Cicatrizarea

[Copacel]

În prealabil postat de Monnis

Eu m-as hazarda să spun că fantoma porumbitei se va estompa semnificativ, spre disparitie, când vei găsi femeia potrivită să îti fie sotie.

sau cand va scapa de depresie

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Urbanophon

Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.

Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?

Durerea pierderii loveste in inima fiecarei fapturi, intr-o forma sau alta.

Nimeni nu scapa de acest chin.

Pana nu il gasim pe Dumnezeu in toate si peste toate, atata vreme cat ne lipim sufletul de ceea ce trece, nu putem scapa de aceasta durere.

Va fi recurenta, va fi gata sa-si implante pumnalul in fiecare clipa.

Iar frica de a nu pierde ne impinge in multe greseli.

În prealabil postat de DragosP

Cel mai rău ar fi să fii papagal. Părerea mea...

Mai bine popîndău. Duci o viață activă, departe de romantism.

Serios, Urbanophon, Red Rose și Monnis au dreptate: trebuie să găsești pe cineva cu care să te cunoști inclusiv în petele de umbră, nu doar în fascicule de lumină. Ai nevoie de mult pragmatism în chestiunea asta, iar pragmatismul, realismul, curajul,etc., sînt obținute doar...practicîndu-le. Cei mai mulți facem greșeala să ne "îngropăm" ba în muncă, ba în vicii. Te asigur că ambele sînt politica struțului: prima e înrobire consimțită, a doua predare în gheara dreaq prin păcate. Nu rezolvă sau ușurează, ci complică și distrug.
Trebuie să duci o viață echilibrată, adică cu toate compartimentele prezente, inclusiv căutarea perechii.
Relația cu Dumnezeu și, cînd există, ființa iubită, încep aici și continuă în veșnicie.
Cînd nu există ființa iubită, o căutăm, și o căutăm,și o căutăm... "Răbdare, răbdare, răbdare"...

Se pare că cele mai realiste sfaturi le dau doamnele de peforum. Mno, natura lor e mai cu capul pe umeri...

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Pana nu il gasim pe Dumnezeu in toate ...

Asta e panteism si e "no no" pentru un crestin.

Ar trebui sa stii si tu macar atata lucru.

[AlinB]

În prealabil postat de Urbanophon

Am iubit si eu din tot sufletul o porumbita. Dar si-a luat zborul. Au trecut 7 ani de atunci. Inca o visez, iar cand o visez ma trezesc intr-o melancolie/nostalgie care prefer sa nu o am. Cand trec pe langa casa unde a locuit ea ma pierd in trecut. Cand mai vine pe acasa si o vad ma blochez. M-am resemnat de mult timp si ma consider destul de barbat incat sa accept realitatea.

Totusi...cat mai dureaza sa mi se cicatrizeze rana asta si sa nu ma mai bantuie "fantoma" ei?

E ca si cand ai sta in lac si te-ai intreba cat o sa mai dureze pana n-ai sa te mai simti ud.

Eventual, lacul ar putea seca, dar cred ca ar fi mai practic daca ai iesi la mal.

[AlinB]

În prealabil postat de Urbanophon

Cand te ia...te ia...Dragos. Melancolie, nostalgie, boemitate...mna...poate am suflet de artist. Rational sunt stapan. Inca nu am reusit sa imi cobor ratiunea-n inima...

Da...poate trebuie o alta porumbita sa inlocuiasca fantoma...

De obicei, atunci cand un zeu te dezamageste, cel mai bine e sa-L cauti pe Cel adevarat.

[Urbanophon]

În prealabil postat de AlinB

De obicei, atunci cand un zeu te dezamageste, cel mai bine e sa-L cauti pe Cel adevarat.

Ce tot vorbesti acolo, bai baiatule? :)

[AlinB]

Omul are o inclinatie naturala spre latrie.

Problema apare atunci cand in locul lui Dumnezeu, este plasat un idol.

Atunci devine idolatrie si consecintele nu sunt tocmai fericite.

[Florinvs]

Am citit ce ati scris, si omeneste va inteleg- intradevar, este destul de dureros când cineva se desparte de o persoana la care a tinut!

Insa, pe de alta parte, trebuie sa fiti constient ca nimeni nu-i poate impune unei persoana sa fie impreuna cu el/ea, si dragoste cu forta nu se poate!

In plus, nici dumneavoastra nu cred ca v-ati fi dorit sa fiti cu o persoana care nu doreste sa fie impreuna cu dumneavoastra! Intradevar, este dureros, insa, cu riscul de a parea cinic, mai bine o despartire (si implicit o perioada de suferinta) acum, decat o relatie si apoi o casnicie nefericita!

Ca si solutii , incercati sa nu va mai ganditi la ce a fost, sa va preocupati cu alte aspecte- serviciu, sport, socializare cu prietenii, lectura, plimbari, miscare in aer liber, iar in viitor sunt convins ca veti reusi sa gasiti o partenera , pe care sa o iubiti si sa va iubeasca din tot sufletul, si cu care sa va casatoriti si sa va intemeiati o familie.