Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 23.01.2010, 16:20:12
Traditie1 Traditie1 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.10.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.752
Implicit

Prin har se înteleg lucrarile lui Dumnezeu realizate asupra credinciosilor, atât prin Sfintele Taine cât si actiune nemijlocita individuala asupra fiecaruia. Harul nu este o proprietate transmisa omului ci o actiune a lui Dumnezeu. Harul personal este o calauza si învatator al credinciosului dar dupa cum spune Sf. Siluan sunt rare sufletele ale caror Calauza este Domnul (pentru ca sunt rari oamenii ce se încredinteaza pe ei însisi total lui Dumnezeu).

De asemeni har mai sunt numite si experientele vederii Luminii necreate.



Din cunostintele mele, despre harul individual cel mai mult si mai explicit a vorbit Sf. Siluan (selectii din capitolul dedicat Harului):

Despre har


N-am adus în mănăstire decât păcatele mele și nu știu de ce Domnul mi-a dăruit, pe când eram încă tânăr înce­pător, atât de mult har al Sfântului Duh, că sufletul și tru­pul meu erau pline de har, și harul era ca la mucenici, și trupul meu dorea să sufere pentru Hristos.
Nu cerusem de la Domnul pe Duhul Sfânt: nici nu ști­am că este Duh Sfânt, cum vine și ce lucrează El în suflet, dar acum scriu cu bucurie despre aceasta.
O, Duhule Sfinte, drag ești Tu sufletului! Nu e cu putință să Te descriu, dar sufletul cunoaște venirea Ta și Tu dai pace minții și dulceață inimii.
Domnul spune: „învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” [Mt 11, 19]. Aceasta o spune Domnul despre Duhul Sfânt: căci numai în Duhul Sfânt își găsește sufletul odihna desă­vârșită.
Fericiți suntem noi, creștinii ortodocși, pentru că mult ne iubește Domnul și ne dă harul Duhului Sfânt și în Du­hul Sfânt ne dă să vedem slava Lui. Dar ca să păstrăm ha­rul, trebuie să iubim pe vrăjmași și să mulțumim lui Dum­nezeu pentru toate întristările.
Domnul a chemat la pocăință un suflet păcătos, și acest suflet s-a întors spre Domnul, și El 1-a primit cu mi-lostivire și i S-a arătat lui. Domnul e foarte milostiv, sme­rit și blând. După mulțimea bunătății Lui, El nu și-a adus aminte de păcatele sufletului, și sufletul L-a iubit până la capăt și se avântă spre El cum zboară pasărea din colivia ei strâmtă spre tufișurile înverzite.
Sufletul acestui om a cunoscut pe Dumnezeu, un Dum­nezeu milostiv, mărinimos și dulce, și L-a iubit până la sfârșit și după mulțimea dogorii iubirii e atras nesăturat spre El, pentru că harul Domnului e nesfârșit de dulce și el încălzește mintea, inima și tot trupul neputincios.
Și dintr-o dată sufletul pierde acest har al Domnului; și atunci el se gândește: „Trebuie să fi întristat pe Stăpânul. Voi cere mila Lui, poate îmi va da din nou acest har, pen­tru că sufletul meu nu mai dorește nimic din această lume decât pe Domnul”. Iubirea Domnului e atât de arzătoare încât o dată ce a gustat-o, sufletul nu mai dorește nimic altceva, și dacă o pierde sau dacă harul slăbește, ce fel de rugăciuni nu va înălța atunci sufletul către Dumnezeu do­rind să afle din nou harul Lui. Astfel, Cuviosul Serafim din Sarov a stat în genunchi pe o stâncă, zi și noapte, vreme de trei ani de zile, rugând pe Dumnezeu să aibă milă de el, păcătosul, pentru că sufletul lui cunoscuse pe Domnul și gustase harul Lui și L-a iubit până la sfârșit.
