Biserica Crestina Universala

[vsovivi]

Acest fir de discuție este despre Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu și despre Biserica Creștină și Universală a Lui și nu a omului ce s-a autoînscăunat peste ea (deci nu despre Biserica Catolică sau Ortodoxă sau Neoprotestantă e vorba ci despre BISERICA CREȘTINĂ UNICĂ) și este o continuare firească a firelor de discuție închise de admin (acesta și acesta) căci probabil și-au epuizat argumentele sau cineva a primit ordin de a ascunde în nisip pe Adevărul!

Dumnezeu nu a băgat Lumina sub obroc!

Scopul nu scuză mijlocaele!

Deci vă rog frumos să dialogăm pașnic nu după placul omului ci după plăcera Lui Dumnezeu: cu dragoste, cu smerenie și duhovnicește și fără păcate și fără mândrie și fără viclenie și fără fățărnicie pe cât posibil.

Dacă adminul va șterge sau va închide și acest fir... nu va face decât ca încăodată să demonstreze tristul și crudul adevăr. Se știe despre ce adevăr dureros vorbesc. Oricine poate înțelege!

[vsovivi]

O luăm de la început:

„Facerea lumii si a omului.

1. Intru'nceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul .
2. Dar pamantul era nedeslusit si ne'mplinit; si intuneric era deasupra genunii; si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie lumina!" Si a fost lumina.
4. Si a vazut Dumnezeu lumina ca e frumoasa ; si a despartit Dumnezeu lumina de intuneric.
5. Si Dumnezeu a numit lumina "ziua", iar intunericul l-a numit "noapte". Si a fost seara si a fost dimineata: ziua intai .
6. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie o tarie prin mijlocul apelor si sa desparta apele de ape!" Si a fost asa:
7. Dumnezeu a facut taria si a despartit Dumnezeu apele cele de sub tarie de apele cele de deasupra tariei.
8. Si Dumnezeu a numit taria "cer". Si a vazut Dumnezeu ca este bine. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a doua.
9. Si a zis Dumnezeu: "Apele de sub cer sa se adune intr'o singura adunare si sa se arate uscatul!" Si a fost asa: apele de sub cer s'au adunat in adunarile lor si s'a aratat uscatul.
10. Si Dumnezeu a numit uscatul "pamant", iar adunarile apelor le-a numit "mari". Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
11. Si a zis Dumnezeu: "Pamantul sa odrasleasca verdeata: iarba purtatoare de samanta, dupa felul si asemanarea ei, si pom roditor care dupa felu-i sa dea rod cu samanta'n sine pe pamant!" Si a fost asa:
12. Pamantul a odraslit verdeata: iarba purtatoare de samanta dupa felul si asemanarea ei, si pom roditor care dupa felu-i sa dea rod cu samanta'n sine pe pamant. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
13. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia.
14. Si a zis Dumnezeu: "Sa fie 'ntru taria cerului luminatori care sa lumineze pamantul, sa desparta ziua de noapte si sa fie ei spre semne si spre anotimpuri si spre zile si spre ani,
15. si sa fie ei intru taria cerului luminatori sa lumineze pamantul!" Si a fost asa:
16. Dumnezeu i-a facut pe cei doi luminatori mari: luminatorul cel mai mare spre stapanirea zilei si luminatorul cel mai mic spre stapanirea noptii, si stelele.
17. Si le-a pus Dumnezeu intru taria cerului, ca sa lumineze pamantul,
18. sa stapaneasca ziua si noaptea si sa desparta lumina de intuneric. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
19. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a patra.
20. Si a zis Dumnezeu: "Puiasca apele puita de fiinte vii; si pasari sa zboare peste pamant in largul tariei cerului!" Si a fost asa:
21. A facut Dumnezeu inotatoarele cele mari si toate fiintele vii care misuna, si pe care apele le puiesc dupa felul lor, si toate pasarile inaripate dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
22. Si le-a binecuvantat Dumnezeu si le-a zis: "Cresteti si inmultiti-va si umpleti apele marilor!; si pasarile sa se inmulteasca pe pamant!"
23. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a cincea.
24. Si a zis Dumnezeu: "Sa scoata pamantul fiinte vii dupa felul lor: dobitoace, taratoare si fiare salbatice dupa felul lor". Si a fost asa:
25. A facut Dumnezeu fiarele salbatice dupa felul lor, si dobitoacele dupa felul lor, si toate taratoarele pamantului dupa felul lor. Si a vazut Dumnezeu ca este bine.
26. Si a zis Dumnezeu: "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra, ca sa stapaneasca peste pestii marii si peste pasarile cerului si peste dobitoace si peste tot pamantul si peste toate vietatile ce se tarasc pe pamant!"
27. Si l-a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; barbat si femeie i-a facut.
28. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l!; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate dobitoacele si peste tot pamantul, peste toate vietatile ce se tarasc pe pamant!"
29. Si a zis Dumnezeu: "Iata, va dau voua toata iarba datatoare de samanta pe fata'ntregului pamant, si tot pomul purtator de rod cu samanta de pom intr'insul; acestea va vor fi voua spre hrana.
30. Si tuturor fiarelor pamantului si tuturor pasarilor cerului si tuturor vietatilor ce se tarasc pe pamant, si care au in ele suflare de viata [le dau] toata iarba verde spre hrana". Si a fost asa.
31. Si a vazut Dumnezeu toate cate facuse: si iata ca erau foarte frumoase. Si a fost seara si a fost dimineata: ziua a sasea.

