Dumnezeu, Patrie, Famile

[ciprian22]

In acest moment numai Uniunea Europeana ne mai poate salva cu adevarat.Noi singuri sau mai exact alesii nostri nu pot si daca ar putea nu vor sa o faca pentru ca sunt mult prea preocupati sa adune averi pentru ei..prieteni si "famiglia" in general.Prin legile care le impune Uniunea Europeana vrea ca noi sa fil aliniati ca standard la tarile vestice.Nu vor sa ne distruga pentru ca ne vor puternici pentru a impinge economia comunitara .Priviti doar cum era aplicata legea prin anii 90 si vedeti schimbarile din jurul nostru de la aderare.Romania nu este cumparata de vestici..asta ar fi un lucru cat de cat bun.Cei care au cumparat tara pe nimic sunt in mare parte arabi..libanezi..sirieni..indieni(Accelor Mittal)..americani si prea putini Europeni in special Italieni(care-s un fel de romani mai umblati si mai parsivi) Olandezi si Francezi.Vorbea cineva despre privatizarea CFR.Din punctul meu de vedere CFR-ul ar trebui desfiintat in secunda doi la cate pierderi aduce statului.Astfel toti capusarii care l-au distrus nu ar mai putea sa ia banii de la buget pentru te miri ce vila.Ar fi un mare pas inainte sa fie privatizat pentru ca este momentan singura solutie pentru al eficientiza.Spun asta pentru ca la CFR este o conducere pe criterii politice care face oricealtceva decat sa vada de binele companiei care-i in colaps.Au avut director chiar si un preot.Orice..numai ceferist nu.Cum posibilitatea de a aduce la conducere un om care sa stie ce are de fcut este pracic nula..mai bine-l privatizeaza si se va gasi cineva sa-l eficientizeze si sa aduca bani la buget decat sa pape sute de milioane de euro pe an.

În prealabil postat de ciprian22

In acest moment numai Uniunea Europeana ne mai poate salva cu adevarat.

Nici aceia nu pot, ori mai cinstit zis: nu vor.
Noi am fost/suntem piata de desfacere (cat om mai fi, ca si pentru asta trebuie sa ai niste bani la tescherea....)
Aia au grija de pielea lor, ca nici ei nu se simt bine...

E o vorba, am auzit-o in partea de sud a tarii: Nu i-i bine vacii noastre.... Vine tata cu pielea-n spinare...

[andra_v]

Ciprian22, este necesar sa ne rugam pentru guvernantii nostri, inclusiv pentru conducatorii Uniunii Europene si ai altor organisme internationale.

[andra_v]

Preşedintele Traian Băsescu a declarat sâmbătă că l-ar bucura foarte mult dacă ar exista o mitropolie a ortodocşilor români la Chicago

http://www.rgnpress.ro/rgn_12/catego...o.html#Scene_1

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SFINŢII

Sfinţii ne arată că oricine poate ajunge la perfecţiune.
Şi ei au fost plini de patimi şi slăbiciuni la fel ca noi.
Şi ei au ajuns la limita rezistenţei, au cedat, şi-au spus că nu vor reuşi niciodată să scape de duhoarea de mocirlă şi de păcat care ne însoţeşte.
Dar totuşi n-au renunţat.
S-au ridicat mereu după fiecare cădere cu tât mai hotărâţi cu cât se simţeau mai slabi.

Virtutea se cucereşte încet, greu şi cu trudă.
Ei au avut bucuria supraomenească de a fi reuşit să-şi strunească corpul şi gândrile.

Lupta lor ne spune că fericirea, pe pământ şi în cer, e la îndemâna oricui.
Orice om are o voinţă pentru a se folosi de ea.

Suntem proprii noştri stăpâni.
Putem reuşi sau putem eşua, putem merge mai departe sau putem abandona, putem să ne împlinim destinul sau să nu ni-l împlinim.
Totul poate fi evitat şi totul poate fi făcut.