Sufletul care a cunoscut pe Domnul e atras spre El de iubire, și dogoarea acestei iubiri nu-i îngăduie să-L uite nici ziua, nici noaptea, nici măcar pentru o singură secun­dă. Iar dacă noi iubim atât de puțin pe Domnul și sufletul nostru năzuiește atât de arzător spre El, atunci cine va descrie plinătatea iubirii Maicii Domnului pentru Fiul și Dumnezeul ei? „Spune-ne, Preacurată, cum îl iubeai pe Fiul și Domnul Tău și care au fost rugăciunile Tale când Fiul Tău s-a înăl­țat la cer?”
Nu putem înțelege aceasta.
Domnul iubește sufletul fericit care păzește curăția su­fletească și trupească și-i dă harul Duhului Sfânt, și acest har leagă sufletul să iubească pe Dumnezeu atât, încât din pricina dulceței Duhului Sfânt el nu se mai poate rupe de Dumnezeu și nesăturat năzuiește spre El, pentru că iubi­rea lui Dumnezeu nu are sfârșit; deși cunosc un om pe care Domnul Cel Milostiv 1-a cercetat cu harul Său și, dacă l-ar fi întrebat pe el Domnul: „Vrei să-ți dau un har mai mare?”, sufletul care e neputincios în trup ar fi spus: „Doamne, Tu vezi că dacă e mai mare, nu-1 sufăr și mor!”. Omul nu poate să poarte plinătatea harului; așa pe Tabor, ucenicii lui Hristos au căzut cu fața la pământ din pricina slavei Domnului.
................
Când sufletul este în Duhul Sfânt, el este plin și nu mai tânjește după cele cerești, pentru că împărăția cerurilor este înăuntrul nostru [Le 17, 21], fiindcă Domnul a venit și s-a sălășluit întru noi [In 14, 23]. Dar dacă sufletul pierde harul, atunci el tânjește după cele cerești și cu lacrimi îl caută pe Domnul.
Înainte de a fi atins de har, omul trăiește gândind că totul e bine și în bună rânduială în sufletul lui; dar când harul îl cercetează și locuiește în el, atunci se vede pe sine cu totul altfel, iar când harul îl părăsește din nou, numai atunci își dă seama în ce mare nenorocire se găsește.
Un fiu de împărat a plecat departe la vânătoare și, pierzându-se în codrul des, nu s-a mai putut întoarce la palatul său. Multe lacrimi a vărsat căutând calea, dar nu a găsit-o. Pierdut în codrul sălbatic, el tânjea după împăra­tul, tatăl Iui, și după împărăteasa, maica lui, după frații și surorile lui. Cum să trăiască el, fiul de împărat, într-un co­dru sălbatic și des? Hohotea cu amar, gândindu-se la viața sa de altădată în palatul tatălui său și suspina cu putere după mama sa.
Așa, și mai mult încă, se întristează și tânjește sufletul atunci când pierde harul.
.............
Cocoșul de la țară trăiește într-o mică ogradă mulțumit cu soarta lui. Dar vulturul care zboară în înălțimi și vede de sus depărtările azurii, cunoaște multe țări, a văzut pă­duri și câmpii, râuri și munți, mări și orașe; dacă însă îi tai aripile și-1 pui să trăiască împreună cu cocoșul în ograda de la țară, cât de mult îi vor lipsi cerul albastru și stâncile pustii!
