|
#161
|
||||
|
||||
Citat:
2. Nu-mi permit să am păreri personale pe tema respectivă. Citiți aici o scurtă explicație de la Sf. Nicolae Velimirovici citire : http://www.doxologia.ro/cuvant-de-fo...cate-oricat-de 3. Părerea dvs. despre mine vă privește. Eu nu consider că am nimic să vă demonstrez. |
#162
|
||||
|
||||
Citat:
In ceea ce priveste a considera pe cineva care isi ia licenta de teologie ca teolog, sunt rezervat. Este, cum sa spun ? Ca si cand ai spune despre un absolvent de franceza ca este...francez. Cu iubire crestina, M.D.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#163
|
||||
|
||||
Citat:
|
#164
|
|||
|
|||
Citat:
2/Alegere=doua variante intre care sa alegi,adica binele si raul.Nu poti spune ca ai ales sa faci bine,daca nu exista si posibilitatea sa faci rau.Ar insemna ca esti un robot,care nu face decat ce e programat sa faca. De aceea Dumnezeu nu intervine,indiferent ce se intampla pe lumea asta,pt.ca ar trebui ca tot timpul cand cineva face sau vrea sa faca rau,sa-i traga una dupa ceafa.Cred ca am sta numai in scatoalce(eu unul,cel putin). 3/Omul este condamnat sa fie liber(Sartre).Si este liber. 4/Alegerea binelui trebuie sa se manifeste in conditii de adversitate,cand nu toate ne merg asa cum trebuie,ca e usor sa fii bun cand ai punga si burta plina(si nici atunci).Dar cand patesti ca Iov,e mai greu.
__________________
cei care isi fac din religie dumnezeul lor,nu vor mai avea Dumnezeu pentru religia lor |
#165
|
|||
|
|||
Citat:
<<1 Caci Domnul va avea mila de Iacov, va alege iarasi pe Israel si-i va aduce iarasi la odihna in tara lor; strainii se vor alipi de ei si se vor uni cu casa lui Iacov. 2 Popoarele ii vor lua si-i vor aduce inapoi la locuinta lor, si casa lui Israel ii va stapani in tara Domnului ca robi si roabe. Vor tine astfel robi pe cei ce-i robisera pe ei si vor stapani peste asupritorii lor. 3 Iar cand iti va da Domnul odihna dupa ostenelile si framantarile tale, si dupa aspra robie care a fost pusa peste tine, 4 atunci vei canta cantarea aceasta asupra imparatului Babilonului si vei zice: "Iata, asupritorul nu mai este, asuprirea a incetat, 5 Domnul a frant toiagul celor rai, nuiaua stapanitorilor. 6 Cel ce, in urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fara ragaz, cel ce, in mania lui, supunea neamurile este prigonit fara crutare. 7 Tot pamantul se bucura acum de odihna si pace; izbucnesc oamenii in cantece de veselie. 8 Pana si chiparosii si cedrii din Liban se bucura de caderea ta si zic: "De cand ai cazut tu, nu se mai suie nimeni sa ne taie!" 9 Locuinta mortilor se misca pana in adancimile ei, ca sa te primeasca la sosire; ea trezeste inaintea ta umbrele, pe toti mai marii pamantului, scoala de pe scaunele lor de domnie pe toti imparatii neamurilor. 10 Toti iau cuvantul ca sa-ti spuna: "Si tu ai ajuns fara putere ca noi si tu ai ajuns ca noi! 11 Stralucirea ta s-a coborat si ea in Locuinta mortilor, cu sunetul lautelor tale; asternut de viermi vei avea, si viermii te vor acoperi." 12 Cum ai cazut din cer, luceafar stralucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pamant, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai in inima ta: "Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi sedea pe muntele adunarii dumnezeilor, la capatul miazanoaptei, 14 ma voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Preainalt." 15 Dar ai fost aruncat in Locuinta mortilor, in adancimile mormantului! 16 Cei ce te vad se uita tinta mirati la tine, te privesc cu luare aminte si zic: "Acesta este omul care facea sa se cutremure pamantul si zguduia imparatiile, 17 care prefacea lumea in pustiu, nimicea cetatile si nu dadea drumul prinsilor sai de razboi?" 18 Toti imparatii neamurilor, da, toti, se odihnesc cu cinste, fiecare in mormantul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormantul tau, ca o ramura dispretuita, ca o prada luata de la niste oameni ucisi cu lovituri de sabie si aruncata pe pietrele unei gropi, ca un hoit calcat in picioare. 20 Tu nu esti unit cu ei in mormant, caci ti-ai nimicit tara si ti-ai prapadit poporul. Nu se va mai vorbi niciodata de neamul celor rai.>> Pasajul respectiv este clar despre UN OM,imparatul Babilonului,a se vedea finalul acestuia-in mormant,precum si Isaia 13 care este tot despre regatul Babilonului.De unde pana unde "diavol"?