Tomescu Ionuţ

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PATRIOTISMUL ÎN VIAŢA DE ZI CU ZI

Patriotismul e sentimentul de ataşament faţă de Patrie.
El întăreşte unitatea Patriei pe baza valorilor comune.
El ne determină să ne iubim Patria şi să fim mândri de ea.

Ne-am putea manifesta patriotismul în viaţa de zi cu zi astfel:
- cumpărând mărfuri produse în Ţară;
- petrecându-ne concediul sau vacanţa în România;
- arborând tricolorul nostru la balcon sau în curte;
- refuzând să ne vindem pământul străinilor;
- apărând credinţa noastră creştin ortodoxă;
- apărând şi promovând limba română;
- având mai mult de doi copii pentru a asigura dăinuirea Neamului;
- participând la evenimente cu caracter naţional cum ar fi Ziua Naţională, Ziua Eroilor, Ziua Independenţei ş.a.m.d.;
- fiind prietenoşi cu cei din jurul nostru pentru că sunt conaţionalii noştri;
- restrângând influenţa străinătăţii în favoarea a ceea ce este de la noi.

Popoescu Angela

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DIN TATĂ ÎN FIU
de Predescu Virgil

Hai sus! Cum poţi dormi
Când clopotul solemn răsună?
Trezeşte-te, începe o nouă zi,
Fiule, e ziua ta cea mai bună.

La Altarul Patriei iubite,
Vei merge pe urmele paşilor mei,
Ascultă vocea maicii noastre îndrăgite,
Nu ignora chemarea ei!

Oamenii umplu deja câmpia,
Marele fluviu îşi adună apele,
Bărbaţi de care-i mândră România
Vin de peste tot fluturând stindardele.

Spre al Patriei noastre Altar
Iubirea-i face paşii să-şi poarte.
Pentru toţi patriotismul e jar,
Toţi se vor devota până la moarte.

În priviri o flacără îţi luceşte,
Care place inimii mele de părinte.
Deschide ochii larg, priveşte,
Spectacolu-i măreţ, ia aminte!

Trebuie, pe al Patriei Altar,
Anii tăi tineri să-i dedici.
Îţi vei depune ca pe un dar
Primele tale jurăminte aici.

Vei jura solemn şi august
În faţa României şi a mea.
Că vei sluji vitejeşte şi just
Ţara, Neamul şi Legea.

La al Patriei Altar sfânt
Şi cu mâna pe drapel
Vei rosti acest jurământ.
Nici mort nu renunţa la el!

Mai sunt jurăminte, fireşte,
Cerute de tatăl tău şi de onoare.
Ceva în tine îţi va şopti iubeşte,
Făcând să-ţi bată inima mai tare.

Dar pe al Patriei Altar,
În această zi minunată,
Jură că frumuseţii în dar
Îi vei oferi iubirea ta curată.

Dacă o fată frumoasă şi cuminte,
Vei şti s-o faci să te iubească,
Ale căsătoriei sfinte legăminte
Cu ea pe veci să te unească,

Iar la al Patriei Altar străbun
Mergeţi amândoi să vă uniţi
Ca Iisus, cel blând şi bun,
Să v-ajute să trăiţi fericiţi.

După acest eveniment deosebit
Dacă devii la rândul tău tată
Şi soţia un fiu ţi-a dăruit,
Răsplătind iubirea ta curată,

Altarului Patriei străbune
Dă acest rod al dragostei,
În inimă ta ea îţi spune
Că fiul tău este şi al ei.

Priveşti această armă curios,
Ea într-o zi va fi în mâna ta.
Când duşmanul va lovi furios
Cu ea în luptă te vei avânta.

Pe Altarul Patriei române
Astăzi arma o vei lăsa,
Atinge-o când Ţara îţi va spune:
„Ia-o, am nevoie de ea.”