Așa și sufletul, când este părăsit de harul pe care 1-a cunoscut, e nemângâiat în nimic și nu-și găsește odihna.
Domnul „nu ne-a lăsat orfani”, ca o mamă iubitoare care nu-și lasă orfani copiii, ci ne-a dat Mângâietor pe Du­hul Sfânt [In 14,16-18] și El ne atrage nesăturat să iubim pe Dumnezeu și să tânjim după El, și cu lacrimi îl caut ziua și noaptea.
O, cât de rău îi este sufletului când pierde harul și în-drăznirea; atunci în plânsul inimii strigă după Dumnezeu: „Când voi vedea iarăși pe Domnul și mă voi desfăta de pa­cea și iubirea Lui?”
..........
Domnul își retrage adeseori harul Lui de la suflet și prin aceasta povățuiește cu milostivire și înțelepciune sufletul, pentru care în mari chinuri și-a întins brațele pe cruce, ca el să fie smerit. El lasă sufletul să-și arate alege- rea liberă în lupta cu vrăjmașii noștri, dar prin el însuși sufletul e lipsit de putere pentru a-i birui și, de aceea, sufletul meu e trist și tânjește după Domnul și îl caută cu lacrimi.
............
Prin el însuși omul este lipsit de puterea de a împlini poruncile lui Dumnezeu, de aceea s-a zis: „Cereți și vi se va da” [Mt 7, 7]. Dacă nu cerem, ne chinuim pe noi înșine și ne lipsim de harul Duhului Sfânt; fără har însă, sufletul se tulbură mult, pentru că nu înțelege voia lui Dumnezeu.
Pentru a avea harul, omul trebuie să fie înfrânat în toa­te: în mișcări, în cuvinte, în priviri, în gânduri, în hrană. Și oricui se înfrânează îi vine în ajutor învățătura din cuvân­tul lui Dumnezeu, care spune: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu”.
...........
Păstrați harul lui Dumnezeu: cu el viața e ușoară, totul se lucrează bine, după Dumnezeu, totul e plin de dragoste și bucurie, sufletul are odihnă în Dumnezeu și merge ca printr-o grădină minunată în care trăiește Domnul și Mai­ca Domnului. Lipsit de har, omul nu e decât pământ pă­cătos, dar cu harul lui Dumnezeu omul se aseamănă după minte îngerilor.
.............
Slavă Domnului că ne dă să înțelegem venirea harului și ne învață să cunoaștem pentru ce vine harul și pentru ce se pierde. Sufletul celui ce păzește toate poruncile va simți întotdeauna harul, chiar dacă e puțin. Dar el se pierde ușor pentru slava deșartă, pentru un singur gând de mân­drie. Putem să postim mult, să ne rugăm mult, să facem mult bine, dar dacă pentru aceasta vom cădea în slavă de­șartă, vom fi asemenea unui chimval care răsună, dar înă­untru e gol [Co 13, 1]. Slava deșartă face sufletul gol pe dinăuntru și e nevoie de multă experiență și de o îndelun­gată luptă pentru a o birui. în mănăstire am cunoscut din experiență și din Scripturi vătămarea slavei deșarte, și acum, ziua și noaptea, cer de la Domnul smerenia lui Hris-tos. Aceasta e o știință mare și neîncetată.
Războiul nostru e și crud, și greu, și totodată simplu. Dacă sufletul iubește smerenia, el sfărâmă toate cursele vrăjmașilor noștri și ia toate întăriturile lor. în lupta noas­tră duhovnicească trebuie să ne uităm de asemenea cu gri­jă să nu ne lipsească munițiile și proviziile. Munițiile sunt această smerenie a noastră, iar proviziile sunt harul dum­nezeiesc; dacă le pierdem, dușmanii ne biruiesc.
