o națiune [6]. Deci, adevărata definire a unei națiuni se face prin cultura sa naturală, prin ceea ce constituie firea acelui neam, felul de a trăi, de a gândi, de a se exprima al poporului. Atacând exact aceste lucruri, fanarioții, pașoptișii și urmașii lor au atacat însăși ființa Poporului Român. Au atacat-o repetat și sistematic, tratând-o cu un dispreț puternic, neîncetat. Mereu au proclamat, pe toate căile care le-au stat la dispoziție – și câte nu au avut, având puterea în Țară! – că românii nu pot avea un viitor decât renunțând la cultura lor veche, adoptând o cultură nouă, străină, „superioară”.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 27.07.2013, 12:39:36
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit IV

De aici au izvorât acei „intelectualiști” care, într-un snobism apropiat de rasism până la confundare, negau (și neagă!) orice valoare reală și practică folclorului – culturii populare românești. Aceștia nu văd absolut nici o șansă pentru o cultură românească, pentru un stat românesc, pentru o dezvoltare românească, decât prin renunțarea la ceea ce este românesc, prin adoptarea civilizației străine. O parte din intelectualitatea interbelică, dar mai ales cea a secolului XIX, s-a caracterizat la noi prin această gândire anti-românească. Pentru cei care încă mai cred că termenii folosiți de noi sunt prea duri sau exagerați, îi rugăm să aplice această gândire la alte popoare. Dacă cineva zice că rușii n-au nici o șansă de a avea o adevărată cultură, civilizație, istorie etc., decât prin renunțarea la tot ce înseamnă cultură populară și tradiție rusească, nu este rasist? Dacă cineva zice că evreii n-au nici o șansă de a avea o adevărată cultură, civilizație, istorie etc., decât prin renunțarea la tot ce înseamnă cultură populară și tradiție evreiască, nu este rasist? Ba da, este rasist și, totodată, ridicol. Pentru că esența culturii rusești izvorăște din trăirea și exprimarea trăirii populare, adunate în secole de creștere istorică, mai mult sau mai puțin zbuciumată. Același lucru este valabil, desigur, și pentru evrei: cultura populară evreiască și tradițiile evreiești sunt fundamentul pe care se clădește cultura evreiască de astăzi. La fel este la greci, la bulgari, la finlandezi ori la chinezi. Iar dacă cineva ar încerca să conteste rușilor, evreilor, chinezilor sau oricărei alte națiuni dreptul unei asemenea dezvoltări, ar intra îndată, firesc, în rândul rasiștilor. Doar la noi persistă mentalitatea coloni-alistă de secol XVI-XIX, de „civilizație inferioară a băștinași-lor” (românii, la noi), de „civilizație superioară a străini-lor” (indiferent, la noi, de originea lor). De ce persistă? Sunt multe pricini, iar prezentarea lor depășește, cu siguranță, cadrul prezentului articol. Limpede este însă că această gândire de sclavi, inoculată românilor pe multe căi, se manifestă în toată cultura livrescă. Peste tot intelectualul român oscilează între frica și uimirea „primitivului” care accede la sălile nobiliare și revolta semi-rațională împotriva inferiorității în care cel revoltat crede (totuși) că se află. Lipsește, în cea mai mare parte, firescul dezvoltării culturii naționale, abordarea naturală a provocărilor contemporane fiecărei epoci într-o manieră proprie.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 27.07.2013, 12:42:17
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit V

Nu se poate așa ceva? Nu poate exista o dezvoltare firească a culturii naționale, o abordare naturală și de o manieră proprie națiunii respective a provocărilor aduse de fiecare epocă istorică? Să vedem! Olandezii au putut trece de la activitățile țărănesc-meșteșugărești la o economie (ultra)modernă, fără a-și nega trecutul. Saboții și lalele, morile de vânt, arhitectura tradițională, canalele și barajele îi însoțesc și astăzi, alături de multe alte elemente populare definitorii, sublimate într-o cultură modernă, dar nu mai puțin olandeză. Morile de apă și de vânt ale românilor, moara cu făcaie și vagonetul cu șine, uriașul tezaur paremiologic românesc, vistieria nesecată a muzicii populare sau a basmului, iazurile și stupinele, vinul și grâul, crucerii și olarii, și nenumărate alte „mărci” ale vechii civilizații românești sunt însă doar o amintire – adesea disprețuită – într-o Românie care poate că este modernă, dar sigur nu prea mai este românească. Este vorba de o ruptură foarte adâncă și foarte primejdioasă între azi și ieri (sau alaltăieri). O asemenea ruptură este cu atât mai gravă cu cât nu are absolut nici o cauză naturală. După cum am arătat mai sus, ea se datorează unei mentalități colonialiste, rasiste, la modă în anumite medii apusene ale secolului XIX, dar cu totul depășită astăzi; și, mai grav decât orice, dovedită de întreaga istorie a umanității ca profund negativă. Aceasta este mentalitatea care a determinat de-a lungul timpului disprețul și chiar ura față de alte popoare, națiuni, culturi și civilizații. Aceasta este mentalitatea care stă la baza a nenumărate atitudini de înjosire, izolaționism, excludere. Aceasta este mentalitatea care a provocat nenumărate conflicte, de la cele între persoane particulare până la războaie coloniale, crime de război, genocid.