Când timpul, ce curge neîncetat,
Prin efoturi zilnice nevăzute
Trupul îmi va fi ruinat
Şi resorturile îmi vor fi frânte,

Lângă al Patriei noastre Altar
Să-mi săpi mormânt.
Oare pierde total al vieţii dar
Cine revine în al Ţării pământ?

[TINERI PENTRU ROMANIA]

DIN NOU DESPRE NOI

Un grup etnic care se amestecă semnificativ cu un alt grup etnic îşi pierde identitatea şi nu-şi mai poate păstra numele chiar dacă îşi păstrează limba pe care o vorbeşte.
Aşa s-a îmtâmplat cu toţi locuitorii Imperiului Roman care au supravieţuit prăbuşirii acestuia şi marilor migraţii.
Noi suntem singurul popor de origine latină care am păstrat numele de roman.
Străinii ne-au numit şi ei tot romani. Valah, vlah, însemnă în slavonă roman.
Ulterior cuvântul roman s-a transformat, prin evoluţia limbii, în român.
Dacă nu am fi români nu ne-am fi spus şi nu ni s-ar fi spus români.
Conştiinţa originii noastre romane a fost foarte puternică la noi şi pe bună dreptate.

Traian a colonizat Dacia aducând, cum spune un izvor, „mulţimi nesfârşite” (infinitae copiae) din întreg Imperiul Roman (ex toto orbe Romana).
În Dacia, spre deosebire de alte provincii romane, colonizarea s-a făcut sistematic, programatic fiind iniţiată chiar de împărat.
Faptul că majoritatea coloniştilor provenea din provinciile imperiului şi nu din Italia nu are nicio însemnătate.
Imperiul era în culmea puterii, toate provinciile erau romanizaze şi, lucru foarte important, provicialii se considerau ei înşişi romani pentru că aveau aceleaşi drepturi şi oportunităţi ca italicii. Era o mândrie să poţi spune „cives romanus sum” (sunt cetăţean roman).
Traian însuşi nu era din Italia.
Coloniştii romani din Dacia erau atât de numeroşi, că împăratul Adrian, care voia să abandoneze provincia, a fost nevoit să renunţe la idee pentru a nu-i lăsa pe mâna barbarilor.
Coloniştilor li s-au adăugat veteranii legiunilor staţionate în Dacia.
Numărul veteranilor a fost şi el mare.
În limba română omului în vârstă i se spune bătrân, cuvânt care provine din latinescul veteranus.
Faptul că acest termen s-a impus dovedeşte frecvenţa lui şi a celor numiţi astfel.
Numărul mare al veteranilor se explică prin faptul că procesul aşezării lor în Dacia a durat vreme îndelungată, adică tot atât cât au stat şi trupele romane la noi.

Dacii au suferit pierderi mari în timpul războaielor cu Traian.
Mulţi bărbaţi au murit în luptă sau au fost capturaţi şi vânduţi ca sclavi în imperiu.
După cucerire numeroşi daci erau înrolaţi în armata romană şi trimişi în diferite provincii unde după satisfacerea serviciului militar de 20-25 de ani primeau pământ şi cetăţenie romană. Toţi aceşti daci nu mai reveneau în Ţara lor.
Cohors III Dacorum Equitata îşi avea garnizoana în Macedonia şi a participat la o expediţie în Mesopotamia.
Vexilatio Dacorum Parthica păzea lângă Tigru şi Eufrat hotarul cu parţii.
O cohortă de daci e atestată în Britania.
Cei mai mulţi dintre dacii rămaşi în provincia Dacia erau femei, bătrâni şi copii şi au fost romanizaţi rapid.
După cum se vede din inscripţii după o generaţie sau cel mult două dacii au adoptat chiar nume proprii romane.
Romanizarea nu s-a limitat la Dacia Romană.
Şi restul Daciei era controlat de romani.
În Muntenia, Moldova şi Basarabia au existat trupe romane, s-au construit castre, fortificaţii şi drumuri.
Bugeacul, sudul Basrabiei, făcea chiar parte din provincia Moesia Inferioară.
La retragerea legiunior întreaga Dacie era romanizată şi peste tot se vorbea latina în varianta ei popualară.

Slavii sunt un grup de popoare care au ca loc de origine Polonia de azi.
Mongolii, în migraţia lor, i-au târât după ei şi pe slavi care s-au despărţit în trei grupuri mari: slavii de răsărit (ruşii, rutenii), slavii de apus (polonii, cehii, slovacii) şi slavii de sud (sârbii, bulgarii).
Slavii de sud, pentru a ajunge pe locurile unde trăiesc azi, au trebuit să treacă prin Dacia. Venirea slavilor are loc în secolul al VI-lea când vin şi avarii.
O parte din triburile slave au rămas pentru totdeauna în Dacia.
Slavii stabiliţi în Dacia au locuit veacuri întregi împreună cu românii şi treptat au adoptat limba şi obiceiurile româneşti.
Prin urmare slavii din Dacia au fost asimilaţi.
Slavii nu au avut un rol hotărâtor în formarea poporului român.
La venirea lor poporul nostru era deja format în cea mai mare parte.

Etnic romanitatea noastră e constituită pe o bază daco-romană.
Avem şi sânge dac şi sânge roman.

Ideea romanităţii poporului nostru o găsim pentru prima dată consemnată în scris la cronicarii moldoveni şi munteni.

Marele vornic moldovean Grigore Ureche scria despre originea comună, romană, a tutror românilor: „Românii, câţi se află locuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal şi la Maramureşu de la un loc sunt cu moldovenii şi toţi de la Râm (Roma) se trag. [...]
Şi locuitorii Ţării Româneşti [...] sunt o seminţie cu moldovenii.” (Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Editura P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1958, p. 134; Cf. şi Gândirea social-politică despre unire (1859), Culegere, Bucureşti, Editura Politică, p. 12.)

Contemporanul său muntean, stolnicul Constantin Cantacuzino, afirmă şi el originea comună a tuturor românilor: „Însă rumânii înţeleg nu numai ceştia de aici, ce si din Ardeal, carii înca şi mai numeroşi sunt, şi moldovenii, şi toţi câţi şi într-altă parte să află şi au această limbă (româna) [...] tot unii sunt. Ce dară pe aceştia, cum zic, tot romani îi ţinem, că toţi aceştia dintr-o fântâna au izvorat şi cură.” ( Ene, Virgiliu; Cronicari munteni, Editura Albatros, Bucureşti, 1973, pag. 194)

Despre cronicarii Grigore Ureche şi Constantin Cantacuzino nu se poate spune, cum s-a spus fără temei despre reprezentanţii Şcolii ardelene, că ar promova catolicismul.

Ideea principală susţinuită de Şcoala ardeleană e tot originea noastră romană.
Învăţaţii transilvăneni preiau de la cronicarii munteni şi moldoveni ideea romanităţii noastre şi o dezvoltă susţinând-o cu argumente istorice şi filologice.
Figuri importante ale Şcolii ardelene, între care se numără şi Petru Maior, au creat adevărate monumente culturale şi istorice puse în slujba renaşterii neamului nostru.
Aceste lucrări au constituit baza teoretică a deşteptării sentimentului naţional românesc.

Petru Maior arăta: „Deci romanii aceia, la anul de la urzirea Romei 858... trimişi de împăratul Traian, ca să stăpânească satele şi oraşele, cuprinseră Dacia toată prin Banat până la Dunăre... De la aceşti stăpânitori ai Daciei romane este acel neam... carii pre limba lor se cheamă romani adică români.” ( P. Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, Gherla, 1883, p. 11; Cf. şi Antologia Gândirii social-potitice revoluţionare şi democratice româneşti, p. 51 -52)