Războiul e crâncen, dar numai pentru cei mândri: pen­tru cei smeriți, dimpotrivă, el este ușor, pentru că ei îl iu­besc pe Domnul, iar El le dă o armă puternică: harul Du­hului Sfânt, de care vrăjmașii noștri se tem, fiindcă îi arde cu focul lui.
.........
http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...#_Toc411864249
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide
Reply With Quote
  #32  
Vechi 23.01.2010, 17:46:26
dorinastoica14
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Harul Duhului Sfant mi se pare un lucru f misterios si tainic.
Am citit destule definitii ale Harului,si tot nu pot spune ca am inteles bine,tot mi se pare ceva tainic .
El e practic cel ce ne daruieste mantuirea,si aduce pe Hristos in noi.
M-ar bucura sa aflu opinii ale voastre mai docte sau mai personale,despre experienta voastra cu aceasta misterioasa entitate
Citește Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca Despre îndumnezeirea omului prin har.Vei găsi multe răspunsuri.
Dacă cineva a simțit harul din cei care scriu pe forum fii sigur că are și suficientă smerenie pentru a păstrea aceasta pentru el, căci a spune este mândrie (am spus cam același lucru pe care l-a spus Jenica dar cu alte cuvinte)
Reply With Quote
  #33  
Vechi 23.01.2010, 21:16:28
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14 Vezi mesajul
Citește Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca Despre îndumnezeirea omului prin har.Vei găsi multe răspunsuri.
Dacă cineva a simțit harul din cei care scriu pe forum fii sigur că are și suficientă smerenie pentru a păstrea aceasta pentru el, căci a spune este mândrie (am spus cam același lucru pe care l-a spus Jenica dar cu alte cuvinte)
Am sa citesc,multumesc.Am desprins 2 abordari pina acum .
Unii care vorbesc despre har ca despre o taina,pentru ca este neaparat insotit si de smerenie si smerenia e tacuta.Acest har vine mai ales la anumiti oameni sfinti,cel mai sugestiv parandumi-se din ce mi-ati recomandat sf Sefaim de sarov dar probabil si la ceialalti e la fel Teofan zavoratul,sf Siluan etc. Acestia,simt mai mult harul,au darul de a scrie despre aceasta lucrare minunata a Duhului,si au smerenia de a astepta totul de la Duhul
A 2 a abordare ,este harul explicat in manualele de Teologie .Bineanteles ca e vorba de acelasi har.Fara acel har,noi nu putem face nimic ,nici macar nu ne putem numi crestini.Deci logic acel har ar trebui sa il avem fiecare din noi,care am primit sf Taine.Cel mult ,noi toti,nu simtim acest har asa ca sfintii,sau nu lucram cu el,si nu rodestein noi.Dar lucrarea Duhului este una,si pentru cel mic si pentru cel mare.
Traditie1
Multumim pt citatul din sf Siluan,foarte graitor,despre ce inseamna harul lui Dumnezeu in cei ajunsi la varsta sfinteniei.
Reply With Quote
  #34  
Vechi 31.01.2010, 17:16:39
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit am primit acest mesaj de la un user,cititi si iertati!