Ziua odihnei Domnului. Omul in mijlocul lumii si al raiului. Intaia familie.

1. Asa s'au implinit cerul si pamantul si toata podoaba lor .
2. Si'n ziua a sasea Si-a implinit Dumnezeu lucrarea pe care o facuse; iar in ziua a saptea S'a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le facuse.
3. Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ea S'a odihnit El de toate lucrurile Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvodit facandu-le .
4a. Aceasta-i cartea facerii cerului si a pamantului, de la facerea lor.
4b. In ziua cand Domnul Dumnezeu a facut cerul si pamantul,
5. pe pamant inca nu era nici un copacel, si nici o buruiana inca nu odraslise, pentru ca Domnul Dumnezeu nu trimisese inca ploaie pe pamant si inca nu era om ca sa lucreze pamantul;
6. ci numai abur iesea din pamant si umezea toata fata pamantului.
7. Si Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din tarana luata din pamant, si a suflat asupra lui suflare de viata si s'a facut omul intru suflet viu.
8. Si Domnul Dumnezeu a sadit un rai in Eden , spre rasarit, si l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9. Si Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot soiul de pomi placuti la vedere si buni la mancare, precum si pomul vietii in mijlocul raiului si pomul cunostintei binelui si raului.
10. Si din Eden iesea un rau care uda raiul, iar de acolo se impartea in patru brate.


Caderea primilor oameni. Pedeapsa si fagaduinta

1. Sarpele insa era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pamant, pe care le facuse Domnul Dumnezeu. Si a zis sarpele catre femeie: "Dumnezeu, a zis el oare: Sa nu mancati roade din tot pomul care este in rai?..." .
2. Iar femeia a zis catre sarpe: "Noi putem manca din roada pomilor raiului,
3. dar din roada pomului care este in mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: "Din el sa nu mancati si nici sa va atingeti de el, ca sa nu muriti !"
4. Atunci sarpele a zis catre femeie: "Nu, nu veti muri;
5. dar Dumnezeu stie ca'n ziua'n care veti manca din el vi se vor deschide ochii si veti fi ca niste Dumnezei, cunoscand binele si raul".
6. Si femeia a vazut ca pomul e bun de mancat si ca placut le este ochilor la vedere si ca e de dorit spre castigarea priceperii. Si a luat din roada lui si a mancat; si i-a dat si barbatului sau, care era cu ea, si el a mancat.
7. Atunci amandurora li s'au deschis ochii si au cunoscut ca erau goi; si au cusut frunze de smochin si si-au facut sorturi.
8. Si au auzit glasul Domnului Dumnezeu purtandu-se prin rai in boarea amurgului; si de la fata Domnului Dumnezeu s'au ascuns Adam si femeia sa printre pomii raiului.
9. Si Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam si i-a zis: "Adame, unde esti?" ”

Pe scurt Cerul și Pământul a apărut brusc fără timp din Dumnezeu sub forma unui cub ce conținea o sferă de apă limpede și cristalină și foarte adâncă și foarte curată până în mijlocul ei, dar nu era lumină în Cer ci întuneric era în CUB, deasupra sferei de apă și în adâncul apei era întuneric și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor prin CER. Apoi a început Dumnezeu să tocmească prin sfântă Lucrare toată Creația și a zis Dumnezeu să fie Lumină și tot globul de apă lumina nespus de frumos și a văzut Dumnezeu că Lumina era Bună și Frumoasă!

