Rugaciunea sincera

[CristiArg]

M-a scuzati, am si eu o intrebare:
Cum se stie cand ne rugam cu credinta?

[costel]

Atunci cand esti constient ca te rogi, adica nu te intrebi de ce esti in genunchi.

[Marius22]

Cand in minte nu ne vin ganduri straine iar inima simte prezenta lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Atunci cand esti constient ca te rogi, adica nu te intrebi de ce esti in genunchi.

Sau mult mai "grav", când rugăciunea şi îngenuncherea îţi devin povară şi răsufli uşurat ca ai făcut-o şi pe asta ( rugăciunea , bineânţeles ) .

[CristiArg]

În prealabil postat de cristiboss56

Sau mult mai "grav", când rugăciunea şi îngenuncherea îţi devin povară şi răsufli uşurat ca ai făcut-o şi pe asta ( rugăciunea , bineânţeles ) .

Dumneavoastra va referiti la un om care face rugaciunea ca o obligatie si nu o face din suflet?

[iustin10]

Cand esti sincer cu tine insuti,atunci si rugaciunea ta e adevarata.Caci Dumnezeu stie oricum ce avem in suflet,asa ca, la ce sa fim falsi?
Iar daca e o rugaciune citita,atunci trebuie sa te identifici cu continutul ei,cu ceea ce cere.
Daca nu o intelegi sau nu o simti,mai bine mai stai o leaca si mediteaza sa o intelegi,mai citeste-o odata,ca ruga ta sa fie sincera.

[geo.nektarios]

Doamne invata-ne sa ne rugam! este deja o rugaciune!

Ce este rugaciunea?
Rugaciunea este masura dragostei noastre fata de Dumnezeu! Atat cat Il iubim, atat comunicam cu El! Ca cine iti este drag, simti ca vrei sa comunici mai des cu El!

Rugaciunea nu poate fi mai primita ca atunci cand ai inima infranta si smerita, caci Dumnezeu nu o va urgisi, dupa cum spune Psalmistul!

De ce avem nevoie de rugaciune?
Eu inteleg rugaciunea ca fiind comunicare cu Dumnezeu! El ne-a spus sa cerem orice de la Tatal dar cu CREDINTA in numele Sau, adica al Domnului Hristos, si ni se va da noua! De ce mereu sa CEREM? Pt ca noi nu avem nimic al nostru! Tot ce avem avem de la El, de la Creator! Tot ce ne trebuieste cerem de la Tatal si ne va da! Cum? Pur si simplu doar cerand?
Sa privim relatia dintre doi prieteni: cu cat se viziteaza mai mult si cu cat comunica mai mult, prietenia intre ei CRESTE, se INTARESTE si devine INDISOLUBILA, pt ca apare INCREDEREA, RECIPROCITATEA si IUBIREA lui Hristos! Cu cat comunica mai mult cu atat isi deschid sufletele unul altuia si se ajuta reciproc!
Asa e cu Hristos! Cu cat intarim mai mult COMUNIUNEA cu El, cu atat mai mult ne deschidem Lui si El ne va arata din tainele Sale! Asa cum ajungeau sfintii sa primeasca de la Dumnezeu despre unele Taine neintelese de ei si de omenire pana sa li se descopere lor de la Dumnezeu, asta numai din intensa comunicare/rugaciune cu El!

Cum trebuie facuta rugaciunea?
Simplu! Iti desschizi sufletul lui Hristos ca Celui mai Bun Prieten!!! El este SINGURUL prieten Care nu te va trada niciodata! Hristos te va ajuta mereu, numai sa fim SINCERI cu El in rugaciune, sa nu fim vicleni, ca nu Il putem minti! Sa nu cerem lucruri ce nu ni se cuvin: avere multa, popularitate, respect de la oameni, grade inalte in societate, bani din greu, slava desarta! NICIODATA nu ne va da Dumnezeu! Nu trebuie sa fortam mana lui Dumnezeu cand nu ne indeplineste o rugaciune! Pt ca in Dumnezeirea Sa, stie ca nu ne este de folos, iar daca ne da pt ca in nesimtirea noastra am insistat, Dumnezeu ne da.... dar nu ne mai folosim... si ajungem si suferim... si cartim... Doamne cu ce am gresit?

Desi El stie de ce avem nevoie fiecare in parte, de ce nu ne da fara sa Ii mai cerem? Pt ca Dumnezeu ne-a dat LIBERTATEA, El ne lasa sa Ii cerem! Daca noi nu vrem ce avem nevoie, El nu ne va da!