__________________
cei care isi fac din religie dumnezeul lor,nu vor mai avea Dumnezeu pentru religia lor |
#166
|
||||
|
||||
Citat:
Ideea unui Dumnezeu atotputernic este limitată de neajunsurile lucrului prefabricat. Răul devine un fel de umbră care sporește lumina, un inevabil defect al creației pe care Dumnezeu îl tolerează, fără a Se recunoaște responsabil… Pericopa din Filipeni (2, 6-11) este cheia de boltă în ceea ce privește adevărata înstrăinare a lui Dumnezeu față de El însuși: “Ci S-a deșertat pe Sine chip de rob luând… ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce”. Omnipotența divină se “deșartă” de bună voie, renunță la orice putere, dar mai ales la voința de putere. “Am venit ca să vă slujesc” exprimă o alteritate radicală în raport cu concepțiile omenești. Dumnezeu este cu mult mai mult decît Adevărul, pentru că prin întrupare El devine altul, golindu-Se de Sine. Omnipotența acelui manikos eros – “nebuneasca iubire” a lui Dumnezeu nu ajunge doar să distrugă răul și moartea ci, mai mult, le asumă: “cu moartea pre moarte călcînd”. Lumina Sa țîșnește dintr-un Adevăr răstignit și înviat. Față de suferința nevinovaților, a copiilor anormali, a accidentelor absurde, acesta este contextul în care lui Dumnezeu I se poate aplica super-paradoxala noțiune a unei slăbiciuni de neînvins. Singurul răspuns adecvat este acela de a spune că “Dumnezeu este slab”, că El nu poate decât să sufere împreună cu noi și că suferința este “pîinea pe care Dumnezeu o împarte cu oamenii”. Slab, desigur, dar nu în sensul omnipotenței Sale formale, ci în acela al Iubirii de dragul căreia renunță în mod liber la puterea Lui: această slăbiciune exprimă, pentru Nicolae Cabasilas, “iubirea nebună a lui Dumnezeu pentru om”. Paul Evdokimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#167
|
||||
|
||||
continuare
"Dumnezeul redutabil și impasibil al unor teologi rătăciți printre noțiunile Vechiului Testament se dovedește a fi Tatăl care suferă: “Tatăl este Dragostea care răstignește, Fiul este Dragostea răstignită, Sfântul Duh este puterea de neânvins a Crucii”. Mister al Dragostei răstignite îmbăiat de lumina dimineții de Paști, “slăbiciune” care triumfă asupra morții și a iadului.
Acest mister fusese deja presimțit de curentul mistic al gîndirii iudaice. Rabbi Baruh încearcă să arate că Dumnezeu este un camarad de exil, un solitar abandonat, un străin necunoscut printre oameni. Într-o zi, nepotul său se juca de-a v-ați ascunselea cu un alt băiețel. Se pitește, dar celălalt nu vrea să-l caute și pleacă. Copilul, înlăcrimat, se duce să se plângă bunicului. Atunci, Rabbi Baruh strigă, cu ochii de asemenea în lacrimi: “Dumnezeu spune același lucru: Eu Mă ascund, dar nimeni nu vine să Mă caute…” Sau alt cuvânt, la fel de percutant: “Milostivirea divină este pocăința lui Dumnezeu”; astfel spus, slăbiciunea lui Dumnezeu. Un sfânt i-a spus unui copil: “Vezi, dacă tu te-ai putea juca cu Dumnezeu, ar fi cel mai grozav lucru vreodată înfăptuit. Toată lumea îl ia așa de mult în serios încât ni se pare că stând lîngă El te plictisești de moarte… Joacă-te împreună cu Dumnezeu, fiule. El este supremul camarad de joacă…” Slăbiciunea lui Dumnezeu corespunde slăbiciunii omenești. Sfântul Paisie cel Mare se ruga pentru ucenicul său care se lepădase de Hristos. Domnul i s-a înfățișat, spunându-i: “Nu știi oare că acela s-a lepădat de Mine?” Ori, cum sfântul se milostivea mai puternic și se ruga încă mai fierbinte pentru ucenicul său, Domnul i-a spus: “Paisie, te-ai făcut Una cu Mine prin dragostea pe care o porți…” Paul Evdokimov - Iubirea nebuna la lui Dumnezeu
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#168
|
|||
|
|||
Ezechiel 28
<< 1 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 "Fiul omului, spune voievodului Tirului: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Pentru ca ti s-a ingamfat inima si ai zis: "Eu sunt Dumnezeu si sed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu in mijlocul marilor", macar ca nu esti decat om, si nu esti Dumnezeu, macar ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu. 3 Iata ca esti mai intelept decat Daniel, nicio taina nu este ascunsa de tine; 4 prin intelepciunea si priceperea ta ti-ai facut avere si ti-ai gramadit aur si argint in vistieriile tale; 5 prin marea ta intelepciune si prin negotul tau ti-ai marit bogatiile, si prin bogatiile tale, inima ti s-a ingamfat foarte mult." 6 De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Pentru ca iti dai ifose ca si cand ai fi Dumnezeu, 7 iata ca voi aduce impotriva ta niste straini, pe cele mai asupritoare dintre popoare, care vor scoate sabia impotriva intelepciunii tale stralucitoare si-ti vor pangari frumusetea. 8 Te vor arunca in groapa, si vei muri ca cei ce cad strapunsi de lovituri, in mijlocul marilor. 9 Vei mai zice tu atunci in fata ucigasului tau: "Sunt Dumnezeu", macar ca esti om, si nu Dumnezeu, sub mana celui ce te va ucide? 10 Vei muri de moartea celor netaiati imprejur, de mana strainilor! Caci Eu am vorbit, zice Domnul Dumnezeu." 11 Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: 12 "Fiul omului, fa un cantec de jale asupra imparatului Tirului si spune-i: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Ajunsesesi la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune si desavarsit in frumusete. 13 Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut. 14 Erai un heruvim ocrotitor cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. 15 Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine. 16 Prin marimea negotului tau te-ai umplut de silnicie si ai pacatuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu si te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scanteietoare. 17 Ti s-a ingamfat inima din pricina frumusetii tale, ti-ai stricat intelepciunea cu stralucirea ta. De aceea te arunc la pamant, te dau priveliste imparatilor. 18 Prin multimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negotului tau ti-ai spurcat locasurile sfinte; de aceea scot din mijlocul tau un foc care te mistuie si te prefac in cenusa pe pamant, inaintea tuturor celor ce te privesc. 19 Toti cei ce te cunosc intre popoare raman uimiti din pricina ta; esti nimicit si nu vei mai fi niciodata!" >> A se vedea si Ezechiel 27-despre regatul Tirului. Astea sunt vestitele pasaje despre"diavol". Despre"satana"(sau"ha-satan",daca vreti),si cum il vad evreii,(pana la urma ,Cristos era evreu,nu?)mai vorbim.
__________________
cei care isi fac din religie dumnezeul lor,nu vor mai avea Dumnezeu pentru religia lor |
#169
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
Calea, Adevarul si Viata - fiecare separat sunt una si aceasi forta, iar aceasta forta este EL. Nu degeaba, Dumnezeu se numeste pe sine "Eu sunt Cel care Este". Toata creatia poarte nume, dar Dumnezeu nu are nume [pentru ca mamica Lui nu la botezat la nastere si nici CNP nu are]. Toata creatia a primit nume specific de la Adam din nevoia fireasca de a numi cu nume propriu fiecare creatura; ceea ce este specific unei gandiri limitate, coplesite de nevoia de a controla mediul inconjurator prin puterea mintii. Singurul care nu poate fi numit si controlat de Om, ramane si astazi Creatorul. Pentru aceea Dumnezeu se defineste pe Sine "Eu sunt cel care Este", insa nu se denumeste - Eu sunt Tatal, sau Fiul, sau DomineDeus, cum aveau sa faca oamenii un mileniu mai tarziu ... "A numi" si "a defini" sunt doua chestiuni cu valori semiotice diferite. Numirea duce la o reprezentare mentala statica, concisa, conturata si eventual cuantificabila. Pentru a numi ceva sau pe cineva, se foloseste intodeauna un substantiv. Definirea se foloseste de verbe (de cele mai mutle ori nelipsind predicatul ca funtie sintactica) si s-a nascut din nevoia omului de a accesa realitati conceptuale, straine de contactul celor 5 simturi. Cel mai limpede am putea asemana antagonia Numire/Definire cu raportul dintre a rosti cuvantul "Iubire" si a recita doua versuri de dragoste. Cuvantul iubire nu starneste nimanui niciodata aceeasi experienta cognitiv-emotionala pe care o starneste 2-3 versuri de dragoste. In zadar zici dorului dor, daca nu iti este dor. (ca sa parafrazez floclorul muzical penibil al celor nascuti intre Carpati dintr-o mama si 5 tati). In speranta ca am sugerat destul de limpede cat profan este sa-L numesti pe Cel care Este, adaug si precizarea ca El nu se aprinde de manie pentru incercarile noastre stupide si neputincioase de a lua cumva legatura cu Sfintia SA. Nici nu se manie, nici nu se scarbeste nici nu se sperie. Dar nu dintr-un sentiment de ingaduita ci pentru ca Atottiitorul stie ca singurul mod de a se apropia vreun pamantean de EL este prin indumnezeire. Deci oricate erezii am debita noi, si oricata hula am aduce, Fenomenul Sacru primordial, ramane intangibil: "Nemuritor si Rece". ...... adaos complementar.... Sfintii parinti vorbesc despre inselatii care fac semne si minuni cu puteri necurate, adica rupandu-se doar partial de obsesile muritorilor de rand, unii asceti si-au intrerupt parcursul spre indumnezeire fiind ispititi de puterile ce le-au intalnit pe drum. Asa s-a nascut vrajitoria. ..................... Daca Dumnezeu s-ar tulbura din vreo pricina [venita din lumea materiala], daca s-ar aprinde la manie asa cum, in mod eretic, Carturarii si Fariseii (atat din Vechiul cat si din Noul Testament) sustin ca s-ar intampla, atunci Izvorul Sfinteniei s-ar spurca, Lumina cea pururea fiitoare intru care nu este mutare sau umbra de schimbare are deveni dintr-odata schimbatoare; Temeliile Armoniei s-ar surpa si Ordinea Cosmica s-ar prabusi inapoi Haosul din care Logosul le-a adus intr-u fiinta. "Cela ce cu mana dintru Nefiinta m-ai zidi si cu chipul Tau cel dumnezeiesc mai cinstit..." Pe principiul papagalului care tot repeta o vorba susotita pe ascuns, dar habar nu are cat adevar graieste, Sfanta Biblioteca de liturgica si procesiune bisericeasca inmagazineaza cunostintele subtile de metafizica ale sfintilor parinti, ale marilor cugetatori filocalici. Doar ca Sfanta Traditie, neputand sa priceapa vorbele lor s-au gandit ca ar fi bine sa ataseze un trisaghion acestei profunde cugetari, ca altfel in mintea lor de antreprenori religiosi, eprimarile divine nu ar fi avut nici un sens ci ar fi ramas doar ca "o vorba prizarita pe o pagina neroada"... Concluzia: In strofocarile pseudo-teologice ale celor ce saliveaza cu gandul la pomelnice si coliva, nevoia lor profana de a cuprinde realitatile intangible a dat nastere la un basm cu pajuri si cu zmei, cu feti frumosi cu mironosite consanzene, cu ierarhii celeste ale ingerilor inaripati cu aripi de gascan, cu sulf fumegand, cu zmoala fierbinte, cu tapi pe jumatate oameni care poarta sulite si biciuri. Cum altfel puteai motiva gorilele din lumea antica si tatuatii de astazi, sa cotizeze la vistieria antreprenoriatului bisericesc de Rasarit sau de Apus? Cum altfel decat nascocind o aberatie logica dar plina de patos? Caci tot omul lipsit de ratiune si calauzit de sentimente va musca din momeala patosului ca si pestele dintr-o undita. Cu faptul ca gibonii cotizeaza la buzunarele fariseilor din N.T. nu am nici o problema. Nu ma intereseaza ca acesti farisei sunt in BOR sau in afara BOR. Ceea ce m-a deranjat, ba chair m-a pagubit, a fost faptul ca ori de cate ori am incercat sa dibui calea spre Adevar, (simtind ca sunt grave erori in Dogma Sfintelor Apucaturi Babesti), tot atunci imi aparea cate un burtos cu epitrafir, duhnind a doaga (sau chiar a "eau de toilet") si-mi tinea o predica zdravana despre primejdia care ma pastea: primejdia de a lepada capastrul ignorantei si al prostiei grosolane, al credulitatii naive, care nu vede cat de grotesc este cand un burtos te indeamna la post si priveghere cu metanii, ma pastea capcana sa nu mai vad vreodata cat de penibili sunt cei care spanzura cruci de aur la gat in timp ce predica saracia pentru Hristos... Last edited by leonte; 27.06.2014 at 11:36:29. |
#170
|
|||
|
|||
Citat:
Toata patristica filocalia este un sistem ce graviteaza in jurul tezei de mai sus. Pentru intaia oara v-am pus in tema, caci acum stiu ca zelul habotnic si duhul de impotrivire de care sunteti stapaniti, din nefericire, va va impinge iar la mesaje de Hula impotriva Adevarului, impotriva sfintilor parinti ai Ortodoxiei din inceputuri, mutilata astazi de texte si intelesuri de la Babe cititre... Pana nu ajungem la iubirea lui Paisie, este cam miseleste sa vorbim tocmai despre iubirea lui Paisie... nu crezi? Last edited by leonte; 27.06.2014 at 13:04:52. |
|