ai intrebat despre ce este harul acum reo doua saptamani, eu astazi am vazut.. harul il trimite Dumnezeu si ca sa vindece anumite rani, deobicei la noi cei patimasi el sta ascuns caci noi imediat ne -am trufi, altfel viata la care suntem chemati este o disfrutare de fericire mai presus de fericire.. de ce spun asta? eu sunt mandru si nu iti voi ascunde mai ales aici pe net as fi pe de-o parte ipocrit sa acopar ceva ce nu este al meu caci harul nu se obtine, e drept ca se da mai mult la cei ce se nevoiesc dar nu pentru asta se da dovada sunt eu care dupa niste caderi groaznice, mi-am facut harcea parcea viata ,sufletul, familia, tot tot tot, si m-am indreptat catre Dumnezeu, si traiam un sentiment de vinovatie foarte acut, aveam ochii incinsi in continuu ..intr-o zi dupa ce m-am intalnit cu sora mea intorcand-ma acasa cu troleibuzul.. gandindu-ma la ingrozitoatele mele fapte si la bunatatile cu care m-a reprimit Dumnezeu, intocmai ca pe fiul risipitor, caci sora mea imi daduse si bani ,vesti bune, isi ceruse tot ea iertare pentru grselile mele si asta mi-a incarcat constiinta..mergeam in picioare cu teoleibuzul, asta vara se intampla si stateam in picioare, nu puteam sa stau jos.. m-a cuprins o umilinta si fara hohote d genul ala de plans ho ho ho, ala am descoperit mai apoi ca este mandrie curata caci da majoritatea plansurilor sunt de la satana vezi sfantul nil ascetul.. ne planhgem de mila din iubire de sine.. acum plangeam sincer pentru pacate ca niciodta simteam ca fac asta pentru prima oara in viata mea si ca inima mea simte pentru prima oara.. in cateva secunde mi s-a incins in dreptul inimii carnale in interiorul cum sa-l numesc, duhovnicesc acolo unde simtim sentimentele de bucurie de tristete, ei acum era viu acest sentiment deci de alta natura si s-a incins exact ca un cui de foc caci aveam sa aflu aceasta expresie mai tarziu, eu nu stim despre aceste lucruri aboslut nimic, nu le poti banui inainte de ale trai..dar iata totusi cum a fost.. am uitat sa spun ca incepusem sa spun rugaciunea aveam cam o luna de cand ma aucasem serios dupa invataturile sfintilor parinti si cand spuneam miluieste-ma pe mine pacatosul la cuvantul miluieste-ma inima lua foc si mai tare ca si cand eu ceream aceasta mila si El mi-o dadea.. era atat de placut de pasnic, de bland, de linistitor, de plin si de ritmic.. bataile inimii erau ca un vals care imi incalzea tot trupul, incepand cu sira spinarii, apoi tot trupul i toate ungherele sufletului si o voce spunea ca un tunet bland in interiorul inimii dar miscand pe cuvintele rigaciunii toata fiinta mea Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul.. izbucnea din acest cui totul si a atins niste cote ca nu mai simteam daca traiesc sau nu, daca mai trece timpul, totul era fericre si umilinta dulce, inima era atat de bucuroasa la auzul NUmelui Domnului ca nu pot explica acest lucru.. Domnul imi facuse aceasta vizita ca sa imi vindece adancile rani.. am simtit caci m-a lasat sa vad cat si cum ne iubeste si pentru cene-a creat.. eu sau El eram tot una, asta mi-a dat cea mai mare bucurie, eu simteam ce simte El si El simtea ce simt eu, eu ma bucuram de El, El se bucura ca ma bucur si El se pocaia pentru suferinta meamai tare decat o faceam eu.. si inca ceva.. ma iubea mai mult decat se iubeste pe El sau decat se iubesc persoanele divine intre ele.. noi suntem mai importanti decat El insusi.. asta mi-a usurat inima... m-am rugat si la Maica Domnului, am profitata de ocazie, de fapt am simtit ca Dumnezeu vrea sa mi-o prezinte.. "fiule. iata Mama ta".. si ea ma iubea exact la fel ca el cu singura diferenta ca avea aroma specifica dar la fel de intens l fel de mult si de frumos..asta a tinut aproape o jumatate de ora prima oara caci asa mi-a provocat o spartura in suflet.. lumea nu mai exista in acea perioadastai sa dau enter si mai scriu unul, da ca am impresia ca are o limta..
Reply With Quote
  #35  
Vechi 31.01.2010, 17:17:49
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