Conştiinţa latinităţii noastre, afirmarea ei, ne-au ajutat să ne apărăm de detractorii care au încercat să ne tăgăduiască dreptul de a fi noi înşine şi de a trăi în Ţara noastră.
Demonstrarea latinităţii, romanităţii şi continuităţii noastre a reprezentat „reazimul constant şi de nebiruit al unei lupte milenare pentru păstrarea fiinţei etnice.” (B. Teodorescu, N. Iorga si educaţia maselor, Bucureşti, 1967, p.27)

Popescu Angela

Bibliografie
Gheorghe I. Brătianu, O enigmă şi un miracol istoric: poporul român, Bucureşti 1940
Petre P. Panaitescu, Istoria românilor, Bucureşti, 1941
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi. ed. a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1972
Academician Constantin Gh. Marinescu, prof. univ. dr. Ion Gh. Marinescu, Originea daco-romană a poporului român în spiritualitatea naţională, site-ul DacoRomania

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ROMÂNUL

Una dintre cele mai frumoase figuri ale istoriei Europei e aceea a românului.
El e părintele celui mai dârz Neam din această parte de lume: Neamul Românesc.
Prin vinele lui curge cel mai nobil sânge: sângele dac înfrăţit cu cel roman.
Pe tot cuprinsul Ţării se pot vedea urmele luptelor pe care le-a dat pentru Pământul lui, pentru Credinţa lui strămoşească şi pentru Neam.

Românul are conştiinţa misiunii sale, a tainicului său apostalat, a legăturii strânse cu Pământul său.
El e în acelaşi timp preot, plugar şi soldat.

Preot!
Credinţa sa arzătoare, zelul său pentru mântuirea sufletului înduioşează inimile cele mai aspre şi le întoarce către Dumnezeu.
A fost vreodată preoţie mai frumoasă?

Plugar!
În ciuda vitregiei vremurilor el şi-a tras întotdeauna drept brazda şi a pus în ea sămânţa recoltelor viitoare.

Soldat!
Două mii de ani şi-a apărat fiinţa etnică şi pământul care-l hrănea luptând cu vrăjmaşi mai puternici ca el.

Dacă aş fi pictor aş imortaliza pe pânză această nobila figură.
În fundalul tabloului aş picta munţii noştri, dealurile noastre domoale şi imensitatea câmpiilor noastre.
Mai aproape, lanuri blonde de grâu unduind în bătaia vântului ca valurile mării.
În avanscenă Dunărea cu undele ei albastre strălucind în razele soarelui.
S-ar vedea într-o parte casele unui sat şi deasupra lor răsărind modestă turla unei biserici.
În centrul tabloului ar apărea mândru românul cu părul în vânt, încins cu sabia şi în mână cu un snop de grâu prospăt secerat.
Aş încerca să pictez această figură emblemantică în aşa fel încât să reflecte atitudinea sa de soldat plugar şi seninătatea sa de om al ogorului.

Credinţă, muncă, curaj.
Iată românul.
E un Cincinnatus, soldat plugar devenit creştin.
E războinicul Spartei trecut prin infernul a două mii de ani de istorie potrivnică.

Cititorule român care parcurgi aceste rânduri poţi să-ţi ridici semeţ capul, căci eşti urmaşul acestui erou.
El şi-a îndeplinit cu nobleţe misiunea, a ta rămâne de îndeplinit.

Poporul căruia Pronia i-a dat astfel de strămoşi, dacă îşi păstrează credinţa în Dumnezeu şi în forţele proprii, e hărăzit unor fapte măreţe.

Predescu Virgil

[TINERI PENTRU ROMANIA]

Pasul 1
Adoptarea unei legi care permite străinilor să ne cumpere pământul.

Pasul 2
Golirea României de români prin stimularea emigrării, legalizarea avortului și promovarea perversiunilor sexuale.

Pasul 3
Ocuparea Ţării şi însușirea resurselor ei.

Vă pare ireal?

Mihail Gheorghe Bujor (Ghebu)