Apoi a despărțit apele de ape din mijlocul lor, prin mijlocul lor, din mijlocul globului de apă până ce cubul ce la început era în exterior a devenit cub interior, și l-a numit Dumnezeu CER, adică Tăria ce despărțea apele de sus de apele de jos, iar Tăria a numit-o Cer.

Apoi a luat Lumina din ape și a pus-o în luminătorul cel Mare și în cel Mic și în Stele. Luminătorii i-a așezat pe Tărie, mergând prin mijlocul Tăriei și stelele pe firmament, pe bolta plină cu apă ce este deasupra CUBULUI.

Totul este o inimă și ca un ochi drept al Lui Dumnezeu. Soarele și Luna aleragă pe deasupra Edenului în mișcări drepte ce își schimbă unghiul când se lovesc de marginile Cubului aflate spre poli.

Pământul a ieșit din apele limpezi de jos și șade pe apele de jos care se adună în adunările lor formând mările. Apele de sus, de deasupra Cerului, umplu întregul spațiu dintre stele și ele nu se strâng în adunările lor.
Deci apele limpezi și luminoase de jos, de sub Cer au dat naștere pământului cu tot ce conține el (aur, păcură, lavă, minereuri, gaze...). Deci nu există nici un glob de pământ și nici un univers și deci pământul stă fix pe ape, nu se învârte în jurul nimănui ci soarele și luna și stelele au mișcarea lor pe deasupra mărilor și pământului... prin Cer.

Mai departe e clar dacă ai să citești cu luare aminte căci fiecare virgulă contează și punctul înseamnă Amin! Totul a durat 7 zile și în fiecare zi s-a odihnit Dumnezeu după ce a Lucrat lucrarea Sa pentru Om ca la sfârșit să se odihnească Dumnezeu și toate ale Sale în Omul pe Care l-a făcut viu după chipul și asemănarea Sa... și l-a Binecuvântat pe Omul pe Care l-a creat și l-a pus să slujească Împărăției Cerurilor în Raiul Desfătării 6 zile iar ziua a 7, acum Duminica, este odihna Domnului Dumnezeu.

[vsovivi]

„18.Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor pe potriva lui" .
19. Si din pamant a mai zidit Domnul Dumnezeu toate fiarele campului si toate pasarile cerului si le-a adus la Adam ca sa vada cum le va numi; si oricum va numi Adam toata fiinta vie, ea asa se va numi.
20. Si a pus Adam nume tuturor dobitoacelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru Adam nu s'a gasit ajutor pe potriva lui.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn adanc, si el a adormit; si a luat una din coastele lui si locul ei l-a plinit cu carne.
22. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefacut-o in femeie si a adus-o la Adam.
23. Si a zis Adam: "De data aceasta iata os din oasele mele si carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din barbatul ei".
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si cei doi vor fi un trup.
25. Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau.”

Deci după ce au mîncat din pomul cunoștinței Binelui și a răului, deci și a răului, atunci li s-au deschis ochii și s-au văzut goi și s-au rușinat căci nu mai aveau Credință! Erau goi de Credință căci goi erau ei de cînd au fost făcuți! (Așa ne arată pe undeva Cuvântul lui Dumnezeu că trebuie pricepută goliciunea omului, goliciune de credință și desfrânare spre pofte și plăceri ce vin din neascultare și slavă de la oameni, slavă a deșertăciunii deșertăciunilor ce ispitește cu goliciuni.)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de vsovivi

Deci după ce au mîncat din pomul cunoștinței Binelui și a răului, deci și a răului, atunci li s-au deschis ochii și s-au văzut goi și s-au rușinat căci nu mai aveau Credință! Erau goi de Credință căci goi erau ei de cînd au fost făcuți!

Dupa pacat au cunoscut ca sunt goi de Duhul Sfant. Aceasta trebuie sa fie alungarea din Rai: pierderea comuniunii cu Dumnezeu din cauza pacatului, caderea din extaz catre placerile lumesti.

Nu poate fi vorba de necredinta la cei doi pentru ca ai eu vorbit cu Dumnezeu dintru inceput, El le era o prezenta reala, deci credinta nu-si are sensul aici, asa cum nici pentru ingeri credinta nu este necesara, pentru ca ei STIU ca Dumnezeu exista.

[vsovivi]

Să nu uităm că ei nu L-au văzut pe Dumnezeu niciodată, căci Domnul nu s-a arătat Omului chiar dacă l-a făcut cu mâinile Sale pe Om, și era nevăzut pentru Om ci Adam doar L-a auzit ăe Dumnezeu, pe Creatorul Său și a toată Creația, atunci când i s-a dat porunca. Iar Eva cum a început să se îndoiască cum satana a auzit și apoi prin șarpe a ispitit-o pe Eva... deci Omul începea să-și piardă credința, ascultarea, slujba în care fuseseră bine tocmiți de Dumnezeu. Deci era nevoie de Credință ca să locuiască ei în Raiul Lui Dumnezeu. Au păreferat se pare ca să lepede Credința și necrezând că vor muri și crezând în minciuna șarpelui iată li s-au deschis ochii și s-au văzut goi... goi de Credință, căci și până atunci se văzuseră ei goi, că doar nu ni-i putem închipui că ar fi fost orbi... dar atunci li s-au deschis ochii din necredință, din curâiozitate, din minteres viclean, din duhul minciunii măririi de sine și au mâncat din pomul cunoștinței Binelui și al răului, nu numai a binelui ci și a răului care era numai a Lui Dumnezeu nu și al omului... căci omul nu trebuia el să ia locul Lui Dumnezeu ca să-și facă el griji și probleme și să judece el, omul... ci trebuia să facă și să mănânce numai binele... căci era făcut să fie veșnic așa ca Dumnezeu și una cu Dumnezeu căci era suflare din suflarea de Viață a Lui Dumnezeu...

Dar nu a crezut și în clipa în care a mâncat a murit duhovnicește și peste 1000 de ani a murit și trupește căci fără Credință omul este numai trup și trupul se reîntoarce în pământul din care a fost luat.

Deci e necesară Credința Credincioasă pentru orice Credincios Creștin dacă vrea să fie reprimit în Raiul lui Dumnezeu, dar e vorba de una Tainică, sinceră, curată, căci o credință ce se laudă cu ea însăși e o credință moartă care caută doar să fie plăcută de oamenii ce slujesc deșertăciunii deșertăciunilor.

Iar Raiul era plasat în România spre răsărit față de Pucioasa, a fost la Pătlăgeanca Tulcea și va fi pe undeva prin România iar locul descris de Moise este o echivalență, o echivalență prin Edden căci toate lucrurile au o echivalență ce ține de Dumnezeu în Creația Sa. Deci Raiul era în România și avea o echivalență față de centrul Tăriei, de centrul Creației, de centrul Cubului.

[vsovivi]

Soarele luminează spre jos, spre pământ iar Luna spre sus, spre stele. Noi vedem Luna ca fiind luminată de Soare nu direct ci prin reflexie din oglinda plană a suprafeței apelor de jos ce sunt așezate ca straturile peste mări și peste pământul ieșit din ape. Luna nu se învârte, pământul nu e glob și nu se învârte, soarele nu se învârte! La eclipsa solară, Soarele și Luna formeză o sferă perfectă, și preț de o clipă nu mai există Lumină de la cei doi luminători. La eclipsa de lună cu siguranță nu pământul se interpune între Soare și Lună cum au născocit „savanții” gLumii ci este un efect al depășirii graniței, astfel se poate observa cum din pricina ieșirii din unghiul de reflexie, lumina de la Soare apare dinspre partea cealaltă și se reflectă iarăși din oglinda plană după momentul culminant, din aceiași oglindă plană. Apusul și Răsăritul Soarelui sunt efecte vizuale, care se datoreză unghiului de refracție a razelor prin medii diferite, căci Soarele și Luna nu apun și nu răsar niciodată și nu schimbă distanța față de planul denivelat al pământului și mărilor ci doar se apropie și se depărtează de locul unde ne aflăm noi având și o mișcare spre lateral ce dă naștere anotimpurilor. Dacă se depărtează suficient de mult în timpul unei zile, nici o rază de lumină nu mai ajunge în zona noastră din pricina unghiului de refracție și se instalează noaptea. Iar noaptea, ceea ce vedem pe boltă sunt steluțe mici și multe luminate de Lună și care reflectă lumina spre noi în jos, sau poate că există și stele luminoase care ard și ele asemenea Soarelui. Dar toate stelele sunt mici, căci jumătate din toată Creația este sub Cer, adică aici la noi, deci deasupra Cerului este jumătatea cealaltă.

La potopul de pe vremea lui Noe, s-au deschis izvoarele adâncului și jghiaburile Cerului și astfel s-a strâns atâta apă de s-au acoperit cei mai înalți munți. Căci omul nu mai avea Credință ci au ajuns numai trupuri și toată născocirea și visarea și închipuirea îi era spre rău. Își furau unii altora averile pământești și apoi și le apărau unii de alții uitând complet de Dumnezeu și necrezând timp de 40 de ani cât timp s-a auzit Toaca lui Noe care lucra în pustiu la Arcă.

Explicația e simplă: Dacă s-ar interpune un corp între suprafața luminoasă a Soarelui și Lună atunci ar trebui să avem în zona luminată a lunii, o vizibilă descreștere a strălucirii, adică o micșorare treptată deoarece tot mai puține puncte strălucitoare din suprafața soarelui ar vedea direct Luna. Lucru care nu se întâmplă ci luna are o strălucire constantă în zonele unde ea este luminată.

Deci Luna și Soarele și Stelele vor pierde o treime din lumina lor.

Și greșala explicaționiștilor gLumii „științifice” provine din faptul că ei au considerat Soarele punctiform dar Soarele fiind o SUPRAFAȚĂ incandescentă, deci o putem asimila cu multe becuri dispuse pe o suprafață circulară, și ar fi trebuit să apară vizibil efectul scăderii treptate a strălucirii pe zona luminoasă a Lunii întrucât se acopereau tot mai multe becuri. Deci efectul eclipsei de lună nu se poate explica prin interpunerea „globului” Terra între Soare și Lună.

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de vsovivi

Să nu uităm că ei nu L-au văzut pe Dumnezeu niciodată, căci Domnul nu s-a arătat Omului chiar dacă l-a făcut cu mâinile Sale pe Om, și era nevăzut pentru Om ci Adam doar L-a auzit ăe Dumnezeu, pe Creatorul Său și a toată Creația, atunci când i s-a dat porunca.

Eu cred ca Adam si Eva,inainte de cadere, il vedeau pe Dumnezeu ...ma gindesc la una din Fericiri...Fericiti cei curati cu inima,caci aceia il vor vedea pe Dumnezeu.Ca erau fara de pacat,deci curati cu inima...cred ca nu incape indoiala.Iar de pierdut,L-au pierdut pe Duhul Sfint ( moartea sufletului ),de aceea s-au si vazut goi,apoi le-a murit si trupul...

Cum aratau ei " imbracati" inainte de cadere...poate ca aici:

" Marturisirea lucrarii de impartasire din lumina dumnezeiasca, asa cum a cunoscut-o si de care s-a invrednicit Sfantul Serafim, este luata din scrierea lui, Convorbire cu Motovilov. Iat-o:

"-Si totusi, eu nu inteleg cum pot sa am siguranta ca sunt in Duhul Sfant. Dupa care semne pot eu sa cunosc singur ca harul Sfantului Duh se afla in mine?

Parintele Serafim raspunde: Dar ti-am spus ca-i foarte simplu: Iata, acum, suntem amandoi in harul Sfantului Duh... Dar de ce nu ma privesti?"

- Parinte nu pot sa te privesc; ochii sfintiei tale arunca fulgere de lumina. Fata sfintiei tale e mai arzatoare decat soarele si ma dor ochii. Si Serafim urma: Te afli in plinatatea Sfantului Duh, altfel n-ai putea sa ma vezi in starea aceasta.

Si, apropiindu-mi-se de ureche imi sopti: Multumeste lui Dumnezeu pentru milostivirea Lui catre noi. Vezi, n-am facut nici macar semnul crucii, in adancul inimii m-am indreptat, insa, catre Dumnezeu, zicand: Doamne, fa pe omul acesta vrednic sa vada, cu ochii lui trupesti, aratarea Preasfantului Duh. Si iata, Dumnezeu a auzit rugaciunea smeritului Serafim...

- Dar bine, de ce nu te uiti la mine? Nu-ti fie teama, Dumnezeu este cu noi...
Incurajat, incercai sa ridic ochii si o spaima sfanta imi cuprinse toata fiinta. Inchipuiti-va fata unui om care va vorbeste din mijlocul soarelui; ii vezi miscarea buzelor, infatisarea ochilor, ii auzi glasul, simti ca te tine de umeri, dar nu-i vezi nici bratele, nu vezi nici trupul tau, nici al celui ce-ti vorbeste, ci vezi numai o lumina stralucitoare, o lumina orbitoare, luminand intinsul zapezii, pana departe, imprejur, luminand fulgii de zapada, care nu incetau sa cada, pe mine si pe marele staret.

Si parintele Serafim urma: Daca numai presimtirea, arvuna aceasta a bucuriei viitoare, umple inima noastra de atata mangaiere si atat inviorare, ce vom spune de bucuria insasi, care ne este pregatita in ceruri, tuturor celor ce plang aici pe pamant? Si dumneata, dragul meu, ai plans destul in viata pamanteasca. Dar, iata, cu cata bucurie te mangaie Dumnezeu... Dar acum e vremea luptelor, a stradaniilor neincetate, e vremea dobandirii unor puteri din ce in ce mai mari, ca sa crestem pana la masura deplina a inaltimii lui Hristos... si mostenitor al scaunului sau, dupa dansul. Atunci, insa, bucuria aceasta, pe care o simtim acum, in parte si un timp scurt, se va arata in toata plinatatea ei si ne va covarsi toata fiinta cu desfatari negraite, pe care nimeni nu va mai putea sa le ia de la noi."

Canonizat in anul 1903, pomenirea Sfantului Serafim traieste in evlavia credinciosilor, ca un mare stalp al sfinteniei crestine, ca un inger pazitor al crestinatatii. Dumnezeului nostru, marire!

Iar Raiul era plasat în România spre răsărit față de Pucioasa, a fost la Pătlăgeanca Tulcea și va fi pe undeva prin România iar locul descris de Moise este o echivalență, o echivalență prin Edden căci toate lucrurile au o echivalență ce ține de Dumnezeu în Creația Sa. Deci Raiul era în România și avea o echivalență față de centrul Tănu mairiei, de centrul Creației, de centrul Cubului.

Aceasta este o gLuma ?

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi

„18.Si a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sa fie omul singur; sa-i facem ajutor pe potriva lui" .
19. Si din pamant a mai zidit Domnul Dumnezeu toate fiarele campului si toate pasarile cerului si le-a adus la Adam ca sa vada cum le va numi; si oricum va numi Adam toata fiinta vie, ea asa se va numi.
20. Si a pus Adam nume tuturor dobitoacelor si tuturor pasarilor cerului si tuturor fiarelor campului; dar pentru Adam nu s'a gasit ajutor pe potriva lui.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn adanc, si el a adormit; si a luat una din coastele lui si locul ei l-a plinit cu carne.
22. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefacut-o in femeie si a adus-o la Adam.
23. Si a zis Adam: "De data aceasta iata os din oasele mele si carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru ca a fost luata din barbatul ei".
24. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si cei doi vor fi un trup.
25. Adam si femeia lui erau amandoi goi si nu se rusinau.”

Deci după ce au mîncat din pomul cunoștinței Binelui și a răului, deci și a răului, atunci li s-au deschis ochii și s-au văzut goi și s-au rușinat căci nu mai aveau Credință! Erau goi de Credință căci goi erau ei de cînd au fost făcuți! (Așa ne arată pe undeva Cuvântul lui Dumnezeu că trebuie pricepută goliciunea omului, goliciune de credință și desfrânare spre pofte și plăceri ce vin din neascultare și slavă de la oameni, slavă a deșertăciunii deșertăciunilor ce ispitește cu goliciuni.)

Hai să vă arăt nişte taine foarte mari ce ies din text şi sunt primite ca dar de sus:

1. Dumnezeu după cele 6 zile sau în ziua a 6-a după ce l-a zidit pe Adam a mai zidit încăodată toate fiarele Pământului şi păsările Cerului şi le-a adus la Adam ca să le numească Adam şi să găsească din ele vreuna pe potriva lui ca să nu fie omul singur căci nu era bine ca să fie omul singur, deci a zidit din nou toate animalele cele pentru a fi numite, din pământ aşa cum era şi Adam făcut din pământ, deci erau exact făcute ca Adam din pământ, dar astea din urmă pe care le-a numit Adam erau purtătoare de nume pentru toată oştirea fiecărei specii apărute mai înainte în ziua respectivă. Şi iată deci răul, singurătatea omului, căci asta nu era bine aşa cum a văzut Dumnezeu. Deci răul se ştia dar a dorit omul ca să guste, să mânce şi să ştie cum e.

2.Omul după zidire avea trei ''coaste'', şi cum nu se găsise o zidire pe potriva lui Adam, atunci după ce a adormit cu somn de la Dumnezeu, după ce a adormit Adam a luat Domnul una din ''coaste'' şi din ea a făcut-o pe Eva şi locul rămas l-a plinit cu carne iar Adam a rămas cu doar două ''coaste'' şi cu carne în locul respectiv unde se afla mai înainte a treia ''coastă''. Aşa a ştiut Adam, căci a văzut apoi, a simţit că-i lipseşte o ''coastă'' şi a intuit că de aia i-a fost luată de Dumnezeu ca să fie făcută Eva pe care a văzut-o şi a numit-o femeie.

După ce au căzut cetele îngereşti în mândrie şi desfrânare ispitite de lucsifer, iată că a strigat sfântul Arhanghel:
''Să stăm bine şi cu frică şi cu luare aminte căci Domnul grăieşte peste pământ şi se vesteşte întru venirea Sa''

3.Omul trebuia să lucreze Raiul şi să-l păzească... dar problema se pune aşa:

De cine trebuia să-l păzească şi ce să lucreze deci de cine anume nu a reuşit să-l păzească de au păcătuit? Al cui era Raiul? Ale cui erau pomul Cunoştinţei binelui şi răului dar şi pomul vieţii din mijlocul grădinii?

De ce era şarpele socotit înţelept? Ce înţelepciune avea şarpele? Ce a reuşit să-i facă să creadă pe Eva şi pe Adam... sau să nu creadă... ca să îi determine să îndrăznească... ce a vrut şarpele să îndrăznească omul?

Am impresia că trebuia să-L apere pe Rai, să-L lucreze şi să-L păzească de ei înşişi şi de lene căci Raiul trebuia lucrat, El fiind o locuinţă comună a lui Dumnezeu şi a omului şi a duhurilor îngereşti şi a animalelor şi plantelor... Izvorul Dumnezeiesc de odihnă şi binecuvântare al întregii Creaţii, era faţa Domnului.

Iar şarpele i-a amăgit că cică e mai deştept şi mai înţelept ca omul, că de aia l-a crezut Eva... că s-a dat ştiutor făcînd un sofism sofisticat de nimic. S-a dat mare şi Eva l-a crezut şi a mîncat şi Adam a primit de la Eva... şi a mâncat şi el, probabil pentru întietate din curâiozitate ca să ştie cum e răul de a fi singuri şi aşa au păcătuit şi li s-au deschis ''ochii''... şi după 1000 de ani au murit şi trupeşte.

Iar apoi Domnul a destăinuit şi a scris prin prooroci şi sfinţi toată Evanghelia Sa. Creaţia şi Mântuirea şi Înnoirea a toate.

Să nu ne ispitim să cădem în judecată!

[vsovivi]

Şi hai să vă spun ce înseamnă FEMEIE, adică semnificaţia numelui dat lui Eva de către Adam atunci când Adam a văzut zidirea lui Dumnezeu după ce se trezise din somn bucurându-se şi veselindu-se că iata aceasta este chiar pe potriva lui şi nu mai era condamnat la singurătate, căci nu era bine ca să fie omul singur chiar cu Dumnezeu fiind darmite fără El; Deci nu era vis amăgitor ci deschizându-şi ochii căci se trezise din somn iată că vedea clar înaintea lui pe prima femeie făcută din ''coasta'' sa, făcută şi ea după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu precum fusese şi Adam făcut, şi Adam a numit-o fericit:

FeMeIe...

Unde e vine de la verbul a fi şi de la Eu... adică de la Dunmnezeu, căci Adam la vremea aia era întru Dumnezeu...

F vine de la Frumuseţe
e
M vine de la Mireasă
e
I vine de la iubire curată şi sfântă
e

E vine de la Sfânta Treime din sânul FemeIi.

[vsovivi]

Uite am văzut ieri și azi dimineață luna aproape plină. Faza descreșterii ei. Ieri era noapte și azi era zi. Partea nevăzută a lunii, adică partea neagră, era ieri noapte în partea superioară și azi pe zi, azi dimineață, era în partea de jos.

Cum se poate explica acest lucru altfel decît așa cum l-am explicat în alte părți aici pe forum, prin credință și în cartea Facerii. Adică, atunci când soarele este departe de lună, adică ieri noapte în exemplul de față, lumina lunii se datora mai mult reflexiilor din oglinda dreaptă a apelor, gazelor, de pe suprafața plană a pământului, ca niște pături pe un pat. Iar când soarele a fost aproape, adică azi dimineață, luna era luminată nu numai din pricina reflexiilor ci și direct în mai mare măsură. De ce în mai mare măsură? Pentru că Soarele nu este glob ci este jumătate de sferă, și doar partea spre noi strălucește, spre jos, astfel că la apropiere de Lună a crescut suprafața care dă lumină, și cum soarele e mai sus decât Luna, a apărut umbra dedesubt spate. Iar noaptea, când era depărtare maximă, umbra era desupra spate.

