am o mare ciuda si neliniste poate ma puteti ajuta cu un sfat

În prealabil postat de o copila

Draga Anajanette,

Atacurile de panica sunt singurele tale probleme de sanatate? Cum ti-au aparut? Ce a fost ceea ce le-a provocat?
Eu zic ca, fiind tanara, nu trebuie sa te lasi. Ai multe resurse pentru a-ti reveni. Si nu te indopa cu medicamente.
Am vazut ca esti din Bucuresti, si intr-adevar, traiul in Bucuresti este o provocare. Eu una n-as reusi acolo sa traiesc. Am avut ocazia sa stau cateva zile dar abia am asteptat sa revin acasa. In strainatate am fost si eu, sper sa nu iti provoc ciuda, e frumos, dar cum zicea cineva pe aici, tot mai bine e acasa. cred ca cu totii visam la o vacanta in insule, e paradisiac, dar cred ca au si o fata mai putin placuta. Am niste prieteni care au fost, unii ziceau ca te izbeste saracia oamenilor, poate fi chiar deprimant sa vezi cum altii arunca cu bani si unii sunt saraci lipiti. Alti prieteni imi mai ziceau ca s-au plictisit enorm, pentru ca pe insula nu vezi altceva decat ocean, faci plaja, si mai mult de 2-3 zile nu iti vine sa stai. Nu s emerita sa bati mii de km pt asta.
Trebuie sa mai existe si altceva ce sa iti placa , nu doar calatoriile. Stiu eu, sa dansezi, te poti inscrie la un curs de dans, sa faci sport, la o sala, te poti oferi voluntar diferitor organizatii, si asa poti afla si bucuria de a ajuta pe altii.
Dar poate cel mai important lucru este sa te angajezi, intr-o colectivitate iti poti descoperi preocupari diverse.
Ca sa nu-ti mai fie ciuda pe altii care se plimba prin lume, gandeste-te ca poate nu sunt pe deplin fericiti, chiar daca tu asa ii consideri, poate si lor le lipseste ceva in viata.

Iti doresc numai bine!

foarte frumos sfat, iti multumesc din inima

În prealabil postat de sophia

@Annajanette - eu te inteleg. Cred ca este vorba de o obseala psihica ,are si probabil si alte probleme.
Si problema cea mai mare cred eu ca este lipsa de lucru si bani. Asta doboara, distruge.
Trebuie sa mergi sa faci o terapie. Nu se plateste asa ceva de la casa de sanatate? Trebuie sa te interesezi. Eu stiu ca se plateste. Sau nu esti asigurata?
Spui ca nu ai de lucru, dar si somerii sunt asigurati la sanatate.
Ideea cu manastirea nu este rea, daca este una mai la munte.
Totusi exista pericolul ca in starea ta, manastirea sa-ti provoace depresie (mai mare). Este liniste, dar e o diferenta intre atmosfera din Maledive si manastire.
Deci neaparat si in primul rand, du-te la terapie. Asta o face un psihoterapeut si sunt convinsa ca o plateste casa de sanatate.
Pe urma ai sa capeti putere sa te duci si la lucru si castigand mai bine, poti sa-ti faci concediu in loc placut tie.

te pup voi tine cont de acest sfat ca si de celelalte
va sarut pe toti prietenii mei!!!

[heaven]

Afectiunea tiroidei arata in primul rand dificultati de comunicare,de exteriorizare a unor lucruri care te macina,se refera la acea expresie de "a tine in tine".
Suferinta trebuie exteriorizata,altfel devine un venin care ne otraveste intai sufletul,apoi mintea si intr-un final trupul.

[glykys]

Annajannette, adaug si eu ca trebuie neaparat sa iti gasesti o activitate care sa iti tina mintea ocupata de la gandurile astea. Nu sta in casa sa numeri peretii, plimba-te, iesi in natura, fa gimnastica, citeste carti, fa-ti permis de biblioteca (uite, la Biblioteca Nationala e gratis permisul), daca te pricepi, poti coase, desena, picta, gati... Nu te mai indopa cu medicamente, ca iti slabesc corpul si nu ii fac nici un bine sufletului. Tu ai nevoie de prieteni buni, cu care sa comunici, sa povestesti. Uite, iti sugerez sa incerci sa iei legatura pe privat cu cateva persoane de pe forum, pe care le simti tu mai apropiate, schimbati niste ID-uri.

E bine ca ai parinte duhovnic. Cand te mai duci la el, povesteste-i tot ce ne-ai povestit si noua si roaga-l sa iti citeasca niste rugaciuni (stie el care) pentru asta. Si negresit in fiecare sapatamana sa te prezinti la Sf. Maslu, sa te rogi pentru sanatatea ta, auzi? Negresit!

[Jamaica]

pt depresie exista remedii naturiste pe care le poti folosi: remedii florale bach, fara sa mergi la medic pt ca nu au efecte secundare, iti trimit un mesaj privat, sper sa-ti fie de ajutor. Pe mine m-au ajutat in urma unor atacuri de panica (la fel, stau in buc, nu mai suportam aglomeratia, ritmul, simteam ca ma sufoc,aveam palpitatii).

[delia31]

În prealabil postat de annajanette

din cz unor probleme de sanatate,(depresie) am 32 ani, nu mai suport zgomotul , petrecerile, lume multa aglomeratie. Inainte de aceasta depresia , eram sufletul petrecerilor., plina de viata, etc..acum tanjesc dupa plecari in strainatate gen BORA BORA, CARAIBE,MALDIVE, pe langa faptul ca nu mi le permit si nu cred ca le voi vedea vreodata (desi sunt paradisiace, eu fiind o mare iubitoare de natura, apa, ceva exotic dar muuuuuuuuuuulta liniste,) ma incearca o gelozie pe cei care sunt sanatosi si u putin efort financiar se pot duce unde vor.
De ce oi simti asa ceva? si cum pot face sa nu mai simt ciuda asta, care imi provoaca multa durere sufleteasca.

multumesc
p.s imi plac mult calatoriile si nu am fost decat o sg data in Grecia si prin tara am fost f putin, iar acum din cz atacurilor de panica care dureaza de 5 ani nu mai curaj sa ma duc nicaieri, job nu am ptr ca inca nu pot lucra si simt ca innebunesc de plictiseala.

annajanette draga

pe langa tot ce s-a zis inainte, poate iti foloseste si ce-ti zic eu aici ca sa-ti intelegi starea si sa nu te lasi coplesita de ea.

in special, glykys a subliniat ceva esential - ai nevoie de prieteni de suflet, nu te autoclaustra in stari de astea ca sa nu degenereze.


tu vorbesti de mai multe stari in postarea ta: depresie, invidie, plictiseala (lentoare, imobilitate sufleteasca, akedie), sociofobie, fonofobie (daca ce ai zis tu se refera la o teama patologica de zgomote).

toate astea fac un cocktail otravitor, asa ca incearca impreuna cu duhovnicul tau sa vezi cauzele de unde provin si de acolo sa inceapa vindecarea, de la radacina.

daca nu-ti permiti si un psihoterapeut ortodox pe langa duhovnic, incearca sa citesti despre starile tale ca sa te intelegi mai bine.


diagnosticul de depresie ti l-a pus cineva specializat sau tu singura?


D.p.d.v. medical, depresia e o tulburare a starii afective, cauzata de un deficit de serotonina - un neurotransmitator cu rol de "mesager" intre celulele creierului care ajuta la reglarea dispozitiei.

D.p.d.v. al psihoterapiei ortodoxe, exista doua forme de tristete:

1.tristetea folositoare sau intristarea mantuitoare dupa Dumnezeu sau fericita intristare care-l face pe om sa se mahneasca pentru starea decazuta in care se afla, sa-si planga pacatele, sa sufere din pricina departarii de Dumnezeu.
e ceea ce se numeste pocainta si e absolut necesara omului cazut pentru a regasi calea spre Dumnezeu si a-L primi in suflet.

2. tristetea patologica sau depresia

e o stare nefireasca in care sufletul omului, nefiind vindecat de patimi si pacate se afla intr-o relatie nefireasca cu Dumnezeu.

Si deci asta tre sa urmaresti - sa vindeci relatia sufletului tau cu El ca numai cand ne tamaduieste Dumnezeu suntem intr-o relatie buna atat cu El, cu noi insine dar si cu ceilalti.


Tristetea patologica e o patima, o boala a sufletului, ca şi consecinta a relei întrebuintari a primei forme, descrisa mai sus.

In locul intristarii pentru pacate şi a mahnirii pentru instrainarea de Dumnezeu, pentru pierderea bunurilor duhovnicesti, omul deplange pierderea bunurilor materiale, sau se întristează pentru ca n-a putut sa-si implineasca vreo dorinta sau sa guste vreo placere, sau pentru ca a suferit ceva neplacut de la oameni, sau ca nu intelege rostul incercarilor.


Draga annajanette, sa ai mare grija, ca tristetea evolueaza, de la lipsa bucuriei si stari episodice de depresie cu tot cortegiul de stari launtrice apasatoare, pana la a-l face pe om sa se simta total daramat si sa vada totul in negru.

In cazurile grave de tot, persoana in cauza ajunge chiar la incapacitatea de a comunica si de a cere ajutor, la incapacitatea de a face chestii de rutina.

Dar cel mai cumplit efect pe care îl are tristetea este transformarea ei în deznadejde.
O prea mare intristare este foarte primejdioasa, e de fapt o stare la care diavolul doreste foarte mult sa ajungem, pentru ca atunci omul isi pierde cu totul nadejdea în Dumnezeu si taie legatura cu El.

Si din prea mare deznadejde si ruperea de Dumnezeu, omul nu vede alta iesire decat sinuciderea. asta-i lucrare demonica.
Sa nu fie! La nimeni. Kirie eleison!

Sa nu cumva sa te insingurezi in starea asta, sa nu te autoizolezi, cere sfatul oamenilor duhovnicesti pt. ca sufletul tau are nevoie de tamaduire prin rugaciune si cuvinte de mangaiere.

Asculta aici un capitol despre tamaduirea tristetii dintr-o lucrare de psihoterapie ortodoxa a patrologului ortodox Jean Claude Larchet in varianta audio-book http://www.crestinortodox.ro/predici...tii-99513.html.

nu uita esentialul - Sf.Impartasanie
Sf. Maslu
Paraclisul Maicii Domnului - ,,nimeni din cei ce alearga la tine Nascatoare de Dumnezeu nu iese neajutat,,. NIMENI!

mai vorbim
kirie eleison

[tigerAvalo9]

Am trecut si eu prin stari de tristete ,de deznadejde,de gelozie si de dor si am scapat cu activitati dar si cu multa rugaciune.Roaga-te mult la Dumnezeu si liber,cere-i ce vrei,roaga-te cum stii tu mai bine dar da si ceva in schimb,arata ca iti pasa de Dumnezeu,acorda-ti timp sa vizitezi manastiri,sa te duci si sa asculti Sf.Liturghie etc.si totodata fa si alte activitati pentru inceput mai linistitoare.Eu am scapat de acele stari prin rugaciune si prin activitate,prin citit,vizitat,plimbat etc iar cand iti vin ganduri de gelozie,tristete te gandesti la Dumnezeu si iti pui in gand ca vrei sa fii normal si sanatos .E greu stiu dar fara RUGACIUNE si ACTIVITATE nu ai sa reusesti sa faci nimic.Daca stai si iti plangi de mila starea se va aprofunda.La mine au venit de la sine activitatile,am facut si rugaciuni si mi-am acordat timp si lui Dumnezeu si a trecut,nici nu mi-am dat seama pe moment,abia dupa am zis:m-am facut bine.Si sa stii ca psihiatrul sau psihologul si pastilele nu mi-au facut nimic,decat mi-au dat somn,cel mai bun medicament este vointa ta de a fi bine!Doamne ajuta si numai bine!

[carmina]

As vrea sa mai adaug doar atat la vorbele frumoase pe care le-ai primit : incearca sa te implici fizic in proiecte de ajutorare a copiilor sau batranilor, in functie de dorinta inimii tale. Ajutorul pe care il vei oferi semenului tau care are nevoie de el, te poate motiva in privinta ocupatiilor zilnice, ocupa mintea si nu mai lasa loc liber gandurilor sa zboare fie chiar si spre locurile exotice pe care le visam cu totii.

Nu stiu daca ai reusit sa te impartasesti pana acum, dar daca nu ti s-a permis inca, cauta un duhovnic la o biserica de mir, care sa te ajute sa renunti la tutun macar 3 zile si sa te poti impartasi, pt. ca singura iti este greu. Stiu un caz concret in care parintele a ajutat o persoana sa se impartaseasca, facandu-o sa renunte la tigari pentru 3 zile, s-a impartasit iar apoi nu a mai dorit ea sa se intoarca la vechile metehne. Nici in ziua de azi nu mai fumeaza, iar de atunci au trecut vreo 5 ani.

Vei vedea ca dupa Sf. Impartasanie multe din viata ta se vor schimba.
Doamne, ajuta!