Această mentalitate a imperiilor coloniale și sclavagismului a fost impregnată gândirii românești oficiale și livrești în epoca fanariotă și rafinată în vremurile următoare. Ca urmare, chiar și iubitorii culturii populare, admiratorii vechimii, precum Alecsandri, Sadoveanu ori Noica, ajung a oscila între această admirație și „retușul” cerut de conștiința „inferiorității”. Un Eminescu sau Simion Mehedinți rămân, până la urmă, voci aproape singulare în încercarea lor de încurajare a unei linii proprii de dezvoltare a culturii românești.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 27.07.2013, 12:43:59
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit VI

Așa cum era de așteptat, ocupația sovietică a accentuat disprețul – subtil sau brutal – pentru ceea ce este cu adevărat românesc. Plin de durere, Ernest Bernea observa, la începutul anilor ’50, că „vechea cultură populară a dispărut”. De ce? Pentru că dispăruse modul de viață, felul de a fi, de a trăi, al „românului natural”, al țăranului, ciobanului sau meșterului popular român. Nu cu totul. Pe alocuri mai erau sate de olari și de cruceri, de ciobani și zarzavagii, de țărani adevărați. Dar Ernest Bernea vedea scăderea accelerată a numărului lor, demolarea sistematică a culturii populare, începând cu insuportabila – pentru comuniști – credință ortodoxă, înlocuirea tradițiilor vii cu „festivale folclorice” și altele asemenea. Și a fost sigur că, prin distrugerea firelor ce țineau poporul în străvechea sa cultură, aceasta va dispărea. Va dispărea o dată cu dispariția târgurilor și a horelor, cu dispariția mânăstirilor și drumurilor vechi, cu noile legi privind pământul și pădurile, apele și morile. Va dispărea o dată cu odioasa colectivizare forțată, cu închiderea în pușcărie a mii și mii de preoți ortodocși, cu închiderea celor mai însemnați oameni cu adevărat din popor – gospodari harnici, oameni ai credinței, iubitori ai adevărului.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 27.07.2013, 12:47:16
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit Vii

Redescoperit de nevoie, naționalismul comunist a mers și el pe o linie străină culturii populare românești. A încercat să elimine sau să marginalizeze orice element legat de Biserică, de Dumnezeu, de Iisus Hristos, cu toate că întreaga cultură profundă românească de aici pornește și aici se întoarce. A încercat să facă uitate legăturile cu românii de peste hotare, dar mai ales cu românii din sud, cedați asimilării unor țări „prietene”. De altfel, aceasta nu era o politică nouă: prea puțin și prea temător s-au interesat totdeauna conducătorii României de românii de peste hotare, dacă s-au interesat. A încercat naționalismul comunist să anuleze legătura dintre Neam și Biserică, sprijinind toate eforturile de inventare a unei „mitologii populare românești”, oricât de absurde și contradictorii. Și a mai încercat naționalismul comunist, pentru o adevărată rupere de trecutul recent sau mediu, o răsturnare totală a gândirii începuturilor Neamului Românesc. Dacă un academician bolșevic mai avea puțin și îi făcea pe români popor slav, mai târziu alții s-au străduit să îi transforme în „daci puri” sau „traci puri”, ignorând cele mai elementare mărturii istorice și compunând cărți glorioase conjunctural, dar pline de contradicții flagrante, falsuri și erori de logică. Din perspectiva Istoriei Românilor ca disciplină, este cel puțin ciudat, dacă nu pur și simplu dureros, să vezi cum sunt lăudați savanți ca Nicolae Iorga sau Theodor Capidan, P. P. Panaitescu ori Silviu Dragomir, dar poziția lor nu este niciodată prezentată. Formarea românilor prin latinizarea traco-ilirilor, poziția acestor mari nume, dar și a multor altora, nici măcar nu este amintită în manualele școlare și în cărțile „de popularizare” a istoriei noastre. Faptul că românii s-au format ca neam între Carpații Beschizi și Peloponez și de la Marea Adriatică la Marea Neagră, argumentat strălucit de Nicolae Iorga în ultima sa mare lucrare, Istoria românilor, de asemenea nu este amintit. Faptul că romanizarea simultană a traco-ilirilor, petrecută în secolele I-III, s-a realizat prin creștinarea lor și a dus la o unitate lingvistică unică în lume, este de asemenea trecut cu vederea. Faptul că începuturile istoriei românești propriu-zise sunt în Sf. Scriptură, unde se găsesc mărturii fundamentale ale începutului formării Poporului Român și scrieri adresate strămoșilor noștri, este aproape unanim necunoscut. Și aceasta cu toate că Părintele Dumitru Stăniloae, în primul rând, dar și alții, au vorbit despre acest lucru în mod repetat. Faptul că Imperiul Roman de Răsărit, creat practic de daco-romanul Constantin cel Mare, se numea în popor, dar și în documentele oficiale, Romania – de unde vine și numele de România – este cu totul necunoscut, astăzi, românilor. Și asemenea ignorări crunte, asemenea înlăturări ale adevărului istoric, pentru a se așeza în loc sfruntate minciuni, sunt nenumărate.

