Iesiti din lume!

În prealabil postat de florin.oltean75

Rugaciunile frumos talcuite sunt metoda.
Slujba in toata splendoarea ei este metoda.

Suna frumos si pare, desigur, adevarat.
Dar am impresia ca pui carul inaintea boilor.
Rugaciunile frumos talcuite nu sunt cu nimic mai bune decat un "Doamne, miluieste!" (sau mai simplu, "Doamne!") spus dintr-o inima strapunsa a unui mare pacatos.
Daca nu e cainta, rugaciunea e vorba goala, cinstire doar din buze sau, intermeni psi, un algoritm mintal (intelectual).

La fel si cu splendoarea slujbelor (pe care nu o neg, dimpotriva, ma bucur, cumva, de ea).
Prefer, eu unul, slujbelor splendide ale Patriarhiei, pe cele dintr-o oarecare biserica unde cantaretul slobozeste lin si abia soptit uneori, suspinul caintei sau marturisirea preatimida a dragostei lui pentru Domnul. Nu e splendoare, e viata liturgica, crestin ortodoxa.

Metoda are rost doar in inima strapunsa, acolo unde duhul este, cum spune psalmistul, "umilit".
Metodele sunt incorporabile si in roboti. Mare lucru, sa ruleze un program oarecare. Dar aia nu au suflet, nu au inima "infrinta si smerita", desi, vezi bine, au intotdeauna metoda. Implementata de om, iar nu de Duhul Sfant la rugaciune.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Suna frumos si pare, desigur, adevarat.
Dar am impresia ca pui carul inaintea boilor.
Rugaciunile frumos talcuite nu sunt cu nimic mai bune decat un "Doamne, miluieste!" (sau mai simplu, "Doamne!") spus dintr-o inima strapunsa a unui mare pacatos.
Daca nu e cainta, rugaciunea e vorba goala, cinstire doar din buze sau, intermeni psi, un algoritm mintal (intelectual).

La fel si cu splendoarea slujbelor (pe care nu o neg, dimpotriva, ma bucur, cumva, de ea).
Prefer, eu unul, slujbelor splendide ale Patriarhiei, pe cele dintr-o oarecare biserica unde cantaretul slobozeste lin si abia soptit uneori, suspinul caintei sau marturisirea preatimida a dragostei lui pentru Domnul. Nu e splendoare, e viata liturgica, crestin ortodoxa.

Metoda are rost doar in inima strapunsa, acolo unde duhul este, cum spune psalmistul, "umilit".
Metodele sunt incorporabile si in roboti. Mare lucru, sa ruleze un program oarecare. Dar aia nu au suflet, nu au inima "infrinta si smerita", desi, vezi bine, au intotdeauna metoda. Implementata de om, iar nu de Duhul Sfant la rugaciune.

Buna Cezar,

Si umilirea este metoda, si dragostea este metoda pentru ca ele sunt sustinute prin discriminari, rationamente si imaginatii (de regula pe axa sine-Dumnezeu):

"Doamne Tu esti cu desavarsire bun, eu sunt pacatos". (discriminare)

"Doamne esti binele suprem, esti frumusete neschimbatoare" deci "Te Iubesc".

Toate aceste trairi virtuoase vin prin imaginatii particulare ale mintii, care iau o multitudine de forme, diferite de la clipa la clipa, diferite de la persoana la persoana.


“Metoda” este cauza bucuriei duhovnicesti profunde!

Pentru cei care au patruns in adancul simtirii este suficient sa spuna soptit, sau doar o adiere de gand “Doamne” si sa fie umpluti de lacrimi….Dar este tot metoda, pentru ca are o baza formala cognitiva prin care emotiile virtuoase prind viata.

Un ucenic, sau calugarul incepator trebuie mai intai sa se deprinda incetul cu incetul cu “metodele” asa cum il sfatuieste parintele sau duhovnicesc, pana cand acestea devin o a doua natura.

Nu ne nastem cu metoda.
Cand ne nastem nu stim sa vorbim…asa este si cu cele duhonicesti.

Insa “metoda” trebuie impletita armonios cu “intelepciunea non-formei”.

In ortodoxie nu am gasit definitia aceastei intelepciuni profunde.

Daca ne umilim fara intelepciune, putem sa ne departam de Dumnezeu si sa nu ne impartasim de harurile Lui.

Este un aspect care nu este cuprins in invataturile generale,
dar este specificat in scrierile anumitor sfinti parinti crestini.

"Umilindu-se fara cunostinta s-au lipsit de harul daruit lor de catre Dumnezeu".

Identificarea umilintei virtuoase nu este un lucru usor, asa cum pare la prima vedere, pentru ca toate pornirile virtuoase sunt amestecate cu porniri pacatoase si intunecimi ale mintii.

În prealabil postat de florin.oltean75

Buna Cezar,

Si umilirea este metoda, si dragostea este metoda pentru ca ele sunt sustinute prin discriminari, rationamente si imaginatii (de regula pe axa sine-Dumnezeu):

"Doamne Tu esti cu desavarsire bun, eu sunt pacatos". (discriminare)

"Doamne esti binele suprem, esti frumusete neschimbatoare" deci "Te Iubesc".

Toate aceste trairi virtuoase vin prin imaginatii particulare ale mintii, care iau o multitudine de forme, diferite de la clipa la clipa, diferite de la persoana la persoana.


“Metoda” este cauza bucuriei duhovnicesti profunde!

Pentru cei care au patruns in adancul simtirii este suficient sa spuna soptit, sau doar o adiere de gand “Doamne” si sa fie umpluti de lacrimi….Dar este tot metoda, pentru ca are o baza formala cognitiva prin care emotiile virtuoase prind viata.

Un ucenic, sau calugarul incepator trebuie mai intai sa se deprinda incetul cu incetul cu “metodele” asa cum il sfatuieste parintele sau duhovnicesc, pana cand acestea devin o a doua natura.

Nu ne nastem cu metoda.
Cand ne nastem nu stim sa vorbim…asa este si cu cele duhonicesti.

Insa “metoda” trebuie impletita armonios cu “intelepciunea non-formei”.

In ortodoxie nu am gasit definitia aceastei intelepciuni profunde.

Daca ne umilim fara intelepciune, putem sa ne departam de Dumnezeu si sa nu ne impartasim de harurile Lui.

Este un aspect care nu este cuprins in invataturile generale,
dar este specificat in scrierile anumitor sfinti parinti crestini.

"Umilindu-se fara cunostinta s-au lipsit de harul daruit lor de catre Dumnezeu".

Identificarea umilintei virtuoase nu este un lucru usor, asa cum pare la prima vedere, pentru ca toate pornirile virtuoase sunt amestecate cu porniri pacatoase si intunecimi ale mintii.

Da Florin, struna ta canta prin zona, da, insa cum de nu vedem ca, in afirmatia "Umilindu-se fara cunostinta s-au lipsit de harul daruit lor de catre Dumnezeu"

cuvantul care ne lasa paf e tocmai "cunostinta"?

Or, aceasta vine prin har, iar nu prin metoda...
Ne invartim in cerc... nu crezi?
Discursul intelectual bate mereu pasul pe loc. Asa e de cand lumea...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Da Florin, struna ta canta prin zona, da, insa cum de nu vedem ca, in afirmatia "Umilindu-se fara cunostinta s-au lipsit de harul daruit lor de catre Dumnezeu"

cuvantul care ne lasa paf e tocmai "cunostinta"?

Or, aceasta vine prin har, iar nu prin metoda...
Ne invartim in cerc... nu crezi?
Discursul intelectual bate mereu pasul pe loc. Asa e de cand lumea...

Intelectul lumineaza caile sufletului, altfel citirea evangheliilor nu are sens.
Rationamentul in exces insa le intuneca.

Intelectul si trairea - prima armonie.

Metoda si intelepciunea - armonia suprema.


Ce este harul?

Este o emotie curata coplesitoare, o dragoste care topeste intrega fiinta pe dinlauntru - care izvoraste din inima, luminand efectiv nu doar trupul dar intreaga lume este dezvelita pe dinlauntru intr-un mod tainic, inteligibil.

Este arderea puternica a dragostei catre Dumnezeu, care imbratiseaza ca focul toate fapturile vazute si nevazute.

Metoda dezleaga harul,
Harul hraneste metoda -
Pana la atingerea naturaletii desavarsite.

"Cunostinta" are aici sensul de acumulare in prealabil a virtutilor care mentin echilibrul interior si asigura o buna asezare a sufletului.

Daca nu este identificata "umilinta mangaietoare" sufletul poate luneca spre forme gresite ale umilintei ale caror roade pot fi deznadejdea, pierderea respectului de sine, falsitatea, dizarmonia per ansamblu.

În prealabil postat de florin.oltean75

Ce este harul?

Este o emotie curata coplesitoare, o dragoste care topeste intrega fiinta pe dinlauntru - care izvoraste din inima, luminand efectiv nu doar trupul dar intreaga lume este dezvelita pe dinlauntru intr-un mod tainic, inteligibil.

Este arderea puternica a dragostei catre Dumnezeu.

Dac harul este emotie, asadar fapt subiectiv, uman, sa inteleg ca omul este Dumnezeu?

Oare a cata oara te rog sa iei aminte la Nietzsche?...

Hai sa repetam, vulgarizind, prin bancuri. Poate merge asa, stiu si eu?...

Banc:

Nietzsche: "Dumnezeu a murit!"
Dumnezeu: "Nietzsche a murit."

[Erethorn]

În prealabil postat de ioan cezar

Dac harul este emotie, asadar fapt subiectiv, uman, sa inteleg ca omul este Dumnezeu?

Nu. Domnul Florin a făcut o mică greşeală de exprimare - nu asta este harul, ci aşa percepem harul - "o emotie curata coplesitoare, o dragoste care topeste intrega fiinta pe dinlauntru - care izvoraste din inima, luminand efectiv nu doar trupul dar intreaga lume este dezvelita pe dinlauntru intr-un mod tainic, inteligibil".

Cel puţin, eu aşa l-am perceput...

În prealabil postat de Erethorn

Nu. Domnul Florin a făcut o mică greşeală de exprimare - nu asta este harul, ci aşa percepem harul - "o emotie curata coplesitoare, o dragoste care topeste intrega fiinta pe dinlauntru - care izvoraste din inima, luminand efectiv nu doar trupul dar intreaga lume este dezvelita pe dinlauntru intr-un mod tainic, inteligibil".

Cel puţin, eu aşa l-am perceput...

Asa da! Slava Domnului!
Asta da greseala si corectura a ei! ... :) Sa tot fie! AMIN+

P.S. Ochiul bun al fratiei voastre... Felicitari! Slava Domnului! Iertati/ma...