[MariS_]

Annajanette, da-mi voie sa ti-l prezint pe psihoterapeutul meu!

http://i289.photobucket.com/albums/l...fu-panda-2.gif

Maseaza foarte bine! O repriza si esti ca "nou"!
E cadou de la heaven. Multumesc heaven!

[delia31]

În prealabil postat de annajanette

, ma incearca o gelozie pe cei care sunt sanatosi si cu putin efort financiar se pot duce unde vor.
De ce oi simti asa ceva? si cum pot face sa nu mai simt ciuda asta, care imi provoaca multa durere sufleteasca.
.

anajanette draga


ce zice carmina mai sus e diamant curat: asa cum si tu ai nevoie sa fii ajutata, asa si altii (nevoiasi, bolnavi, batrani sau copii) se pot folosi de orice cuvant de-al tau.
daruind altora din bogatia sufletului tau, vei dobandi pentru tine ceea ce-ti lipseste.

un raspuns la intrebarea pe care ai pus-o mai sus l-a dat Sf.Evagrie Ponticul acum vreo 1600 de ani.

"Uneori tristetea apare din cauza neimplinirii dorintelor, alteori ea urmeaza
maniei si invidiei.

Tristetea pricinuita de neimplinirea dorintelor apare astfel: unele ganduri aduc aminte sufletului de viata dusa odinioara.

si daca vad ca el nu se impotriveste defel, ba dimpotriva, le urmeaza, risipindu-se în plăcerile mintii, atunci, insfacandu-l, il cufunda in tristete: <<nu mai am nici trecut, nici viitor din pricina vieţii de acum>>.

si, bietul suflet, pe cat se umfla de gandurile cele dintai, pe atat se coboara si
se umileste de cele din urmă.,,

in cazul neimplinirii dorintelor, acestea sunt legate de anumite sperante pe care le avem, multe dorinte lumesti fiind legate de patimi.

Dumnezeu are cu fiecare cate un plan, indiferent de situatie.

Planul Lui pt.tine e diferit de planul unuia care se plimba prin locuri exotice. Dar asta nu inseamna sa crezi ca al tau ar valora mai putin.

Niciodata nu stii ce te asteapta la capatul drumului tau asumat si parcurs, fara sa te uiti cu invidie peste gard la viata altuia.

De multe ori, ceea ce pare numai lapte si miere in viata altora e departe de a fi asa ceva.

Si de multe ori ceea ce tie ti se pare o mare nenorocire in viata ta, e capatul unui fir care te duce la un mare dar.

un dar pe care nu l-ai fi cautat din proprie initiativa pentru ca tre sa parcurgi un drum greu. Dumnezeu, pe cei pe care-i iubeste, pe aceia ii si incearca.

cam asta-i rostul suferintei. sa ne rafinam simtirea, sa ne dorim cele ale lui Dumnezeu mai mult decat cele trecatoare si pieritoare pe care oricum le pierdem.

sa ne dorim mai mult cele ce ochiul n-a vazut, nici in Hawaii, sau Santorini sau Caraibe.

si daca n-ai ajuns inca in insule exotice, nu inseamna, gata, ca nici n-o sa ajungi.
Doar ca Dumnezeu ar vrea sa fie El prioritatea ta si toate celelalte ti se vor adauga.

Tot Sf. Evagrie spune: "cel ce Il doreste pe Dumnezeu mai mult decat toate placerile lumesti e o cetate de nepatruns pentru demonul tristetii.

Caci tristetea este lipsa unei placeri lumesti, fie prezente, fie viitoare.
si nu se poate respinge un astfel de vrajmas dacă noi avem vreo înclinare patimasa pentru vreun lucru pamantesc si nu-L dorim pe Dumnezeu mai mult.

Caci vrajmasul aseaza navodul şi produce tristete exact în locul spre care vede că suntem atraşi mai mult."

cu alte cuvinte, noi singuri ne alimentam starea de invidie si tristete atata timp cat ne hranim mintea cu iluzii si desertaciuni dorind sa imitam stilul de viata al altora in loc sa ne armonizam voia cu cea a lui Dumnezeu.
cu cat cineva se desfata mai mult inchipuindu-si fantezii, cu atat e mai mahnit cand iese din reverie.


Ca remediu duhovnicesc, tot de la Sf.Evagrie aflăm: "cel ce a învins pofta, a invins patimile, iar cel ce a invins patimile nu va mai fi stapanit de tristete…".

be blessed