Last edited by Parascheva16; 27.07.2013 at 12:49:54.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 27.07.2013, 12:47:53
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit Viii

Ce legătură au însă ele cu folclorul adevărat, cu vechea cultură profundă românească? Ființială! Legătura este pur și simplu ființială. Căci din felul și locul în care s-a format un popor izvorăște și cultura lui fundamentală. Exprimările folclorice se schimbă o dată cu schimbările tehnologice și sociale. În loc de arc apar sâneața ori pușca, în loc de poteră apar jandarmul sau polițistul ș.a.m.d. Există însă o mulțime de principii fundamentale care nu se schimbă, care formează sufletul culturii profunde, care definesc un popor. Acestea izvorăsc din locul și vremea în care a apărut acel popor, rafinate și înnobilate de trecerea timpului, dar mereu aceleași, definitorii. O dată ruptă legătura cu începuturile, o dată alterată ori distrusă conștiința națională, dispare și adevărata cultură populară a acelei nații. Este ceea ce s-a făcut și se face în România.

În chip firesc, „românul” de astăzi se rușinează a fi român. Și, chiar dacă încearcă să nu o facă, ci să fie într-adevăr român, nu știe cum să o facă. Luptele pentru păstrarea conștiinței naționale – sau, mai bine zis, pentru regăsirea ei – sunt cu atât mai grele și mai dureroase cu cât se dau personal, însingurat, fără nici un sprijin din afară. Se cade, foarte ușor, în alunecări, umflări și bosumflări, dezamăgiri și deznădăjduiri, asprime sau ușurătate.

Cum să vorbești astăzi despre vechea cultură românească? Și cui? Cine mai ascultă, când „folclorul contra-atacă” astăzi în emisiuni de o vulgaritate și josnicie fără nici o asemănare sau legătură cu adevăratul și vechiul folclor românesc? Cine își mai aduce aminte că o cultură nu atât se învață, cât mai ales se trăiește? Deci o cultură națională este o cultură trăită, nu o cultură învățată în școală, vizionată la televizor ori urmărită în spectacole „folclorice”! Prins între rasismul oficial și neoficial, între nevoile vieții și îndoctrinarea sistematică spre înstrăinare, românul nu-și mai găsește priceperea și puterea de a simți și, în primul rând, de a trăi românește. Fără aceasta, însă, cultura profundă românească și, implicit, Neamul Românesc nu au nici un viitor.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 27.07.2013, 12:48:59
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit IX