De ce avem nevoie de carti de rugaciune?
Omul fiind preocupat mai mult de grijile lumii, fiind cu firea slaba si inclinata spre pacat, Dumnezeu a luminat pe anumiti sfinti sa scrie si sa ne lase noua rugaciuni pe care sa le rostim, pt ca nu stim sa ne rugam! Sa privim in Psalmul 142 cata simplitate foloseste Sf.David in exprimarea sa, in deschiderea sa lui Dumnezeu! cartile de rugaciuni de la Sfintii Parinti si in special Psaltirea ne sunt MODELE de rugaciune, cum ar trebui noi sa ne rugam si ne invata ce anume sa cerem lui Dumnezeu!

Daca privim in vietile Sfintilor, ei in afara sa Sf.Scriptura nu aveau nimic, nicio carte de rugaciuni! Cum se rugau? SIMPLU! Cu inima lor! Cu sufletul! Cu sinceritate! Cu smerenie! Cu dor de unire cu Dumnezeu! Cu IUBIRE fata de Dumnezeu! IL IUBEAU PE DUMNEZEU si SIMTEAU CUM IN RUGACIUNE IL AU ATAT DE APROAPE PE DUMNEZEU INCAT NU LE MAI TREBUIA NIMIC!

Un parinte athonit s-a retras in pustie ca sa nu mai vorbeasca... numai cu Dumnezeu! iar daca se intmpla sa il intrebe vreun parinte ceva, raspundea foarte scurt! Si intrebat fiind de ce vorbeste atat de putin a raspuns: In vorbirea cu oamenii ajung la risipirea mintii sau la mandrie, ca lupta vrajmasului este mare! De aceea vorbesc cu Dumnezeu prin rugaciune! Iar daca intrerup rugaciunea cu El, nu vreau sa il las deoparte! Cum S-ar simti dat la o parte? Nu ne vine sa credem dar acest parinte a ajuns la o masura Duhovniceasca foarte inalta! Pt el era mai importanta convorbirea neintrerupta cu Hristos, decat cu oamenii!

Mai bine cinci cuvinte si spuse cu credinta decat mii de cuvinte fara de folos ne spune Sf.Pavel... uite asa a aparut rugaciune inimii! Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma!

Azi toata lumea spune ca nu mai are timp de rugaciune! De ce?
Ne luam cel mai mult cu serviciul! Asta este motivul cel mai intemeiat! Vin acasa obosit si nu ma mai pot ruga! Dar ce facem dupa ce venim de la servici? deschidem TV!!! Bim Bam! Asta este fratilor! Aici pierdem cel mai mult timp din comuninea cu Hristos! Ia sa vedem ce se mai intampla prin lume! Ia sa vedem ce film mai vedem! Ce show mai este?
Asa Il dam deoparte pe Hristos! Asa ajungem sa nu ne mai rugam! Stam ORE in sir la Tv si pierdem ORE de RUgaciune, ORE de COMUNINE cu Hristos!

Rugaciune nu se face numai stand in genunchi si citind din Psaltire Ceaslov sau Acatistier! Rugaciune este cand citim o carte forlositoare sufletului! Rugaciune este cand cantam cantece duhovnicesti! Rugaciune este cand te ocupi de copii si ii inveti cele de folos lor si sufletelor lor, invatandu-i sa se freasca de placerile lumii desarte! Rugaciune este cand iti vezi de familia ta si pastrezi armonia ei intru cele sfinte! Intru cele spre Bucuria lui Hristos! Caci Bucuria lui Hristos este si Bucuria impartasita de El NOUA! Asa suntem UNA in El!

Nu mai avem timp de rugaciune? Ce facem pe drum cand mergem la servici? ce facem cand suntem in autobuz? ce facem cand lucram? Ori vorbim si barfim si judecam pe aproapele ori radem si vorbim numai prostii! Si nu avem timp de rugaciune?
Rugaciune este si cand il inveti pe cel nestiutor de la Servici sa valorifice timpul in favoarea sufletului lui, spre castigarea lui Hristos in inima sa!
Decat sa vorbim si sa barfim vrute si nevrute, de ce sa nu ne rugam?
Mintea ne-a mai ramas pt a ne mai putea ruga! o umplem de griji decat sa i-o daruim lui Hristos, si sa ii spunem Lui ce ne doare ce avem nevoie! De ce sa nu ii dam lui Hristos grijile noastre? Ce putem face fara El? NIMC!!!
Am mai amintit si cu alte ocazii ca in Sf.Munte la unele manastiri nu mai au timp nici calugarii sa isi puna genunchii in chilie sa se roage, in cuda faptului ca ei sunt atat de LUMINATI si plini de SFINTENIE, si chiar iti vad cele mai ascunse ale inimii! Cum? Ei comunica in mintea lor cu Dumnezeu! Asa ajung la ILUMINARE! Asa ajunge in EI Hristos si Isi face inima lor Salasul Lui Dumnezeiesc! Chiar printre mireni sunt asemeni persoane! Cum? SUNT SERIOSI CU EI CU MANTUIREA LOR! Nu ii intereseaza cele lumesti decat in masura nevoii trupesti! ATAT!