asa.. cum spuneam asta a fost prima oara.. am mai trait asta de inca vreo 5v ori o data a fost cam 12 ore de la 12 noaptea pana a doua zi la 12.. si mult mai intens.. Dumnezeu nu retrage El darurile dar noi le inchidem accesul mandrindu-ne.. asa le-am pierdut eu..au fost de multe feluri intr-una din ele vedeam prin ochii Sai lumea.. se facea ca soarele nu mai stralucea, ca oamenii erau fantomatici si imi venea sa-i opresc si sa le sarut picioarele de mila pe care o simteam.. si traim cu atata dezinvoltura aceasta stare dar nu avem de unde sa stim, fiecare dar venea si-mi explica sau imi anula defectele sau ranile mele.. in alta la rostitul cuvintelor Iisus Hristos sau Fecioara Maria imi izbucneau lacrimile dar nu le vedeam adica fata ramanea uscata eu ma stergeam in continuu simteam ca am deja ochii ca ceepele si cand ma frecam pe fata eram uscat, ma uitam in oglinda nimic.. asa m-am spovedit deltfel.. ca am fost la manastire ca sa caut indrumare..toate starile ma faceau sa cred ca sunt pentru totdeauna si usor usor, nu brusc ca sa nu cazi in deznadejde ci fara sa te raneasca asa se retragea harul..in acele momente am spus simti ce simte El esti ferict ca El ba inca si mai mult vazand cat de bun este El cu o fatura asa de mica si de insemnata ca noi ba inca si murdara ca eu nu aveam nimic in comun cu aceasta maretie.. iar El ma respecta ca pe unul de rangul sau, ba chiar mai mult, nu stiu cum sa explic, dar Dumnezeu este atat de Smerit, de Bland, iar iubirea lui nu e am uitat sa subliniez nu e ce numim noi iubire! nu! Doamne bine ca nu! este cu ttul altceva! in iubirea Lui El se transmite adica exact cum raza pleaca din soare ei mai mult , El intreg nu partial se oferea sa traiasca prin mine nu mai vroia sa traiasca prin El, nu stiu cum sa spun asta, era fierbinte la un mod fiintial, frigeam ,ardeam de iubire, unul pentru celalalt si cu cat ma smeream mai tare se oferea,in anumite momente eram El intreg fara nici cea mai mica separare adica am simtit ca m-am parasit cand a plecat nu ca a plecat un Altul.. Intelegi? asta este foarte important nu o pot explica caci noi iubim exact pe dos, este doar o idee si noi il consumam pe celelalt , suntem reci si nu ne unim..nu mai stii care cine e, dar amestecatura asta nu e deloc haotica, dimpotriva ,ea este o bucurie,si toate su bucurau in jurulnostru, obiectele animalele , imi zambeau, plantele, toate erau si uimite parca excalamau un AAAAA!!!PRIVITI! ce Dumnezeu avem!eh.. cam atat frate Iustin.. sper ca ti-ai facut o parere despre cum e Raiul.. unii nu pot intelege de ce nu sunt femei in rai., apropo femeile nu faceau nici cat o ceapa degerata, toate la un loc inmultite la infinit, nu existau.. Dumnezeu este Totul, este Plenitudinea.. nu iti poti dori mai mult.. eu imi amintesc ca spuneam asa: Doamne, ai mila sa nu ma arzi de tot cu dragostea ta ca simteam ca nu mai imi simt trupul, trupul era coplesit ca intr-o oboseala placuta dar participa si el insa foarte cuminte si secundar si pe cat ii ceream sa aiba mila mai tare ma ardea iubindu-ma cazi intr-un fel de lesinuri dar aceste lesinuri sunt invers, ele te trezesc, te trezesti din ce in ce si viata capata niste cote ce sa spun? contrare a ce traim noi acum.. "bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri" ..toate suferintele din lume sunt nimic pe langa o secunda de fericire cu Dumnezeu.. as muri de mii de ori , de fapt visez la mucenicie si stii de ce?cu cat e mai mare durerea fizica noi adica cu cat ne rastignim , traim adica prin noi mai putin , ca durerea ne obliga sa ne retragem in inima si asta inseamna smerenie, iar smerenia , deschide usa Harului..nevoieste-te frate si nu uita ca asta se face mergand spre iad nu spre rai, adica de Dumnezeu pe masura ce te pierzi te apropii pe masura ce te vezi mai pierdut de El esti mai apropae.. ca si eu vroiam sa revin la acea stare si fugeam catre cer si m-am dat cu tampla de cer de cateva ori.. e pus inger acolo.. singura cale e a lui hristos.. spre iad, in jos.. iadul ne curata mintea, ne vedem cat de urati suntem.. asa se dobandeste Duhul Sfant, da nu se dobandeste ca se da in dar insa nu se da la lenesi..
Dumnezeu este iubire frate , fa-te mic si vei simti mari bucurii!!
amin!
Reply With Quote
  #36  
Vechi 03.02.2010, 01:19:50
sherlock_holmes sherlock_holmes is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.07.2008
Locație: commonwealth
Religia: Ortodox
Mesaje: 386
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
... sper ca ti-ai facut o parere despre cum e Raiul.. unii nu pot intelege de ce nu sunt femei in rai., apropo femeile nu faceau nici cat o ceapa degerata, toate la un loc inmultite la infinit, nu existau.. Dumnezeu este Totul, este Plenitudinea
Dar Maica Domnului unde traieste acum ?

din rugaciunile de seara:

...Toate Sfintele Femei:mironosite,mucenite,tematoare de Dumnezeu si fecioare,care ati slujit lui Hristos cum se cade,rugati pe Dumnezeu pentru mine pacatosul.

Dinsele unde traiesc acum ?
__________________
Singura dragoste adevarata este cea care încredinteaza aproapelui viata vesnica! Sfintul Iustin Popovici
Reply With Quote
  #37  
Vechi 28.08.2013, 13:03:58
cataalexa cataalexa is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 28.08.2013
Mesaje: 1
Smile raspuns lui Iustin

"Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine DE LA VOI, ci ESTE DARUL LUI DUMNEZEU.

NU prin fapte ca sa nu se laude nimeni." Citat din Efeseni 2:8,9

Cat de simplu pare si totodata cat de complicat este pt unii, harul este darul nemeritat al lui Dumnezeu pt omenire, pt noi, pt fiecare om in parte.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe Singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE IN EL( adica in Iisus Hristos) sa nu piara ci sa aiba viata vesnica ( cu alte cuvinte, sa fie mantuit)." Citat din Biblie din Evanghelia dupa Ioan 3:16.
Pentru ce sarbatorim Craciunul, Pastele, sau mai bine zis ce sarbatorim in aceste sarbatori? Oare nu Nasterea( pe 25 decembrie) si Moartea si Invierea Mantuitorului ( de Pasti) ?
Intrebarile care se pun sunt simple: Pt ce S-a nascut Iisus Hristos? Pentru ce/cine a murit si inviat El?
Oare nu pt noi, oamenii, care eram morti in pacatele noastre? Iisus Hristos este cheia oricarei intrebari pe care o aveti. El S-a nascut, a murit si a inviat pt noi!! Si-a dat viata Lui la Golgota, pe o cruce pentru ca noi sa avem viata, si sa o avem din belsug, pentru ca noi sa traim eliberati de pacate, sa avem o relatie cu Dumnezeu-Tatal, sa avem iertare si siguranta vietii vesnice prin Iisus Hristos.

"Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica. Si Eu Il voi invia in ziua de apoi." Evanghelia dupa Ioan 6:40

Cititi Biblia-singura carte capabila si indreptatita sa dea raspunsuri la orice intrebare, nelamurire. Ea este Cuvantul lui Dumnezeu pt noi, Scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pt vietile noastre. " Cercetati Scripturile( Biblia) pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine." Evanghelia dupa Ioan 5:39

CITITI BIBLIA!
Reply With Quote
  #38  
Vechi 04.05.2016, 19:13:11
roryta's Avatar
roryta roryta is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 21.04.2011
Locație: Undeva în lume
Religia: Ortodox
Mesaje: 11
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sherlock_holmes Vezi mesajul
Dar Maica Domnului unde traieste acum ?

din rugaciunile de seara:

...Toate Sfintele Femei:mironosite,mucenite,tematoare de Dumnezeu si fecioare,care ati slujit lui Hristos cum se cade,rugati pe Dumnezeu pentru mine pacatosul.

Dinsele unde traiesc acum ?
Or fi probabil în fundul Iadului, după părerea unora care CRED doar că Harul vine în autobuz, pe bancheta din spate.
Dar ce ne facem cu atâtea Sfinte?
Să fi greșit Dumnezeu destinația lor?
Ce facem cu Sfânta Teodora de la Sihla, cu Maria Egipteanca, cu Fecioara Maria - cea mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care este Doamna Raiului, cea imediat după Sfânta Treime, ce facem cu Împărăteasa Elena, cu Cuvioasa Parascheva etc.?
Să scriu toată lista de femei?
Ar însemna să nu mai termin nici mâine.

Mă tem că pe domnul X l-a luat gura înaintea minții, să-mi fie cu iertare.
O mai mare ofensă ca aceasta nu am mai citit pe undeva...
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Harul costel Spiritualitatea ortodoxa 72 06.02.2013 15:11:04
n-am prea inteles... victortiti89 Din Noul Testament 1 29.05.2011 21:52:45
Ce este Har,Harul? savudanmihai Intrebari utilizatori 14 30.05.2010 21:21:08
Harul lui Dumnezeu Florin-Ionut Generalitati 7 05.09.2008 21:24:15
Harul Dumnezeiesc Sylvie Generalitati 6 21.08.2007 12:46:31