Deci Adevărul se vede și se poate deduce simplu. Nu se interpune pământul nici la eclipsă și niciodată în fazele lunii. Nu se învârte în jurul planetei pământ căci nu există planeta pământ și nu sunt globuri soarele și luna ci semisfere. Și doar la eclipsa de Soare se realizează o sferă perfectă tăiată în două:

„Tăiați această inimă în jumătate!” ar fi spus regele Solomon.

Cine crede bine, cine nu n-are decât să-i creadă pe științifici... dar ce e scris la Facere este exact așa:

În prima zi a zis Dumnezeu „Să fie lumină!”, și a coborât duhul Domnului ce Lumina și umbla pe deasupra sferei, sus față de cubul nevăzut, a coborât în mijlocul sferei de apă curată și cristalină ce era plină de beznă, plutind imponderabilă sfera de apă din beznă ca un glob în cubul ceresc al înțelepciunii, și așa a luat apa exemplu de la Duhul și a luminat toată apoi strălucind ca un un soare de apă. Și așa a fost o sarră și o dimineață, ziua Întâi. Iar apoi a despărți apele de ape din mijlocul lor... deci despărțirea, golul, l-a numit Tărie, căci tăria era defapt cubul cel veșnic nevăzut și văzut al înțelepciunii sfintei Treimi, pe care apele l-au cuprins în interior. Apoi apele de sub Cer s-au adunat în adunările lor, căci au ascultat de porunca Domnului, iar cele de sus, de deasupra Cerului nu se adună nici azi ca să formeze mările ci ele formeză o boltă neadunându-se ci stând acolo sus.

Creația toată e finită și e mică. De două ori cât e sub Soare, care împreună cu Luna merg pe mijloc.

Problema științificilor vine din faptul că ei nu pot concepe finitul. Dar finitul, ca să fie finit, trebuie ca dreapta, chiar dreaptă, să nu aibă capăt dar să aibă lungime maximă. Și având lungime maximă, finită, ea oricât ai dori s-o prelungești, rămâne la fel de lungă, finită, deci punctul ei de început și de sfârșit obligator coincid chiar dacă nu e cerc ci e dreaptă căci altfel n-ar mai fi finită creația.

În afara Creației finite nu este nimic creat ca și creație, căci dacă ar fi ceva ar însemna că poți extinde acea dreaptă. Dacă există sau va exista ceva în afară sau deasupra sau dedesubt, acest lucru poate să existe doar prin puterea creatoare a Creatorului.

Deci ca orice lucru finit, noi fiind conținuți în creație, ne putem închipui doar din interiorul acelui finit căci dacă am vedea din afară, deja ne aflăm într-un fals, căci nimic în afară de Creație nu există ca și creație ori dacă este noi nu știm cum este... deci depășirea graniței creației nu ne-o putem închipui ci noi ne închipuim o creație extinsă pe care o tot extindem la infinit visând doar pentru că nu putem concepe finitul. Și astfel apare lăcomia savanților științifici... infinitul... care este defapt un înlocuitor al Lui Dumnezeu căci induce o proprietate a lui Dumnezeu, nesfârșirea, prin extensie a unui lucru finit... și deci cum finitul și infinitul sunt ambele proprietăți necunoscute și cunoscute ale Lui Dumnezeu, văzutele și nevăzutele, finitele și infinitele căci Cuvântul s-a întrupat și a devenit om finit și infinit, rezultă că doar prin El putem concepe atât infinitul cât și finitul și nu prin extinderea închipuiruilor despre creația care este finită și mică la o adică, și deci doar prin El putem concepe finitul cel complet cât și infinitul cel incomplet deci doar prin Dumnezeu e posibilă această ciudățenie a spațiului și timpului finit creat în care ne aflăm respectiv tot prin El putem concepe ceva infinit, nesfârșit, veșnic și odihnitor și totuși incomplet căci nu este văzut în întregime și incomplet căci este despărțit de iubire prin păcatele omului rău, prost și necredincios... dar științific... firește, deci neascultător și răzvrătit.

Și stelele? Ele stau pe boltă și strălucesc plutind ca submarinele prin apele de sus, ce nu se adună în adunările lor. Și le vor trage la pământ căci este scris, că vor fi trase la pământ de oameni...