Dumnezeu sa ne miluiasca si sa Il rugam sa nu plece de la noi asa cum au facut gadarenii... ci sa spunem ca samarinenii sa mai ramana la ei! Sa ramana in inimile noastre si sa nu mai plece! Asa sa ne ajute bunul Dumnezeu AMIN!

[cristiboss56]

În prealabil postat de CristiArg

Dumneavoastra va referiti la un om care face rugaciunea ca o obligatie si nu o face din suflet?

. Putem spune si asa , dar mai degraba din frica , dintr-o obligatie mecanica . Multe cazuri am intalnit cand frica de a nu se intampla nu stiu ce necaz sau nenorocire , determina citirea sau rostirea unei rugaciuni anume , la o anumita ora , int-o anumita zi , itr-o anumita pozitie . . . In acest caz , rugaciunea devine chiar o povara , or nu asta e menirea vorbirii cu Dumnezeu , sau cu un Sfant mijlocitor ! Sincer, din tot sufletul , indemn pe oricine , de nu poate sa se roage intr-o anumita clipa , intr-o anumita zi , sa nu o faca , dar atunci cand o face , sa o faca cu multa dragoste , in liniste , cu nadejde , cu mintea adunata , lasand la o parte , macar pentru o clipa grijile lumesti . Atunci cand nu poti sa te intalnesti cu cel mai bun prieten si sa-i daruiesti toata afectiunea ta , dintr-un motiv sau altul, amana acea intalnire , dar atunci cand te intalnesti cu El , daruieste-i cat poti de mult . . . totul de poti !

[CristiArg]

Multumesc tuturor pentru raspuns.

Pentru fiecare dintre noi exista un anumit moment in viata cand rugaciunea inseamna altceva. Fiecare dintre noi ne diferentiem intr-un fel sau altul. La unii, dorinta de a se ruga apare foarte devreme in viata, si astfel aleg monahismul. Altii primesc un altfel de imbold, fie ca e vorba de sanatate, fie de o implinire sufleteasca ce intarzie sa apara... Si mai exista o alta categorie care prefera sa se considere singuri sub Soare si care doar gandul de a se ruga li se pare nebunesc. Totusi, uneori chiar si acestora Dumnezeu le aduce revelatia intr-un tarziu, dar nu neaparat si mantuirea.
Rugaciunea este oricum placuta Lui Dumnezeu si nimeni nu are pretentia sa treaca din prima la rugaciunea inimii, sa verse lacrimi de multumire sau de cainta... Nu intru in polemica si nu doresc combatere pe aceasta tema, dar mie mi se pare chiar neindicat sa renuntam la a ne mai ruga numai fiindca ni se pare ca nu ne este gandul acolo. Nici calugarii cei mai sarguitori in rugaciune, nu au mereu aceeasi tragere de inima, dar se ostenesc cum pot si mai ales nu lipsesc la intalnirea cu Dumnezeu. E-hei, cate astfel de tentatii nu sunt in serile de week-end mai ales, cand lenevim mai mult in fata televizorului si nu prea ne mai vine decat sa intindem o mana spre telecomanda si sa adormim in urmatoarele secunde, fara sa ne mai facem rugaciunea, ca si-asa suntem prea adormiti si nu ne putem concentra!...
Rugaciunea sincera vine de obicei dupa luni sau poate ani de rugaciune obisnuita si de prezenta continua la Sfanta liturghie. Atunci, raul nu mai are putere prea mare asupra ta, tu asculti mai lesne glasul Ingerului tau pazitor, iar Duhul Sfant este permanent asupra ta, singurul pericol care te paste este din partea celorlalti, prin care poti fi intimidat, influentat, smintit.
Rugaciunea sincera o spui si fara prea mare experienta, in momentele disperate cand cea mai draga fiinta a sufletului tau (de obicei copilul) este in mare primejdie. Atunci nu mai stii decat sa cazi in genunchi si sa ceri ajutor si indurare. Daca omul ar constientiza aceeasi dragoste si respect pentru Dumnezeu si Mantuitorul Iisus si in momentele normale din viata, sunt convins ca am avea Raiul aici pe pamant. Am auzit de curand predica unui preot batran care spunea printre altele ca astazi pana si sfanta taina a nuntii a devenit un pacat in masa, unde se naste dezmatul, fudulia, barfa, betia, aroganta, etc Incet-incet, omul pierde totul si se "imbolnaveste" iar cand cade, descopera dintr-o data... rugaciunea sincera!...

Dumnezeu sa ne dea mintea de pe urma si puterea de a intelege rostul nostru pe lume!