Să încheiem în această notă sumbră? Ori să îndrăznim a îndemna la rezistență? Căci, într-adevăr, rezistența este singura poziție pe care o putem accepta în fața acestor forțe profund rasiste, anti-românești. Trebuie să învățăm că mai de rușine este să fii mahalagiu, sexos ori vip decât țăran. Trebuie să învățăm că eroii noștri sunt eroi, indiferent de ce spun „intelectualiștii” vânduți, ce vor să ne lipsească de istoria noastră. Trebuie să învățăm a trăi românește, pas cu pas, oricât de greu ni s-ar părea. Pentru a-și dovedi și mărturisi identitatea, cultura, alte neamuri folosesc măcar părți din portul popular, distingându-se astfel de ceilalți. Putem face și noi același lucru, sau am putea, dacă nu ne-ar fi rușine. Căci, într-adevăr, nu e greu, fizic, să porți un cojocel sau o vestă populară, să-ți pui o ie sau o căciulă, ori altceva de acest fel, care să strige: „Sunt român și punctum!”. Dar e foarte greu din pricina „rușinii” de a fi român, cu care suntem sistematic îndoctrinați. Ne dăm nonconformiști și rebeli, însă nu avem curajul să fim noi înșine, nici măcar în parte. Nu este greu, fizic, să cumpărăm și să folosim în loc de farfurii de faianță modernă (zisă „porțelan”) ceramică românească, fie ea de Bucovina, Horezu sau de alt fel. Dar aceeași „rușine”, același snobism rasist, aceeași lașitate de a fi noi înșine, ne oprește. Nu este greu ca, asemenea bunicilor și străbunicilor noștri, să mergem duminica la Sfânta Biserică, pentru a ne încărca de puterea lui Dumnezeu pentru săptămâna ce ne stă înainte. Dar frica de a fi considerați „bisericoși” ori „habotnici” ne oprește, chiar dacă avem, uneori, pretenția că suntem creștini. Nu este greu a cumpăra pentru copiii noștri întâi CD-urile cu desene animate și filmulețe bazate pe basme românești, în loc de a ne înfige din prima la ceea ce este străin. Să mai spun ce ne împiedică să facem asta? Și câte asemenea sute și mii de gesturi, de alegeri mărunte, dar atât de puternice, putem face, pentru a mărturisi cine suntem, ce suntem și ce vrem să fim și mai departe! Dincolo de tot ceea ce ne bagă pe gât „conducătorii noștri iubiți” și „intelectualii de curte”, este în puterea noastră să le anulăm eforturile: nebăgându-i în seamă, ținându-ne cu demnitate și curaj de cultura și istoria noastră, învingându-ne „rușinea” lașă de a fi români. Și prin aceasta, aproape fără să ne dăm seama, vom face să renască o cultură cu adevărat românească și, totodată, potrivită vremurilor pe care le trăim.

În lipsa acestei trăiri, pe fundalul disprețului anti-românesc ce emană din toată vorbirea și gândirea politicienilor sau intelectualilor ideologizați, a vorbi despre vechea cultură românească este, în România de azi, foarte, foarte greu. Și, la o primă vedere, fără rost. Dar o vom face mereu, cât vom trăi, pentru ca măcar mărturia să rămână, pentru cei care vor și au curajul să fie ce au fost și strămoșii lor: Români pe pământul României.

******
Note:
1 Expresia lui a fost stupid people. Unii au încercat să o traducă prin popor prost. Dar „popor prost” în limba română nu are aceeași conotație ca în engleză, păstrând încă răsunetul străvechi al înțelesului de simplu sau de rând, pe care cuvântul prost îl avea cândva. Doar traduceri mai libere, ca popor tâmpit sau popor de proști sunt în măsură să redea radicalismul expresiei englezești.
2 Nu îi dăm numele, așa cum nu am dat nici numele altor rasiști anti-români, pentru că le-am face o cinste prea mare amintindu-le.
3 Desigur, nu-i rău să studiezi și în străinătate, să înveți și cele ale străinilor. Dar este cu totul nesănătos, perfect distructiv, să înveți doar cele ale străinilor, să studiezi doar în străinătate. Or, de la bona grecoaică, franțuzoaică, nemțoaică ori unguroaică până la pensioane, colegii și facultăți, tot ce învățau și studiau fiii „elitei” era străin. Excepțiile doar confirmau regula, iar despre rezultatele eforturilor acelor excepții vorbește realitatea de astăzi.
4 Spunem „formal”, deoarece până la 1830 și chiar 1848 multe din formele și principiile sale – și mai ales grecismul – continuă să paraziteze viața românească.
5 A se vedea SUA și Canada, ori Argentina, Chile, Ecuador etc.

6 Desigur, cel mai binecunoscut exemplu este cel al Elveției, dar mai sunt și altele, precum Brazilia sau Mexic.

http://foaienationala.ro/rasismul-of...html#more-2890
Reply With Quote
  #10  
Vechi 27.07.2013, 13:22:04
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.920
Implicit

ÎNCEPUTURILE NEAMULUI CA TEOLOGIE

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/istoria-neamului.htm
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare