ce este moartea?

[johny]

de cand exista, originea ei, cine a conceput-o?

[veilur]

Salut. Moartea exista de cand au calcat stramb protoparintii nostri in fata Celui de Sus. Originea ei isi are lacasul in mandria nerecunoasterii vinovatiei pt marul mancat de ei, iar de conceput cred ca tot Adam si Eva sunt responsabili pt aparitia mortii in viata omeneasca, pt ca ei au facut alegerea in libertatea pe care o aveau la dispozitie.

[johny]

imi spui si mie unde este scris in Biblie ca au mancat "mar"?

[veilur]

Cred ca am gresit, era pomul oprit, cel al cunostintei binelui si al raului. Nu cunosc Biblia bine, asa ca e posibil ca uneori sa mai omit anumite particularitati.

[johny]

În prealabil postat de veilur

Cred ca am gresit, era pomul oprit, cel al cunostintei binelui si al raului. Nu cunosc Biblia bine, asa ca e posibil ca uneori sa mai omit anumite particularitati.

no problem, se mai intampla!
---------------------------------
o intrebare: ... esti asigurat pt. atunci cand vei parasi trupul acesta(muri) ca mergi in cer?

[veilur]

Sal! Trebuie sa spun ca ai pus o intrebare la care nu cred ca iti pot raspunde concret, nu din rea vointa, ci din necunostinta. Dar iti pot raspunde ca daca as muri in timp ce iti scriu mesajul asta sau cel putin maine, nu am nici o garantie ca voi ajunge in Rai, pentru ca nu merit lucru asta in aceste momente. Daca vrei sa stii ce parere am eu despre intrarea mea in Rai peste mai mult timp imi este si mai greu sa-ti raspund la intrebare pentru ca nu stiu ce o sa fac eu in tot timpul care va trece de acum incolo pana cand voi muri. Stii ce mi se pare ciudat>? Uneori am impresia ca noi trebuia sa traim vesnic si sa nu murim si din cauza asta moartea mi se pare atat de stranie incat nu-mi vine sa cred ca la un moment dat o sa mor si o sa vad ce o sa fie dincolo de trupurile noastre, uneori sunt chiar curios sa aflu cum e modul de viata acolo, sa simt cealalta dimensiune, cea a lui Dumnezeu. Fie, impresiile astea le am rar si pentru putin timp, dar uite ca mi se intimpla din cand in cand sa ma gandesc si la asa ceva. Imi pare rau ca nu te pot lamuri, dar se pare ca de mine va depinde daca voi imi voi face intrarea sau nu! Pa.

[cristiboss56]

În prealabil postat de veilur

Sal! Trebuie sa spun ca ai pus o intrebare la care nu cred ca iti pot raspunde concret, nu din rea vointa, ci din necunostinta. Dar iti pot raspunde ca daca as muri in timp ce iti scriu mesajul asta sau cel putin maine, nu am nici o garantie ca voi ajunge in Rai, pentru ca nu merit lucru asta in aceste momente. Daca vrei sa stii ce parere am eu despre intrarea mea in Rai peste mai mult timp imi este si mai greu sa-ti raspund la intrebare pentru ca nu stiu ce o sa fac eu in tot timpul care va trece de acum incolo pana cand voi muri. Stii ce mi se pare ciudat>? Uneori am impresia ca noi trebuia sa traim vesnic si sa nu murim si din cauza asta moartea mi se pare atat de stranie incat nu-mi vine sa cred ca la un moment dat o sa mor si o sa vad ce o sa fie dincolo de trupurile noastre, uneori sunt chiar curios sa aflu cum e modul de viata acolo, sa simt cealalta dimensiune, cea a lui Dumnezeu. Fie, impresiile astea le am rar si pentru putin timp, dar uite ca mi se intimpla din cand in cand sa ma gandesc si la asa ceva. Imi pare rau ca nu te pot lamuri, dar se pare ca de mine va depinde daca voi imi voi face intrarea sau nu! Pa.

Existenta noastra aici in aceasta viata , reprezinta ca durata poate mai putin de o secunda , raportat la universul infinit si de necuprins. Sufletul find rezultatul suflari de viata primite de la Dumnezeu. Trupul purtator al sufletului are o durata limitata de viata . Esenta , sufletul, purtatorul tuturor informatiilor si particularitatilor noastre, este nemuritor, intorcindu-se, revenimd in imparatia Celui care l-a creat. Deci revenind, moartea trupeasca este defapt momentul desprinderi sufletului de trup.

[euftalia]

Am citit ceva interesant, scris de Un calugar rus cred, Lazar Puhalo, cartea se numea "Sufletul, trupul si moartea", foarte interesanta.
Acest calugar spunea ca sufletul nu este prizonier in trup, ca intr-o inchisoare si anume ca mantuirea se face impreuna, sufletul si trupul vor fi judecate amandoua.
Este logic, pentru ca avem neputinte si sufletesti si trupesti.
Mai zice ca in Talmud era o parabola: un stapan avea slugi de paza la o livada unul schiop si altul orb. Cand au dat primele roade, slugile de pofta au vrut sa manance. Orbul l-a luat in carca pe schiop, cel din urma ii indica unde sunt fructele si le culegeau.
Cand a sosit stapanul, a observat ca lipsesc primele roade si i-a intrebat pe slujitori. Orbul a dezmintit spunanad" cum as putea eu vedea sa le culeg?" asemeni schiopul a zis "cum as putea eu merge sa le adun?".
Stapanul insa a inteles ce s-a intamplat, dar nu se specifica daca i-a pedepsit.
Vedeti ca in toate religiile exista credinta in judecata de apoi, mai vag descrisa sau mai limpede.
Cert este ca nu trebuie sa dispretuim trupul caci noi vom fi inviati si in corpul nostru, bineinteles ca transfigurat, fara necesitati biologice probabil.
Mai vreau sa va spun ca nu trebuie sa ne temem de moarte ci sa fim senini la suflet in asteptarea Mirelui Ceresc.

[johny]

În prealabil postat de veilur

Sal! Trebuie sa spun ca ai pus o intrebare la care nu cred ca iti pot raspunde concret, nu din rea vointa, ci din necunostinta. Dar iti pot raspunde ca daca as muri in timp ce iti scriu mesajul asta sau cel putin maine, nu am nici o garantie ca voi ajunge in Rai, pentru ca nu merit lucru asta in aceste momente. Daca vrei sa stii ce parere am eu despre intrarea mea in Rai peste mai mult timp imi este si mai greu sa-ti raspund la intrebare pentru ca nu stiu ce o sa fac eu in tot timpul care va trece de acum incolo pana cand voi muri. Stii ce mi se pare ciudat>? Uneori am impresia ca noi trebuia sa traim vesnic si sa nu murim si din cauza asta moartea mi se pare atat de stranie incat nu-mi vine sa cred ca la un moment dat o sa mor si o sa vad ce o sa fie dincolo de trupurile noastre, uneori sunt chiar curios sa aflu cum e modul de viata acolo, sa simt cealalta dimensiune, cea a lui Dumnezeu. Fie, impresiile astea le am rar si pentru putin timp, dar uite ca mi se intimpla din cand in cand sa ma gandesc si la asa ceva. Imi pare rau ca nu te pot lamuri, dar se pare ca de mine va depinde daca voi imi voi face intrarea sau nu! Pa.

tine minte acest gand (nu-mi apartine, este preluat):

prin moarte omul intra in prezenta vesniciei, impreuna cu Cristos sau impreuna cu cel carea pricinuit-o.

ar mai fi o varianta

in caz ca vom fi rapiti, moartea nu va mai fi.

[veilur]

Nu stiu ce sa zic, mie mi se pare ceva suspect aceasta "rapire la cer", inca nu-mi este clar ce o sa se intimple in vremurile cele de pe urma. Si chiar daca ar avea loc aceasta rapire, eu cred ca nu oricine o sa aibe parte de ea, ci mai degraba sfintii contemorani apocalipsei vor fi vrednici de o asa inatlare la cer, iara nu orice pacatos. Dar daca chiar si in ziua de azi cei care traiesc in pustie(daca mai sunt astfel de oameni) sunt rapiti in taina iar noi nu stim>? nu v-ati gandit niciodata la asta?